« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Faimblat c. Romaniei. Analiza hotararii si cateva consecinte importante
19.01.2009 | JURIDICE.ro, Dragos Bogdan, Mihai Selegean

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Faimblat c. Romaniei

Poate parea paradoxal, dar CEDO solutioneaza una dintre cele mai aprinse dispute juridice din Romania post-comunista alegand o cauza usor nepotrivita pentru rationamentul sau (I). Cu toate acestea, solutia rezultata din hotarare, potrivit careia inadmisibilitatea actiunii in revendicare incalca articolul 6 al Conventiei, este dincolo de orice indoiala (II) si, interpretata in concordanta cu hotararea Viasu c. Romaniei, poate conduce la consecinte greu de banuit (III). 

I) Rationamentul nu este potrivit pentru o actiune in constatare ci pentru o actiune in revendicare

Rationamentul – cu care suntem intru totul de acord – este unul simplu: negarea accesului la instanta pe calea dreptului comun poate fi acceptata in conditiile in care calea speciala oferita este una efectiva.  

Nu credem insa ca efectivitatea trebuie raportata la altceva decat la procedura de drept comun sau, mai bine zis, la rezultatul cautat prin aceasta procedura. Intrebarea la care trebuie sa se raspunda ar putea fi formulata in termenii urmatori: calea speciala oferita permite atingerea rezultatului ce ar fi fost atins urmand calea generala (spre exemplu, revendicarea) daca aceasta ar fi putut fi folosita? 

Daca incercam sa raspundem la aceasta intrebare pe baza datelor concrete ale cauzei, raspunsul nu este, necesarmente, acelasi cu cel obtinut de Curte. Cel putin nu cu aceeasi motivare. Astfel, aspectul esential al cauzei de fata este acela ca actiunea era una in constatarea caracterului ilegal al nationalizarii. Daca actiunea ar fi fost analizata pe fond de instante, rezultatul ar fi putut fi, in cel mai bun caz, constatarea ilegalitatii nationalizarii: nu ar fi condus la restituirea imobilului – daca acesta mai putea fi restituit – si nici la plata vreunei sume de bani cu titlu de despagubiri. 

In consecinta, pentru a decide asupra „efectivitatii” caii speciale, Curtea ar fi trebuit sa se rezume la a analiza daca procedura speciala putea sa conduca la acelasi rezultat. S-ar fi putut stabili in cadrul procedurii administrative, eventual ajungandu-se in instanta, ilegalitatea nationalizarii? Curtea nu analizeaza insa aceasta problema desi, raportat la datele spetei, ar fi trebuit sa o faca. 

In schimb, Curtea a analizat efectivitatea mecanismului prin care se solutiona cererea formulata pe legea 10, aplecandu-se in special asupra efectivitatii mecanismului de acordare a despagubirilor (Fondul Proprietatea). Totusi, aplicand rationamentul creionat de Curte la datele spetei, plata sumelor de bani excede cu mult rezultatului cautat prin actiunea in constatare de drept comun (recunoasterea caracterului ilegal al nationalizarii) si nu ar fi trebuit deloc analizat. Or, asa cum rezulta din hotarare, inefectivitatea Fondului Proprietatea este motivul esential pe care se bazeaza condamnarea. 
 
II) Din hotarare rezulta ca actiunea in revendicare introdusa dupa aparitia legii 10/2001 nu ar trebui respinsa ca inadmisibila decat atunci cand procedura speciala este una efectiva

Este destul de clar ca aceasta hotarare vizeaza mai mult ipoteza actiunii in revendicare decat cea a actiunii in constatare, rationamentul sau fiind construit de asa natura incat sa acopere ipoteza actiunii in revendicare.  

Indiferent de intentia Curtii, se poate observa ca in cazul actiunii in revendicare rezultatul vizat este restituirea bunului in natura sau, daca acest lucru nu mai este posibil, obtinerea de despagubiri. Fata de acest rezultat operatiunea realizata de Curte – analiza efectivitatii mecanismului de despagubiri, in principal a Fondului Proprietatea – isi recapata sensul deplin si redevine argumentul convingator care conduce la admiterea incalcarii articolului 6. 

III) Consecinte

Prima consecinta este de natura evidentei – nu ar mai trebui respinse ca inadmisibile actiunile in revendicare introduse dupa intrarea in vigoare a legii 10/2001 in situatiile in care mecanismul alternativ oferit de legea speciala nu este unul care sa functioneze efectiv, adica sa conduca la restituirea in natura sau la plata unei despagubiri rezonabile intr-un interval suficient de scurt.  

