ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Obiectul cererii de redeschidere a procesului penal
6 iulie 2015 | Andrei PAP
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din data de 2 iulie 2015 a fost publicată Decizia nr. 22/2015 privind examinarea sesizării formulate de către Curtea de Apel Cluj prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând ”interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituţia redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţii în anulare, revizuire) ori alte cereri”.
I. Titularul şi obiectul sesizării
Prin Încheierea din 23 martie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 80/33/2015, având ca obiect cererea formulată de petentul F. J. prin care solicită redeschiderea procesului penal vizând contestaţia în anulare, faza admiterii în principiu, în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014, în Dosarul nr. 822/33/2015, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituţia redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau/şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţii în anulare, revizuiri) ori a altor cereri.
II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
Problema de drept ce face obiectul prezentei cauze priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituţia „redeschiderii procesului penal” este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau/şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţii în anulare, revizuire) ori alte cereri.
Dispoziţiile art. 466 din Codul de procedură penală – Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate – au următorul conţinut: ”(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa. (2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul. (3) Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare. (4) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsă. (5) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător persoanei faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.”
Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare nouă, în reglementarea Codului de procedură penală anterior fiind recunoscută doar posibilitatea solicitării rejudecării de către persoana condamnată numai în cazul în care se cerea extrădarea condamnatului sau predarea acestuia în baza unui mandat european de arestare, procedura fiind cuprinsă în rândul procedurilor speciale (art. 5221 din Codul de procedură penală din 1968).
Scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzută de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces.
Prin noţiunea de ”proces penal” utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înţelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condiţiile legii, a judecării cauzei, din analiza dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunţare la aplicarea pedepsei şi hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluţia definitivă pronunţată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialităţii, nemijlocirii, reguli de bază ale judecăţii.
Prin urmare, instanţa examinează fondul cauzei, constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. Or, în cazul contestaţiei în anulare sau al revizuirii, instanţa analizează îndeplinirea condiţiilor formale pentru verificarea temeiniciei cererii şi a motivelor care o susţin, şi nu existenţa faptei, săvârşirea ei de către inculpat, vinovăţia acestuia, răspunderea penală ori încadrarea juridică.
De altfel, şi din condiţiile menţionate expres în art. 466 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură penală rezultă aceeaşi concluzie, neconsiderându-se judecată în lipsă persoana care, după comunicarea sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea acestuia ori şi l-a retras.
Totodată, art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală evidenţiază existenţa unui proces penal cu o acţiune penală pusă în mişcare, situaţie specifică unei cauze care se judecă în primă instanţă sau în calea ordinară de atac, iar prin modalitatea de reglementare redeschiderea procesului penal nu poate fi extinsă la toate categoriile de procese (contestaţie în anulare, revizuiri, alte cereri), interpretarea contrară conducând la o suprapunere a acestei proceduri speciale peste alte proceduri (categorii), de asemenea, cu caracter special, ce ar periclita principiul autorităţii de lucru judecat.
În cazul contestaţiei în anulare sau revizuirii, cale de retractare, în etapa admisibilităţii în principiu obiectul judecăţii îl constituie verificarea îndeplinirii condiţiilor formale prevăzute de lege pentru introducerea cererii, termenului prevăzut de lege, a motivelor care o susţin.
În ipoteza contestaţiei în anulare nu are loc o verificare a existenţei faptei ori a săvârşirii acesteia de către inculpat, cauzele de exercitare fiind expres prevăzute în art. 426 alin. (1) din Codul de procedură penală, vizând aspecte de ordin procedural.
În cuprinsul alin. (1) al art. 467 din Codul de procedură penală se prevede că cererea de redeschidere a procesului penal se adresează instanţei care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanţă, fie în apel.
Prin urmare, redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate nu poate fi extinsă la cauzele având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare, ci vizează, exclusiv, hotărârile penale definitive prin care se soluţionează fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânare a aplicării pedepsei), indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.
În consecinţă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori a revizuirii.
Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:
“Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 80/33/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept, în sensul dacă „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. 1 din Codul de procedură penală instituţia redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţie pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţie în anulare, revizuire) ori a altor cereri”.
Stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii”.
:: sursa: www.scj.ro
Andrei Pap
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
