Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Interviuri
Alina MATEI

Alina MATEI

Senior Editor JURIDICE.ro
Print Friendly, PDF & Email

Ionuţ Şerban: Calitatea actului de justiţie are numai de câştigat din stabilirea unor specializări ale magistraţilor
09.07.2015 | Alina MATEI

Alina Matei: Mulţumesc, domnule avocat, pentru că aţi acceptat să acordaţi un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. De 10 ani sunteţi parte a echipei ŢUCA ZBÂRCEA ŞI ASOCIAŢII, iar din ianuarie 2011 vă numărați printre partenerii acestei firme. Destin, noroc, multă muncă, ce-a fost de s-au aşezat astrele pe acest făgaş?

Ionut Serban_Tuca Zbarcea & AsociatiiIonuţ Şerban: Vă mulţumesc şi eu pentru invitaţia de a sta de vorbă. Într-adevăr, acum mai bine de 10 ani, când Ţuca & Asociaţii (aşa s-a numit la început) s-a desprins de Muşat & Asociaţii, am decis să merg alături de grupul pe care eu îl consideram ca formând cea mai valoroasă echipă de avocaţi. Am crezut tot timpul că locul meu este alături de aceşti avocaţi.

În tot acest răstimp, a fost şi este în continuare vorba despre multă muncă – o constantă a profesiei de avocat. Dar nu este un efort orientat către scopul de a obține o promovare formală în firmă, ci o activitate menită să îţi dea satisfacţia că rezultatul final te bucură profesional şi totodată să-i confere clientului încrederea că are parte de cea mai bună expertiză.

Alina Matei: Sunteţi avocat pledant şi aveţi experinţa multor instanţe. Diferă abordarea dumneavoastră în funcţie de felul instanţei? Susţinerea de la Curtea Constituţională o consumaţi altfel decât cea de la Înalta Curte? Ori pledoaria din faţa arbitrilor de la Curtea de Arbitraj faţă de cea de la o judecătorie?

Ionuţ Şerban: Atunci când abordez un dosar sau când îmi pregătesc şi expun pledoaria, eu pornesc de la premisa că mă aflu în fața unei autorități care are în atribuții și responsabilitatea să înfăptuiască justiţia, începând de la judecătorie şi până la Înalta Curte. Din această perspectivă, care mie mi se pare foarte importantă, abordarea mea nu diferă în funcţie de rangul instanţelor.

Ceea ce poate fi diferit în practică ţine mai curând de, să-i spunem, un „formalism extraprocedural” (înţelegând procedura ca regulile impuse de cod). Ca să încep cu puterea judecătorească la care m-am referit mai devreme, sigur că o şedinţa de judecată la Înalta Curte poate fi considerată „mai formalistă” decât o şedinţă la judecătorie. Aceasta prin prisma respectului care se acordă instanţei supreme, a participanţilor la proces (existenţa magistraţilor asistenţi, vechimea cerută avocaţilor etc.). Situaţia este aceeaşi în cazul Curţii Constituţionale.

Formalismul într-un arbitraj, în schimb, este mult atenuat. Explicaţia porneşte de la actorii implicaţi într-un asemenea proces (arbitrii, spre exemplu, nu pot fi judecători, ci profesează de regulă ca avocaţi sau cadre didactice universitare) ori ţine de specificul acestei jurisdicţii non-etatice.

Alina Matei: Câte specializări credeţi că ar fi rezonabil să aibă un avocat? Dar un judecător? În luna martie a acestui an, directorul Academiei Germane a Avocaţilor, Philipp Wendt, a prezentat în cadrul şedinţei Consiliului UNBR sistemul german al avocaţilor specializaţi, barourile acordând avocaţilor titlul de avocat specializat. La noi, fiecare avocat îşi acordă singur specializarea. În ceea ce-i priveşte pe judecători, se poartă discuţii în CSM pentru ca aceştia să aibă două specializări. Oricum, pentru cei care vor să promoveze la Înalta Curte, iată că şi două specializări apar ca insuficiente când e vorba de soluţionarea RIL-urilor. 

Ionuţ Şerban: Calitatea actului de justiţie, în opinia mea, are numai de câştigat din stabilirea unor specializări ale magistraţilor şi recunoaşterea specializărilor avocaţilor în anumite domenii. Sunt arii în care reprezentarea de către un avocat cu o bază teoretică solidă şi o experienţă vastă poate crea un avantaj clientului sau cel puţin confortul că interesele sale sunt reprezentate la cel mai înalt nivel profesional. Este, de pildă, cazul dreptului concurenţei, al dreptului fiscal, dreptului sportiv ori al domeniului achiziţiilor publice.

În România, recunoaşterea unor astfel de specializări nu se face în mod formal, printr-o acreditare din partea organelor profesiei. Activitatea publică şi publicistică a avocatului, opinia clienţilor, clasificările din directoarele internaţionale sunt elementele care conturează această specializare.

Răspunzând întrebării dvs., nu cred că poate fi stabilită o limită a numărului de specializări. Cred, însă, că nu reprezintă un ţel rezonabil acoperirea mai multor arii de specializare din domenii care au puţine legături între ele (spre exemplu, dreptul muncii – dreptul concurenţei – drept sportiv).

Alina Matei: Ați acționat în sute de litigii de-a lungul anilor, izvorâte din varii domenii ale dreptului. Reglementările din ce domeniu al dreptului v-au provocat cele mai mari bătăi de cap în acest răstimp – achiziții publice, drept sportiv, executările silite/insolvența… altele?

