Prăjituri cu iarbă de Amsterdam în sos de tzatziki

Sub influenta americanilor care, prin ”vocea” FMI, au transmis ca se impune o restructurare a datoriei Greciei, adica o reducere, probabil cu o treime, a datoriei, si o aminare la plata cu vreo 20 de ani, acompaniata de un nou imprumut de cca 50 mld. euro, chestiunea greceasca ia o mica pauza. Pina duminica. Bancile ramin inchise pina luni.

Spre disperarea tehnocratilor bruxelezi, Grexitul se amina.

Sper ca dl Tsipras sa inteleaga ce trebuie din aceasta ”bunavointa” americana (vorba vine, pentru ca, de fapt, americanii sunt terifiati de ideea iesirii Greciei din NATO, nedind doi bani pe iesirea Greciei din UE).

Adica:
(i) sa ceara justitiei sa confiste profiturile ilegale facute de ultrabogatii profitori greci si ”globali” de pe urma ultra-indatorarii Greciei;
(ii) sa repatrieze profiturile si activele financiare ascunse de aceeasi profitori prin diverse paradisuri fiscale (inclusiv, dar mai ales, cele colectate in bancile elvetiene; ”colectia” de franci elvetieni a acestor profitori si a altora ca ei este cauza principala a hiper-valorizarii francului elvetian);
(ii) sa elimine multiplele avantaje fiscale si privilegii construite timp de peste 40 de ani de politicienii – compradores ai Greciei pentru overlorzii sistemului, pentru bogatii greci (armatorii din Pireu si Salonic fiind dintre cei mai influenti), pentru managerii de corporatii si pentru politicieni si
(iii) sa impoziteze profiturile uriase facute in Grecia din afaceri cu Grecia utilizind ”levierul” CE, BCE, EFSF, ESM si FMI de bancile europene si de bancile americane de investitii (inclusiv, sau mai ales, Goldman Sachs) si, sa nu uit;
(iv) sa isi reduca in limita suportabila cheltuielile militare.

Doar dupa aceea Guvernul dlui Tsipras ar putea opera o impozitare a pensiilor mai mari de 1.500 de euro, o reducere a aparatului de stat ultradimensionat si o redimensionare a investitiilor publice (cum ar fi enormul activ imobiliar inutilizabil rezultat din Olimpiada din 2004). Altfel, dl Tsipras va fi aruncat peste bord cu aceeasi energie cu care grecii au votat ”Oxi” la referendumul de duminica trecuta.

In plus, sper ca cele ce se intimpla acum, mai ales scindarea asa-zisei coeziuni de neclintit a celor trei institutii finantatoare ale Greciei (CE, BCE, FMI), sa fie invatatura de minte pentru vatafii europeni ai overlorzilor. FMI nu mai pare ca trage la aceeasi sanie cu celelalte doua institutii finantatoare (troica = sanie traditionala ruseasca trasa de trei cai). FMI nici macar nu a fost prezent la summit-ul esential de marti (care, de fapt, nu a fost deloc esential; mai degraba a fost un fis, intrucit Grecia a venit cu acelasi ”plan” cu care venise si saptamina de dinainte de referendum). In plus, FMI, ghidat de directivele fixate de Obama, a declarat expres ca se impune o restructurare a datoriei Greciei, lucru care parea de neinchipuit pentru indivizi ca bunul domn Junker si seful Eurogrupului, olandezul Jeroen Djisslebloem.

Apropo de acest din urma mandatar al overlorzilor (ins caruia, in tara sa natala, Olanda, opozitia ii cere raspicat demisia). Din intimplare, in timpul unei ”rasfoiri” a internetului, am dat peste un articol din mai 2013 din presa spaniola, din care rezulta un lucru uluitor: nu grecii supra-indatorati cu pensiile lor publice mult prea mari, nici cipriotii cu sistemul lor bancar impanat cu banii negri ai rusilor, nici spaniolii sau irlandezi tocati de recesiune sunt natiunile cele mai indatorate ale Eurozonei, ci… olandezii. Acei sobri si responsabili olandezi pentru binele carora se lupta acum dl Djisslebloem cu grecii lenesi si iresponsabili care au tocat 240 de mld. euro din bani publici europeni alocati pentru ”salvare” de la faliment.

Conform articolului de mai jos, in mai 2013, gradul de indatorare a consumatorilor olandezi era de 250% din PIB (in cazul Spaniei acest grad de supra-indatorare fiind de ”doar” 125% la acel moment, n.n.). Intrucit PIB-ul Olandei este in jur de 800 de miliarde de euro, inseamna ca valoarea cumulata a datoriilor consumatorilor olandezi este de 2.000 de miliarde de euro.

A se observa ca totalul datoriilor populatiei si al firmelor in Romania este de sub 100 de mld. euro, adica de 20 de ori mai mic.

De precizat ca datoria publica a Olandei a fost de 65% in anii 2010-2012, crescind la 75% in anii 2013-2014, deficitul bugetar fiind, in medie, de 4,5% din PIB, in toata perioada 2010-2014, perioada care coincide cu ”eforturile” de salvare prin doua bail-out-uri succesive esuate ale Greciei.

A se observa ca datoria totala a Romaniei nu depaseste nici ea 100 mld. euro. Suntem niste iresponsabili noi, romanii, nu? Daca l-ati intreba pe olandezul Steven van Groningen, v-ar raspunde: ”Ja, Ja, naturlich”.

Spre deosebire de atitudinea fata de tari ca Grecia sau Romania, Comisia Europeana se poarta cu manusi in cazul Olandei. Priviti ce expresie: ”datoriile mari provenite din garantii acordate institutiilor financiare si posibilele nevoi de recapitalizare reprezinta un risc pentru finantele publice”. Ne rezulta ca Olanda a facut propriile cheltuieli nesabuite cu salvarea propriilor banci, dar atentionarea este facuta pe un ton minimal. [Sursa: European Commission – „European Economic Forecast Spring 2013 – European Economy”, 9 Mai 2013, Brussels].

Or, la noi, pentru procese colective care ar putea determina ”pierderi” (de fapt, e vorba de restituirea unor profituri nelegitime facute din clauze abuzive in contracte) de un miliard de euro bancilor ni se flutura in fata ochilor spectrul infricosator al riscului sistemic, iar profetii acestei stafii sunt: BNR, FMI si, ati ghicit, aceeasi Comisie Europeana care ii mingiie pe crestet pe olandezi. Cool, nu-i asa?

Mai sunt si alte chestii cool in acest articol din presa spaniola din 2013. Va las sa extrageti si alte cifre si realitati interesante despre Uniunea Sovietica Europeana in care, cu mindrie, ne simtim europeni cu drepturi.

Este scris de un economist londonez, Matthew Lynn, director executiv al agentiei londoneze Strategy Economics. Textul in limba spanioal este publicat aici. Traducerea de mai jos poate fi inexacta. Daca aveti critici, indreptati-le contra colegei mele Iulia Golgojan, vorbitoare de spaniola. Eu ma pricep la franceza si engleza…

Note prealabile: articolul contine afirmatii de-a dreptul uluitoare. Spre exemplu, se spune ca Olanda este o tara in colaps. Autorul spune ca, daca pina in 2013, probleme aveau tarile de la periferia Zonei Euro (PIIGS), din 2013, a devenit clar ca centrul hiper-bogat al Europei intra in colaps, prima tara vizata fiind Olanda. Daca grecii, irlandezii, italienii, cipriotii,aveau diverse scuze pentru problemele cu care se confruntau, olandezii nu au nicio scuza. Ei au respectat regulile. Si au ajuns, totusi, in colaps.

Articolul lui Matthew Lynn, traducere de Iulia Golgojan:

“Care dintre statele din Zona Euro este cel mai indatorat? Grecii cheltuitori, cu generosul sistem de asigurari sociale? Cipriotii cu bancile in care exista numai bani murdari, de provenienta rusa? Spaniolii in recesiune sau irlandezii aflati in faliment? In mod curios, cei mai indatorati sunt seriosii si responsabilii olandezi.

Datoria consumatorilor din Tarile de Jos a atins 250% din economiile statului, destinate acoperirii datoriilor consumatorilor. Ca termen de comparatie, Spania niciodata nu a depasit 125%.

Olanda este una dintre tarile cele mai indatorate din lume. Este intr-o continua recesiune si nu prezinta semne de revenire. Criza monedei Euro dureaza deja de 3 ani si abia acum a inceput sa afecteze tarile de la periferia Zonei Euro. Cu toate acestea, Olanda, tara care este una dintre cele mai importante in cadrul Uniunii Europene si a Eurozonei, este de mult afectata de criza care ii ameninta pe toti utilizatorii de moneda Euro. Daca nu (se) poate supravietui in Zona Euro, se va fi sfarsit totul.

Olanda a fost dintotdeauna una dintre cele mai prospere si stabile din Europa si, in acelasi timp, unul dintre principalii aparatori ai conceptului de Uniune Europeana. Olanda a fost fondator al Uniunii si unul dintre sustinatorii inversunati ai monedei unice. Cu o economie prospera, bazata pe export si un mare numar de multinationale de succes, se presupunea ca avea toate sansele de a castiga de pe urma economiei bazate pe moneda unica. In schimb, a urmat o cale deja cunoscuta, astfel cum s-a intamplat cu Irlanda, Grecia si Portugalia, iar exemplele pot continua.

Bula imobiliara

Provizioanele reduse, care sunt pe placul economiei germane, precum si mult capital ieftin, au condus la crearea unei bule imobiliare si la explozia datoriei publice. De la introducerea monedei unice si pana in prezent, costul traiului de zi cu zi in Olanda s-a dublat, transformandu-se intr-una dintre economiile supraincalzite din lume. In prezent, insa, se afla intr-o scadere brusca. Costul traiului de zi cu zi a scazut cu aceeasi viteza ca in Florida, in momentul in care s-a spart bula imobiliara (criza sub-prime, n.n.).

In prezent, preturile sunt cu 16,6% mai scazute decat erau in punctul maxim al bulei imobiliare in 2008, iar Asociatia nationala a agentilor imobiliari prezice o scadere suplimentara de 7%. Cu exceptia cazului in care locuinta a fost cumparata secolul trecut, in prezent aceasta valoreaza mai putin decat pretul la care a fost cumparata si mult mai putin decat imprumutul care a fost acordat pentru achizitionarea acesteia. [n.n. – foarte interesant; consumatorul ar putea, prin lege, sa lase aceasta locuinta in miinile bancii, in schimbul stergerii datoriilor; Olanda are un astfel de mecanism legal, noi nu avem, ca asa e in tenis]

Pentru toate acestea, olandezii se gasesc intr-un ocean de datorii. Depasind 250%, datoria consumatorilor depaseste situatia Irlandei si este de doua ori si jumatate mai mare decat cea a Greciei. Guvernul a trebuit deja sa salveze o banca, iar cu aceste datorii in crestere continua, probabil vor urma alte banci de salvat. Bancile olandeze au 650.000 milioane de euro intr-un sistem imobiliar care pierde din valoare in fiecare zi. Daca este un aspect de notorietate pe pietele financiare, acela este cel potrivit caruia piata imobiliara se scufunda, fara a exista indicii de revenire.

Recesiune profunda

Agentiile de rating (care se pare ca nu sunt primele in a fi la curent cu aceasta situatie) incep sa isi dea seama. In februarie, Fitch, desi a observat datoria olandeza, a mentinut calificativul triplu A, intr-un mod, evident, fortat. Agentia a constatat insa scaderea costului traiului de zi cu zi, cresterea datoriei statale, precum si necesitatea stabilitatii sistemului bancar (acelasi amestec toxic existent in celelalte state din Zona Eeuro afectate de criza).

Economia se afla in deplina recesiune. Somajul creste si atinge maximul din ultimele doua decenii. Numarul somerilor s-a dublat in doar doi ani si in luna martie a crescut de la 7,7 la 8,1,% (o crestere mai rapida ca in Cipru).

FMI prezice ca economia va inregistra o crestere cu 0,5% in 2013, insa aceste previziuni se dovedesc de cele mai multe ori neadevarate. Guvernul incearca sa acopere deficitul bugetar implementand masuri de austeritate. Ca alte tari din Zona Euro, Olanda se invarte intr-un cerc vicios de crestere a datoriei si de scadere a veniturilor la buget, care nu conduce decat la si mai multe masuri de austeritate si pierdere de locuri de munca. Dintr-o astfel de situatie este foarte greu de iesit (fiind mai ales constransa de existenta monedei Euro).

Pana in prezent, Olanda a fost marele aliat al Germaniei in ceea ce priveste implementarea de masuri de austeritate pentru intregul continent ca potentiala solutie la problemele cauzate de moneda unica. Acum ca situatia degenereaza rapid, sprijinul olandez in acest sistem de masuri de austeritate fara sfarsit incepe sa nu mai fie atat de ferm.

Celelalte colaps-uri ale Zonei Euro s-au petrecut la periferia acesteia. Era vorba de tari marginase, iar problemele acestora pareau accidente, nu dovezi clare ale slabiciunilor sistemului. Grecii erau prea cheltuitori. Irlandezii au pierdut controlul asupra pietei imobiliare. Italienii au fost mereu datornici. Pentru olandezi nu se poate gasi insa nicio scuza: acestia au urmat toate regulile.

De la inceput a fost clar ca aceasta criza a Euro va ajunge in faza terminala cand va atinge zona centrala. Mai multi analisti au crezut ca va fi vorba despre Franta, desi nici aceasta tara nu este ocolita de probleme (datoria creste, iar Guvernul face eforturi pentru a mentine o economie competitiva), totusi continua sa fie o tara bogata. Datoriile sale sunt destul de mari, insa nu au scapat de sub control si nici nu au inceput sa ameninte sistemul bancar. In schimb, Olanda se afla in aceasta situatie.

Poate ca trebuie sa mai asteptam un an, insa datoria creste, iar sistemul financiar scade cu fiecare zi ce trece. Olanda este primul stat central in colaps, iar acest aspect este grav pentru criza monedei Euro deja existenta”.

Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea
Avocat, Partener fondator SCA PIPEREA & ASOCIAȚII

Citeşte mai mult despre BCE, Comisia Europeana, datorie publică, FMI, Gheorghe PIPEREA, grad de îndatorare, Grecia, iesire din UE, Iulia Golgojan, Olanda, zona euro! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.