O situatie care merita analizata mai indeaproape este cea in care imobilul a fost vandut chiriasilor, cererea pe legea 10/2001 a fost introdusa in intervalul prevazut de lege, iar despagubirea nu a fost inca platita. S-ar putea argumenta ca, in acest gen de situatii, fostul proprietar ar fi putut sa introduca o actiune in anularea contractelor de vanzare catre chiriasi, si, daca ar fi obtinut castig de cauza, imobilul i-ar fi fost restituit ulterior pe cale administrativa. Altfel spus, rezultatul atins pe calea actiunii in revendicare ar fi fost atins prin cumulul procedurii administrative cu actiunea in instanta in anularea contractului de vanzare. Oricum, in situatia in care Curtea ar ajunge vreodata la o asemenea analiza, ar reveni Guvernului sarcina sa argumenteze ca cele doua cai erau echivalente. In ce ne priveste, credem ca acest gen de argument ar putea fi respins pentru cel putin doua motive. In primul rand, e greu de inteles de ce ar fi mai eficienta o procedura mai complexa, ce presupune o cerere administrativa si o actiune in instanta decat o simpla actiune in instanta; altfel spus, e greu de sustinut ca, prin complicarea astfel a mecanismului de restituire, statul a urmarit scopul legitim al eficientizarii procesului sau al degrevarii instantelor. In al doilea rand, trebuie observat ca in cele doua procese (revendicare vs anularea contractelor) pozitia fostului proprietar nu mai este deloc aceeasi: in revendicare ii era suficient sa demonstreze ca are un titlu preferabil adica mai vechi (asa cum era practica majoritara a instantelor) pentru a castiga procesul; in schimb, in procesul de anulare a contractului, obiectul discutiei se muta, de obicei, asupra bunei credinte a chiriasului cumparator, fostului proprietar revenindu-i sarcina sa dovedeasca reaua credinta. Cele doua pozitii sunt destul de diferite si sansele practice de castig erau, la randul lor, diferite. Totul devine mult mai complicat daca avem in vedere jurisprudenta destul de divergenta a instantelor cu privire la notiunile de buna credinta, aplicarea si efectele sale, efectele aparentei in drept etc. De aceea avem dubii ca, pentru genul de situatie analizata, s-ar putea accepta ca procedura administrativa cumulata cu actiunea in anulare ar fi fost echivalente introducerii actiunii in revendicare. Ramane sa vedem in ce masura jurisprudenta viitoare a Curtii Europene in cauzele impotriva Romaniei va confirma rationamentul de mai sus. In orice caz, hotararea Faimblat deschide calea pentru o astfel de constructie juridica. 

Cea de-a doua consecinta majora este mai putin evidenta. Casele nationalizate nu sunt singurele imobile trecute in proprietatea statului in perioada comunista care sa fi facut obiectul unor legi speciale de restituire/acordare de despagubiri. In aceeasi situatie se afla si terenurile agricole ori padurile. Desigur, in cazul acestor bunuri nu au fost introduse actiuni in revendicare care sa fi fost respinse ca inadmisibile, majoritatea fostilor proprietari preferand sa formuleze cereri pe legea 18/1991 cu modificarile si completarile ulterioare, legea 1/2000 etc. Pentru o asemenea situatie Curtea a pronuntat foarte recent o alta hotarare majora – Viasu c. Romaniei – in care a stabilit ca nici pentru aceste bunuri mecanismul prin care statul a inteles sa realizeze procesul de restituire nu a fost intotdeauna unul efectiv. Or, la o analiza mai atenta, observam ca si in cazul acestor bunuri – terenuri agricole sau paduri – actiunile in revendicare ar fi fost inadmisibile in dreptul intern din pricina existentei legilor speciale. Cata vreme insa, ca si in cazul Faimblat, mecanismul pus la dispozitie de legea speciala nu este efectiv (solutia din Viasu c. Romaniei), ne punem intrebarea daca inadmisibilitatea actiunii in revendicare nu incalca articolul 6. Un raspuns afirmativ la aceasta intrebare ar insemna posibilitatea introducerii unor actiuni in revendicarea terenurilor agricole sau padurilor intrate in proprietatea statului pe perioada comunista pentru care cererile formulate in baza legilor speciale nu au fost inca solutionate. La momentul cand scriem aceste randuri nu vedem diferente semnificative intre cele doua situatii (revendicarea caselor nationalizate si revendicarea padurilor sau terenurilor), dar nu excludem ca modul diferit in care ar fi putut intra in posesia statului sa poata conduce, la o analiza mai atenta a circumstantelor cauzei, la o solutie diferita.

Dragos Bogdan, Mihai Selegean

Cuvinte cheie:
Secţiuni/categorii: Opinii

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD