Hotararea Iordache vs. Romania. Taxa de timbru de 10 lei incalca accesul la Justitie

Reclamantul fusese condamnat la pedeapsa inchisorii cu executare. Dupa inceperea executarii introdusese, impotriva fostei sale sotii, o actiune pentru stabilirea unui drept de vizita a copilului rezultat din casatorie. Pe 16 octombrie 2000, prima instanta a respins cererea considerand ca mama copilului nu putea fi obligata sa il aduca la inchisoare. Instantele au amanat cauza de mai multe ori pentru ca reclamantul sa plateasca taxa de timbru in cuantum de 94 500 ROL pentru apel si 30 000 ROL pentru recurs. Deoarece nu s-a conformat, apelul si recursul introduse de reclamant au fost anulate pentru neplata taxelor de timbru. 

Curtea a considerat ca in cauza nu existau motive sa se indeparteze de jurisprudenta sa anterioara in care constatase incalcarea accesului la justitie in cauze asemanatoare (Weissman si altii vs. Romania, 63945/00, 24 mai 2006, §§ 20-21; Iorga vs. Romania, 4227/02, § 22-25, 25 ianuarie 2007). Desi cuantumul taxei pentru apel de 94 500 ROL nu era la prima vedere foarte important, el prezenta un cuantum considerabil pentru o persoana in situatia reclamantului, care era in inchisoare si nu dispunea de nici un venit. Instantele ii acordasera doua termene pentru a plati, dar reclamantul nu avea nicio posibilitate de a face rost de suma respectiva prin mijloacele sale proprii si depindea de familia sa care nu avea nicio obligatie legala de a-i furniza bani. 

Faptul ca limitarea dreptului de acces intervenise in apel, dupa ce reclamantul beneficiase de un grad de jurisdictie la prima instanta nu era de natura sa conduca la o alta solutie, deoarece statele – daca, desi nu sunt obligate sa o faca, instituie totusi instante de apel si recurs – trebuie sa acorde aceleasi garantii fundamentale ale articolului 6 si in caile de atac. 

Procedura prin care, la momentul faptelor, reclamantul putea solicita scutirea sau reducerea taxei de timbru la Ministerul de Finante nu era una efectiva si, in orice caz, punea sub semnul intrebarii independenta justitiei cata vreme decizia instantei prin care se acorda scutirea, reducerea sau esalonarea platii taxei de timbru trebuia contestata in fata unui minister (ce tine de executiv). 

In plus, Curtea a tinut seama de miza foarte importanta a procesului care privea dreptul de vizita al reclamantului fata de fiul sau; or, fara sa nege ca revine in primul rand instantelor nationale sa stabileasca intinderea rolului activ al judecatorului in baza legii nationale, Curtea a constatat ca Guvernul nu probase faptul ca instanta de apel ori cea de recurs explicasera reclamantului consecintele neplatii taxei de timbru sau faptul ca putea fi exonerat de la plata (dat fiind faptul ca, indiferent cat de incerta era la momentul faptelor, cererea de scutire reprezenta singura cale prin care apelul reclamantului putea fi examinat pe fond de judecatori). Articolul 6 fusese incalcat.