Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Justiție, la mulți ani!
05.07.2015 | Adrian Toni NEACȘU

Secţiuni: Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

În fiecare an, în prima duminică a lunii iulie, se celebrează Ziua Justiției. Ziua trece de obicei prin diferite acțiuni oficiale rigide și spălăcite (în fiecare an se alocă din ce în ce mai puțini bani pentru a susține fastul de altădată) și prin ignorare deplină din partea publicului larg. Se vor emite câteva comunicate de presă calchiate după cele de anii trecuți. Se vor reîncălzi mesaje forțat radioase, felicitări de complezență și îndemnuri inutile la noi reușite. Brusc animați, vor apărea Președinția României, ministrul justiţiei, conducerea CSM și nelipsitele ambasade garante ale mecanismului de cooperare și verificare, adică gardienii milităroși ai statului de drept. La București se va organiza central un eveniment anost dar obligatoriu de punctat, pentru care Ministerul Justiției a aprobat anul acesta suma de 30.000 lei.

Pe plan local evenimentele sunt sărace, după buget și inspirație managerială, dar se vor sfârși ineluctabil într-o petrecere privată a magistraților, adevăratul și singurul sens al sărbătorii.

Destul de veche, ziua justiției a fost instituită încă din 1994. Pentru că în gândirea centralistă din anii ’90 hotărârea de guvern care a instituit-o nu prea a explicat a cui sărbătoare e, există încă destulă confuzie.

Judecătorii și procurorii îi spun egoist ziua magistratului și o petrec ca atare, avocații o sărbătoresc și ei și se înghesuie să fie primiți la prezidiile oficiale, mediul juridic universitar o bifează și el, iar mai nou mediatorii și alte profesii juridice similare ridică de asemenea pretenții de participare la spiritul festiv. Sărbătorită de toată lumea, ziua justiției trece de fapt nebăgată în seamă. Pot lua martor la asta pe oricine mă citește acum.

Mai nou, această versiune etatistă și neclară a sărbătoririi justiției are un concurent din ce în ce mai serios, venit pe filieră europeană. În fiecare an, pe 25 octombrie, se celebrează la nivelul întregii Uniuni Europene Ziua europeană a justiției civile. De data aceasta lucrurile sunt foarte clare, birocrația europeană nelăsând nimic la întâmplare. Ziua Europeană a Justiției Civile este destinată tuturor cetățenilor europeni, studenților și persoanelor care activează în domeniul justiției, judecători, procurori, avocați, personal auxiliar ș.a. Ziua Europeană a Justiției Civile se dorește o încercare de creștere a gradului de transparență a procedurilor judiciare, în așa fel încât acestea să fie pe deplin accesibile fiecărui cetățean în parte. În centrul sărbătorii este beneficiarul justiției, cetățeanul. Justiția, zic pleonastic europenii, este un serviciu public și se face în folosul cetățeanului, care trebuie respectat. E desigur mult populism și aici, dar aparențele uneori contează. Tocmai de aceea se organizează porți deschise, se organizează procese simulate, se explică regulile, se îndepărtează temporar barierele care fac ca justiția și personalul ei să pară distanți și îndepărtați. Aceste evenimente au ca scop consolidarea relației de încredere între cei care înfăptuiesc actul de justiție, magistrații și beneficiarii acestuia, justițiabilii.

Pare o sărbătoare ceva mai prietenoasă, fără grimase și fără discurs obligatoriu.

Nu e de mirare că versiunea locală pierde încet dar sigur teren și rămâne o formă grizonată fără fond, doar o introducere lungă și plictisitoare la promisiunea chefului de după. Este până la urmă fantoma întâlnirilor pline de discursuri și îndemnuri muncitorești de dinainte de ’89, urmate de straşnicul chiolhan tovărăşesc.

Pentru că încă de pe vremea când conduceam Tribunalul Vrancea am început o tradiție a cifrelor care-și propun să vorbească ceva mai prietenos publicului despre starea reală a justiției, voi continua propria mea celebrare a zilei justiției oferind câteva informații sintetice, care în zarva cotidiană ne scapă:

  1. Justiția în România înseamnă în proporție de 85% justiție civilă. Preponderent, justiția este una civilă, a cauzelor dintre particulari, dintre profesioniști sau a litigiilor acestora cu statul. Din cele 3,5 milioane de dosare aflate pe rolul instanțelor în 2014, mai puțin de 500.000 de dosare au fost în materie penală.
  2. Justiția înseamnă numai instanțele și judecătorii. Procurorii, avocații, grefierii mediatori, experții ș.a. contribuie la realizarea actului de judecată, dar nu fac justiție. Iar dacă nu mă credeți vă ofer extras din onor Constituția: „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”. Justiția făcută de procuror, ca și cea făcută de avocat este o absurditate pentru care un elev de clasa a III-a ar merita picat la ora de educație civică. De aceea eu aș introduce în curricula jurnalismului și a combativilor formatori de opinie ora obligatorie de alfabetizare juridică.
  3. În țară există exact 4438 judecători (și 2557 procurori dacă vă interesează), adică 22 de judecători la suta de mii de locuitori. Ne aflăm într-o vecinătate rezonabilă a mediei europene, aceasta fiind de 20,1. Raportându-ne pentru exemple numai la sisteme judiciare compatibile cu al nostru, rezultă ca Ungaria are un coeficient de 29, Bulgaria de 29,8, Franța de 10,7, Italia de 11, iar Ucraina de 19,3.
  4. Ministerul Justiției alocă anual pentru funcționarea instanțelor circa 400 milioane de euro. Din aceasta sumă grosul de 90% reprezintă cheltuieli cu salarizarea și doar cca. 38 de milioane euro cheltuieli propriu zis de funcționare. Pentru investiții în 2014 au mai rămas instanțelor doar cca 6,5 milioane euro. Dacă vi se par sume exorbitante, aflați că România se afla pe ultimul loc în UE în ce privește cheltuiala guvernamentală pe cap de locuitor pentru funcționarea instanțelor, care este puțin mai mare de 20 de euro. Parchetele cheltuie anual pentru funcționarea propriu-zisă 16 milioane euro. 20% se duc către structurile specializate, DNA și DIICOT, restul rămân celorlalte 95% care formează grosul parchetelor.
  5. Doar 9% din hotărârile pronunțate de judecătorii mai sunt atacate cu o cale de atac, în timp ce 48% din hotărârile pronunțate inițial de tribunale au mai fost atacate la instanța superioară. Per total, doar una din 10 hotărâri pronunțate în fond sunt modificate în căile de atac. Aceasta arată că în realitate justiția este realizată la instanțele de fond, în special la judecătorii, soluțiile acestora rămânând de regulă în picioare, fie că nu mai sunt atacate cu o cale de atac, fie că aceste căi de atac sunt respinse.

Acestea fiind spuse, tuturor slujitorilor justiției, și mai ales nouă înșine, beneficiarii ei, La mulți ani!

* editorial publicat în Ziarul de Vrancea

av. Adrian Toni Neacșu

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti