TOP LEGAL
10 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Bărbații contraatacă: Femeie obligată prin hotărâre judecătorească să achite ratele fostului soț
10.07.2015 | Petre PIPEREA, Petre PIPEREA, Andrada POPESCU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

1. O celebră butadă a lui Socrate spune că, dacă ai o nevastă bună, devii fericit, iar dacă ai o nevastă rea, devii filosof.

Nu mai avem nevoie de alte informații ca să realizăm ce fel de soție era Xantipa, dacă a reușit să-l facă pe Socrate un filosof strălucit…

Nimeni nu s-ar fi gândit că o instanță de judecată și-a propus să demonstreze că enunțul lui Socrate este incomplet, dar speța descrisă mai jos completează sarcastic enunțul: dacă ai o fostă soție, devii… întreținut.

2. Scurt istoric al speței

2.1. Soții S. D. și O. A. R. au contractat în 21 martie 2008 un credit în valoare totală de 63.000 CHF în vederea achiziționării unui imobil.

După obținerea creditului și achiziționarea imobilului, soții S. D. și O. A. R. au divorțat, iar Judecătoria Buzău a dispus partajarea bunurilor acestora la 2 octombrie 2012 și atribuirea imobilului astfel achiziționat în mod exclusiv soțului.

2.2. Prin decizia nr. 56/24.02.2014, pronunțată în apel de Tribunalul Buzău, instanța de apel a menținut soluția privind atribuirea imobilului în proprietatea exclusivă a dlui S. D. și a constatat că părțile au o datorie comună în cote de câte ½ fiecare din suma totală de 95.147,27 CHF (58.061,95 – capital și 37.085,32 – dobânzi), ce trebuie rambursată în contul creditului, în perioada aprilie 2012 – martie 2036.

2.2.1. Totodată, instanța a dispus obligarea dlui S. D. la plata către dna O. A. R. a sumei de 8.301 lei, cu titlu de sultă.

Este important de reținut că sulta acordată dnei O. A. R. nu a fost stabilită ca un echivalent bănesc al părții sale din imobilul atribuit în proprietate exclusivă fostului soț (S. D.), ci a reprezentat cota cuvenită din contravaloarea îmbunătățirilor aduse de ambii soți la imobilul respectiv.

De asemenea, trebuie reținut că repartizarea imobilului în proprietatea exclusivă a dlui S. D. s-a făcut în considerarea faptului că achiziționarea imobilului s-a făcut cu contribuția exclusivă a acestuia, contribuție la care s-a adăugat suma obținută prin credit bancar.

2.3. Remarcăm de la bun început stilul minuțios în care a fost redactată decizia criticată (atenție la detalii, structură impecabilă), ceea ce ne creează convingerea că soluția dată este rodul unei erori inexplicabile, iar nu expresia unei lacune în pregătirea magistraților care au pronunțat această hotărâre.

Din păcate, în opinia noastră, eroarea este una destul de gravă și va afecta pe o perioadă îndelungată viața dnei O. A. R.

2.4. Ulterior pronunțării deciziei criticate, la 30 decembrie 2014, dl. S. D. a intentat o acțiune în pretenții împotriva fostei soții (O. A. R.), prin care a solicitat obligarea acesteia la plata cotei de ½ din datoria comună în contul ratelor aferente creditului destinat achiziționării imobilului.

În replică, dna O. A. R. a solicitat lămurirea dispozitivului hotărârii Tribunalului Buzău, considerând că solicitarea fostului soț de a fi obligată să-i plătească acestuia ½ din ratele imobilului aflat în proprietatea acestuia derivă dintr-o interpretare eronată a soluției instanței.

Numai că instanța de judecată i-a administrat o surpriză prin soluția pronunțată: cererea de lămurire a dispozitivului în sensul solicitat de O. A. R. a fost respinsă ca neîntemeiată (hotărârea de respingere a cererii de lămurire nu a fost comunicată încă).

3. Notă critică

3.1. Soluția instanței de repartizare a datoriei pe cote-părți între foștii soți încalcă regula solidarității

Tribunalul Buzău a reținut în considerente posibilitatea creditorului obligației solidare de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre debitori pentru întreaga datorie, dar acest considerent nu se reflectă în dispozitiv, de vreme ce instanța a reținut expressis verbis următoarele:

Constată că părțile au o datorie comună în cote de câte ½ fiecare din sumele ce trebuie rambursate în perioada aprilie 2012 – martie 2036”.