Ionuţ Şerban: Dintre domeniile enumerate, şi care se regăsesc în aria mea de expertiză, mă voi opri asupra dreptului sportiv şi a dreptului achiziţiilor publice.

Încep cu dreptul sportiv, pentru că este un domeniu foarte puţin cunoscut în România. Dificultatea în aceste litigii nu derivă, însă, din insuficienţa reglementării sau a conţinutului normelor, așa cum poate v-ați fi așteptat. Cei implicaţi în dispute de drept sportiv se supun atât prevederilor statutare ale asociaţiei sportive/federaţiei căreia îi sunt afiliaţi, regulamentelor emise de acea asociaţie/federaţie, cât şi normelor legale. Astfel că cele mai mari dificultăți în practică sunt legate de înțelegerea atribuţiilor şi rolului organismelor unei ramuri sportive (spre exemplu Federaţia Română de Fotbal – FRF ori camerele de soluţionare a disputelor sportive din cadrul FRF), de stabilirea normelor care se aplică unei situaţii concrete, precum și de corelarea normelor speciale în domeniu.

În materia achiziţiilor publice, dificultăţi apar din reglementarea insuficientă sau neclară, care conduce în practică la soluţii diferite, uneori diametral opuse, ale instanţelor. Bunăoară, unele instanţe au considerat că plângerea împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor se judecă după procedura recursului (fiind o cale de atac), alte instanţe au apreciat că se judecă după procedura judecăţii în primă instanţă (fiind etapa procesuală în care litigiul ajunge pentru prima dată în faţa unui judecător). Consecinţele pot fi în planul admisibilităţii unor mijloace de probă, al admisibilităţii unor cereri noi (ex. lărgirea cadrului procesual din perspectiva părţilor) etc.

Alina Matei: Şi pentru că ați fost recent speaker la conferința Probleme dificile de executare silită, cum vi se pare executarea, pe noul Cod de procedură civilă. Articolele sunt mai multe, e clar. Dar e mai clară procedura?

Ionuţ Şerban: Simplificând foarte mult lucrurile, în materie de reglementare, de regulă, se optează fie pentru o reglementare mai suplă, care presupune acoperirea unor situaţii tip şi oferirea instrumentelor pentru ca, pe cale de interpretare, să poată fi acoperite toate situaţiile ce pot apărea în practică, fie pentru o reglementare mai amplă, mai amănunţită, a diferitelor situaţii concrete. În materie de executare silită, noul Cod a optat pentru a doua soluţie, adâncind nivelul de reglementare detaliată deja existent în vechiul Cod.

Această soluţie aduce claritate normelor şi un plus de rigoare absolut necesar fazei executării silite, caracterizată printr-un formalism accentuat, care are scopul de a asigura respectarea garanţiilor procesuale ale părţilor implicate.

Alina Matei: Dacă ar fi să aduceți o schimbare legislativă importantă, în calitate de legiuitor, care ar fi aceea? De ce?

Ionuţ Serban: M-am confruntat cu multe situaţii în care mi-aş fi dorit ca o normă să sune altfel sau să existe prevederi care să acopere o situaţie concretă. Nu cred că este locul să enumăr aici astfel de exemple. Mă refer, însă, la primul care îmi vine în minte – situaţia creată după pronunţarea Deciziei nr. 5/2015, prin care Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile O.U.G. nr. 34/2004 care obligă autoritatea contractantă să rețină garanția de bună conduită la momentul rămânerii definitive a hotărârii de respingere a contestației/plângerii formulate de un participant la procedura de achiziţii publice. Ulterior soluţiei Curţii Constituţionale, a devenit neclar în ce condiţii autoritatea contractantă poate reţine garanţia de bună conduită: pentru acoperirea unor prejudicii pe care trebuie să le dovedească sau pentru formularea abuzivă a contestaţiei/plângerii. Dacă cea de a doua ipoteză este aplicabilă, care este calea procedurală prin care o instanţă poate fi învestită pentru a constata reaua-credinţă? În cadrul contestaţiei formulate în procedura de achiziţii sau printr-o acţiune distinctă?

Pentru a rămâne în domeniul contenciosului administrativ, cred că este necesară codificarea legislaţiei, astfel încât practica judecătorească să se uniformizeze şi să aibă, din acest punct de vedere, un grad mai mare de predictibilitate.

Alina Matei: Aveţi un motto în viaţă?

Ionuţ Serban: Este un citat din Aristotel: „Suntem ceea ce facem în mod obişnuit; excelenţa, prin urmare, nu este un act singular, ci un obicei”.

Alina Matei: Cel mai interesant profesor pe care l-aţi avut?

Ionuţ Şerban: Soţia mea, este profesoară de matematică. Glumesc, desigur. Profesorul Gabriel Boroi.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru utilizatorii JURIDICE.ro.

Ionuţ Şerban: Îi felicit pentru că sunt cititorii celui mai profesionist site juridic. Cred că interesul pe care îl manifestă pentru acest site, contribuţiile lor şi dezbaterile în care se implică fac să crească nivelul calitativ al JURIDICE.ro.

Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.

Ionuţ Şerban: Vă mulţumesc încă o dată pentru invitaţie. Sunt convins că ne vom revedea în curând cu prilejul conferinţelor şi al dezbaterilor organizate de JURIDICE.ro.


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.