Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Hotararea Unedic vs. Franta. Revirimentul de jurisprudenta si securitatea raporturilor juridice
14.01.2009 | JURIDICE.ro, Mihai SELEGEAN, Dragos BOGDAN

JURIDICE - In Law We Trust

Unédic c. Frantei, 20153/04, 18 decembrie 2008

Reclamanta, A.G.S. Unedic, este o asociatie responsabila de administrarea mecanismului asigurarilor sociale pentru protectia angajatilor in cazul falimentului angajatorului. Conform sistemului francez, angajatorii sunt obligati sa incheie contracte de asigurare din care sa se asigure plata salariilor si a altor indemnizatii in caz de faliment. Cuantumul sumei la care aveau dreptul salariatii era diferentiat in functie de mai multe criterii, stabilindu-se astfel plafoane diferite. in decembrie 1998, in urma unui reviriment de jurisprudenta al Sectiei de Asigurari Sociale din cadrul Curtii de Casatie franceze care a interpretat diferit unele criterii, unii salariati, care fusesera incadrati intr-un plafon inferior, au fost incadrati intr-un plafon superior, avand asadar dreptul la un cuantum mai mare.

In cazul concret cu care a fost sesizata Curtea, lui M.H. ii fusese desfiintat contractul de munca in momentul in care societatea la care era angajat intrase in faliment. in iunie 1998, primise de la Unedic, in urma unei tranzactii extrajudiciare, indemnizatiile la care avea dreptul, inscriindu-se in plafonul 4 de despagubiri; ulterior revirimentului de jurisprudenta al Curtii de Casatie din decembrie 1998, introdusese o actiune impotriva Unedic solicitand plata diferentei dintre suma deja primita si cea la care avea dreptul in urma incadrarii sale in plafonul 13. Actiunea respectiva putea sa fie introdusa in intervalul in care procedura falimentului era deschisa impotriva angajatorului sau si termenul fusese respectat. Respectand revirimentul de jurisprudenta al Curtii de Casatie, instantele au admis actiunea lui M.H. si au obligat-o pe aceasta sa ii plateasca indemnizatii la nivelul plafonului 13.

Curtea a reamintit ca in hotararea Marckx c. Belgiei a declarat ca principiul securitatii raporturilor juridice, inerent Conventiei si dreptului comunitar, scutea statul belgian de obligatia de a repune in discutie actele sau situatiile juridice anterioare pronuntarii hotararii Curtii; prin acest obiter dictum, ea definise astfel, in cauza respectiva, aplicarea in timp a hotararii sale. Curtea a considerat ca exigentele securitatii raporturilor juridice si protejarii increderii legitime a justitiabililor nu consacra un drept dobandit la o jurisprudenta constanta. in speta, situatia lui M.H. nu fusese definitiv rezolvata, chiar daca acesta acceptase plata indemnizatiei in iunie 1998; ea nu se compara cu situatia din Brumarescu, in care o hotarare definitiva solutiona o situatie data. Plata indemnizatiilor respective nu putea, in orice ipoteza si independent de revirimentul jurisprudentei, sa il lipseasca pe M.H. de dreptul de a sesiza instanta competenta pentru a contesta cuantumul sumelor care ii fusesera acordate. M.H. si-a putut exercita acest drept dupa ce a intervenit revirimentul de jurisprudenta dat fiind faptul ca procedura falimentului nu fusese incheiata. Noul cadru juridic, de dupa revirimentul din decembrie 1998, era cunoscut de ambele parti si precedase nasterea litigiului dintre M.H. si Unedic. M.H. nu a facut altceva decat sa sesizeze instantele competente cu o actiune, in urma unei hotarari favorabile a Curtii de Casatie; daca reclamanta percepe ca o injustitie faptul ca a avut castig de cauza in actiunea respectiva, acea injustitie este inerenta oricarei schimbari a solutiei juridice. Aplicarea solutiei Curtii de Casatie din decembrie 1998 la speta a avut drept unica consecinta marirea cuantumului indemnizatiei pe care ar fi trebuit sa o plateasca Unedic; ea nu a repus in discutie drepturi care ar fi fost dobandite definitiv anterior. Consecintele financiare ale deciziei Curtii de Casatie sunt, prin forta lucrurilor, limitate la cazul reclamantei si ele fusesera apreciate de autoritatile franceze ca nefiind foarte importante. in concluzie, reclamanta nu suferise nicio limitare a unuia din drepturile garantate de articolul 6, fie ca era dreptul de acces la o instanta, certitudinea cu privirea la dreptul aplicabil la momentul in care instantele interne au pronuntat solutia sau caracterul echitabil a procedurii. in consecinta articolul 6 nu a fost incalcat.

Nota: Revirimentele de jurisprudenta, ca un aspect al evolutiei jurisprudentei, sunt intalnite in toate sistemele judiciare si reprezinta o componenta normala a vietii juridice intr-un stat democratic, fiind intalnite inclusiv in practica CEDO si a CJCE. Pe langa confirmarea acestui lucru, speta de fata intareste ideea ca ele se pot aplica tuturor situatiilor juridice care nu au fost rezolvate definitiv pana la momentul la care intervine revirimentul respectiv.

Pe de alta parte, reamintim ca, in situatia in care noua solutie nu este aplicata cu consecventa, divergentele de jurisprudenta rezultate pot sa conduca, la randul lor, in anumite conditii, la incalcarea articolului 6 din Conventie (Beian c. Romaniei (nr. 1), Santos Pinto c. Portugaliei).

In sfarsit, trebuie subliniat ca nu orice evolutie jurisprudentiala este acceptata pe terenul Conventiei: pot exista situatii in care aplicarea, pentru prima data, a unei institutii juridice la o situatie de fapt sa conduca la incalcarea unui articol al Conventiei. Spre exemplu, in cauza Bock si Palade c. Romaniei, aplicarea pentru prima data de Curtea Suprema a teoriei aparentei in drept la dobandirea dreptului de superficie a considerata de Curtea ca nefiind „prevazuta de lege” (in sensul pe care aceasta sintagma il are in Conventie).


Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.