Apreciem că expresia ”datorie comună” nu este echivalentă cu noțiunea de ”obligație solidară”.

Dimpotrivă, având în vedere că solidaritatea nu se prezumă, utilizarea sintagmei ”datorie comună”, coroborată cu stabilirea unei cote de ½ din sumele ce trebuie rambursate, ne determină să tragem concluzia că obligația de plată stabilită de instanța de apel nu este una solidară.

Așadar, instanța trebuia să constate existența unei obligații solidare de plată, iar nu o datorie comună a foștilor soți.

3.1.1. Față de cele expuse mai sus, este evident că instanța de apel a încălcat regula conform căreia fiecare dintre debitorii solidari poate fi ținut pentru executarea întregii obligații.

Așadar, ”partajarea” obligației solidare de restituire a unui credit imobiliar în cote de ½ este o soluție greșită, de vreme ce creditorul are posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre debitorii solidari pentru restituirea creditului.

3.2. Din punctul nostru de vedere, greșeala frapantă a instanței nu a fost încălcarea mai mult sau mai puțin evidentă a regulii solidarității, ci faptul că dna O. A. R. a fost obligată față de fostul ei soț să contribuie la rambursarea creditului aferent imobilului atribuit în proprietate exclusivă acestuia, respectiv să plătească ½ din rate până în anul 2036.

3.2.1. Apreciem că Tribunalul Buzău era obligat să admită cererea de lămurire a dispozitivului și să arate că nu s-a dispus obligarea soției la suportarea sumei de 95.147,27 franci elvețieni față de fostul soț (S. D.), ci numai în raport cu creditorul.

O soluție justă și echilibrată a instanței ar fi fost aceea de menținere a solidarității foștilor soți în executarea obligațiilor față de creditor, iar nu aceea de a obliga fosta soție să plătească ½ din ratele aferente unui imobil atribuit în proprietate exclusivă unei alte persoane.

3.2.2. Altfel spus, în calitatea sa de debitor solidar, dna O. A. R. trebuia să rămână obligată față de bancă pentru creditul integral, dar ar fi trebuit să i se recunoască acesteia un drept de regres împotriva fostului soț, S. D., proprietarul exclusiv al imobilului.

3.2.3. Or, respingerea cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii și menținerea obligației fostei soții O. A. R. la achitarea a ½ din ratele aferente unui imobil ce aparține în mod exclusiv soțului, fără a limita răspunderea soției exclusiv la relația contractuală cu banca, reprezintă, în mod evident, o soluție absurdă.

3.2.4. Tribunalul Buzău a încălcat astfel o regulă elementară, întrucât solidaritatea pasivă există exclusiv în raporturile codebitorilor solidari cu creditorul lor comun[1] și nu dă naștere unui astfel de raport obligațional între codebitori.

Astfel, un codebitor nu se poate substitui în drepturile creditorului pentru a-i solicita celuilalt codebitor achitarea datoriei comune, întrucât codebitorii sunt ținuți să facă plata o singură dată și în întregime[2].

Solidaritatea pasivă este instituită ca o adevărată garanție a executării creanței creditorului[3], întrucât acesta din urmă își poate rezerva dreptul de a urmări pe oricare dintre debitori, la deplina sa alegere.

Această garanție este instituită în mod exclusiv în favoarea creditorului, iar nu a codebitorilor, care nu beneficiază de posibilitatea de a se obliga cu succes în mod reciproc la plata sumelor ce fac obiectul datoriei comune, așa cum s-a procedat în prezenta speță.

3.2.5. Consecință a calificării principiale a termenului de solidaritate prin ideea de interdependență și comunitate de interese[4] între debitorii dintr-un raport juridic, considerăm că este prejudiciabilă obligarea soției, în calitate de debitor căruia nu-i profită în nicio măsură beneficiul creditării, în solidar cu debitorul căruia i-a fost atribuit în mod exclusiv produsul creditării. Cu toate acestea, soluția este legală, deoarece fosta soție O. A. R. și-a asumat calitatea de debitor solidar la momentul obținerii creditului.

Numai că obligarea fostei soții la plata a ½ din rate față de actualul proprietar al imobilului nu poate fi calificată decât ca o soluție ilogică și atipică, lipsită în mod evident de orice temei legitim.

3.2.6. Obligarea fostei soții O. A. R. la plata unei cote de ½ din credit către fostul său soț nu poate reprezenta decât o măsură care generează îmbogățirea fără just temei a acestuia.

Astfel, obligarea fostei soții la achitarea ratelor echivalează cu instituirea în sarcina acesteia a unei obligații de întreținere a fostului soț…

4. Concluzii

Iată că mișcările feministe au obținut un succes răsunător și nesperat: nu numai că femeilor li s-a recunoscut egalitatea în drepturi cu bărbații, ci li se acordă în prezent și privilegiul de a-i întreține pe bărbați

Probabil că nu am fi prea uimiți dacă se va instaura în curând o nouă eră a matriarhatului și femeile vor ieși în grupuri organizate la vânătoare, în timp ce bărbații resemnați vor aștepta docili rezultatul, adunați în jurul unor mese de poker aflate în vecinătatea imediată a frigiderelor ticsite cu bere.

Wicked world!


[1] Liviu Pop, Tratat de drept civil. Obligațiile. Volumul I. Regimul juridic general, Editura CH Beck, București, 2006, p. 176.
[2] Liviu Pop, op. cit., p. 176.
[3] Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor. Ediția a III-a, Editura All Beck, 2000, p. 384.
[4] Liviu Pop, op. cit., p. 168.


Avocat Petre Piperea
Partener PIPEREA & ASOCIAȚII
Avocat Andrada Popescu
PIPEREA & ASOCIAȚII

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 10 de comentarii cu privire la articolul “Bărbații contraatacă: Femeie obligată prin hotărâre judecătorească să achite ratele fostului soț”

  1. Darius MARCU spune:

    Asta nu-i nimic. Va dau eu o speta de acelasi tip, dar mai magareasca.
    In dosarul de partaj credit, formulat de reclamant, dupa divort, exista si pretentii.
    Pretentiile reprezinta in fapt o actiune in regres, (repetitiune), pentru ratele creditului achitate de reclamant PANA LA ramanerea definitiva si irevocabila a sentintei din dosarul respectiv.
    Pe langa alte abuzuri legate de stabilirea cotelor procentuale in partaj, instanta obliga parata să achite reclamantului suma de ½ din ratele de credit
    până la achitarea integrală a creditului acordat.

    Magariile la dispozitivul privind pretentiile sunt urmatoarele:
    Reclamantul NU A PLATIT TAXA DE TIMBRU pentru pretentii.
    Desi printr-o incheiere de sedinta s-a stabilit timbrajul pentru pretentii, aspect reconfirmat si prin incheiere data la o cerere de reexaminare a taxei de timbru, reclamantul a achitat doar taxa pentru partaj. Inclusiv instanta recunoaste cu seninatate in sentinta ca s-a taxat doar partajul, dar admite si capatul privind pretentiile.
    Instanta a dat un PLUS PETITA.
    Desi capatul de cerere formulat de reclamant preciza „PANA LA ramanerea definitiva si irevocabila a sentintei”, instanta i-a dat „PANA LA achitarea integrală a creditului.
    Foarte lejer s-a încălcat principiul disponibilităţii.
    Pentru actiune in regres/repetitiune, se impune ca creditorul sa fi facut plata, plata pe care sa o constate instanta. Instanţa nu poate constata, anticipat, achitarea de către reclamant, a ratelor, adică obligaţii nenăscute. Î.C.CJ., decizia nr. 917/2013, secţ I: acţiunea în repetiţiune este o acţiune patrimonială, care poate fi intentată în termenele de prescripţie de drept comun, care încep să curgă de la momentul EFECTUARII plăţii nedatorate. Instanţa nu putea călători în viitor, pentru a stabili achitarea ratelor de către reclamant, pentru a dispune restituirea lor de către parata.
    Mai mult, în cazul unei ipotetice executări silite, executorul judecătoresc s-ar putea substitui puterii judecătoreşti în constatarea achitării sumelor supuse repetiţiunii, ulterioare pronunţării sentinţei, stabilind dreptul de repetitiune, ceea ce e neconstituțional.
    Sentinta este irevocabila.
    Cum a fost posibila o asemenea „golanie judiciara”?
    Avocatul reclamantului este sotul unei judecatoare care parctica justitia „in familie”. Dupa ce a fost reclamata la CSM si s-a facut scandal in presa, a incetat practica, dar daca ai colegi „de treaba”, acestia pot sa-ti ajute sotul avocat, nu-i asa?

    • Petre PIPEREA spune:

      Eu prefer sa cred ca astfel de erori sunt involuntare…

      • Darius MARCU spune:

        Adica preferati sa credeti, si nu chiar credeti ca sunt involuntare. Poate asta va consoleaza un pic in fata abuzurilor?
        Eu nu pot sa cred ca este involuntara eroarea cand ceri de 8 ori doar in prima instanta taxarea, iar instanta iti respinge exceptia netimbrarii pe motiv ca cererea ar fi partaj (adica nu exista alt capat de cerere), iar dupa al doilea alineat instanta ii admite capatul de cerere privind pretentiile, care nu exista cand a fost vorba de timbraj. Plus ca existau 2 incheieri care confirmau necesitatea timbrarii pretentiilor.
        Un capat de cerere nu poate fi in acelasi timp existent si inexistent, in functie de interesele reclmantului.
        Si instantele de apel si recurs au fost tot in eroare involuntara?
        Anterior, sotia judecator a avocatului reclamantului se „specializase” in rezolvarea favorabila a unor cereri in favoarea clientilor sotului sau, (cereri care se judeca fara citarea partilor si fara cale de atac).
        A aprobat o cerere de suspendare provizorie pana la solutionarea contestatiei la executare!, nu pana la solutionarea cererii de ssuspendare a executarii.
        Intre partile din speta de fata, intr-un dosar anterior a admis o cerere de reexaminare in favoarea sotului avocat, formualta tardiv si cu incalcarea conditiilor de fond ale ajutorului judiciar.

  2. Darius MARCU spune:

    Culmea este ca in speta invocata de mine, a existat si un capat de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea paratei la achitarea către banca a 1/2 din credit de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de partaj şi până la achitarea integrală a creditului.
    Capatul de cerere a fost respins de instanta tocmai pe motivul ca obligatia nu se poate diviza, nu se poate inlatura SOLIDARITATEA obligationala in achitarea creditului, retinind, practic apararea bancii.
    Numai ca aceeasi motivatie a solidaritatii obligatiei nu a mai fost valabila atunci cand instanta, IN ACELASI DOSAR, a obilgat parata să achite reclamantului suma de ½ din ratele de credit pana la inchiderea lui.

    In proces s-a invocat, distinct, in vreo 8-9 sedinte!! problema neachitarii taxei de timbru pentru pretentii, penultima oara depunindu-se note de sedinta cu istoricul invocarii acestei exceptii. Degeaba.

    La partaj s-a stabilit o proportie de 1/2 intre parti, dupa aceleasi metode abuzive.
    Creditul de nevoi personale, pentru achizitionarea unei locuinte, in suma 45.600 CHF a fost „tocat” de reclamant in 4-5 luni de la acordare, inainte de despartirea in fapt a sotilor. Banii au fost cheltuiti pentru un credit personal al reclamantului, specualtii la bursa, alte scopuri nedovedite si contestate prin inscrisuri oficiale de parata. Inclusiv banii cheltuiti de reclamant DUPA despartirea in fapt a fostilor soti, pentru infiintarea unei firme personale si achizitia unui autoturism pe firma au fost considerati datorie comuna. Nici un inscris al paratei nu a fost luat in considerare, parca nu ar fi existat.
    Daca ai avocatul „potrivit”, obtii ce vrei, si chiar mai mult decat ai cerut.

  3. Darius MARCU spune:

    Un alt aspect important: reclamantul NU A FACUT INATAMPINARE NICI IN APEL SI NICI IN RECURS, dar totusi a castigat.
    Avocatul acestuia doar s-a prezentat in instanta.
    Care avocat are curajul sa nu faca nicio aparare in apel si recurs, la un partaj de 45000 CHF si pretentii, daca nu are „blatul” facut?
    Trebuie sa ai o sursa forte sigura de informare ca sa anticipezi o solutie favorabila, care nu necesita nicio aparare.

  4. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Și CEDO ce zice?

  5. Victor CALIANU spune:

    Nu inteleg care este importanta sexelor pentru speta. Rolurile puteau fi la fel de bine inversate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate