România la CEDO: cauza pendinte Năstac. Recoltare ADN, protecția datelor cu un caracter personal, furt prin violență, dreptul la respectul vieții private și condițiile din detenție
13 iulie 2015 | Mihaela MAZILU-BABEL
Secția a treia, CEDO
Cererea nr. 74238/14
Mihăiță Daniel Năstac împotriva României,
introdusă la 25 noiembrie 2014 și comunicată la 17 iunie 2015
1. Situația de fapt, precum este descrisă de către reclamant:
Reclamantul, dl Daniel Mihăiță Năstac, este un cetățean român care s-a născut în 1993. În prezent, se află deținut în închisoarea Bacău.
Faptele cauzei, precum au fost descrise de către reclamant, pot fi rezumate după cum urmează:
Printr-o hotărâre din 17 decembrie 2013, instanța națională l-a condamnat pe reclamant la executarea unei pedepse de cinci ani de închisoare în penitenciarul Bârlad pentru un furt comis cu violență (tâlhărie) în data de 30 mai 2013. Instanța a revocat de asemenea suspendarea executării unei pedepse anterioare de doi ani de închisoare dată pentru încălcarea normelor privind circulația rutieră.
Instanța a considerat că, în data de 30 mai 2013, în jurul orei 4 dimineața, reclamantul, însoțit de S. N. și O. V., a spart terasa unui bar, distrugând sistemele de blocare a două vitrine frigorifice și furând mai multe sticle de bere și de suc. S. N. a intrat și în bar, forțând o fereastră și a furat și un portofel. Alertat de către sistemul de alarmă al barului, proprietarul, C. C. și soția sa au ajuns la locul faptei. În timp ce S. N. și O. V. au fugit, C. C. l-a prins pe reclamant și l-a culcat la pământ. A urmat o scurtă altercație în care C. C. a sfârșit prin a-l elibera pe reclamant, temându-se de intervenția eventuală a prietenilor lui. În baza plângerii lui C. C., poliția a reținut în aceeași zi, atât pe reclamant, cât și pe ceilalți doi prieteni. În urma unui examen medical efectuat a doua zi asupra lui C. C., serviciul medico-legal departamental a arătat că au existat vânătăi ce necesitau 2-3 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește reclamantul, instanța națională a considerat, în primă instanță, că era clar că violența exercitată asupra C. C. a fost realizată cu scopul de a fugi de la locul faptei. Pe ceilalți doi inculpați, în absența existenței vreunei fapte săvârșită cu violență, instanța i-a condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare pentru infracțiunea de furt calificat comis în grup organizat, în timpul nopții și prin efracțiune.
Atât reclamantul, cât și Parchetul au introdus apel.
Reclamantul a contestat calificarea juridică a faptelor. El a susținut că nu a exercitat violență sau amenințări față de C. C. și a amintit că, în instanță, C. C. nu a indicat originea vânătăilor.
Procurorul a criticat încadrarea faptelor cu privire la S. N. și O. V. În ceea ce privește situația reclamantului, procurorul a cerut recoltarea ADN-ului și includerea acestuia în Sistemul național de date genetice judiciare („SNDGJ”). În fața instanței de apel din Iași, reclamantul a depus o declarație notorial[ prin care C. C. susținea că nu a fost nici atacat și nici amenințat de reclamant și că acesta a fost de acord ca litigiul să se soluționeze pe cale amiabilă. C. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Printr-o hotărâre definitivă din data de 16 mai 2014, instanța de apel a admis parțial apelurile.
În ceea ce privește apelul reclamantului, Curtea de Apel a redus sentința la patru ani de închisoare, dar a respins cererea de reîncadrare legală. Având în vedere probele, Curtea de Apel a constatat că instanța de judecată a stabilit în mod corect situația de fapt și a condamnat reclamantul pentru tâlhărie. Curtea de Apel Iași a respins declarația notarială a lui C. C. pe motiv că potrivit Codului Penal nu se permite soluționarea amiabilă în cazul tâlhăriei.
În ceea ce privește recursul introdus de Parchet, instanța de apel a menționat că, în conformitate cu Legea nr. 76/2008, ADN-ul persoanelor condamnate pentru tâlhărie trebuie înregistrat în SNDGJ. Prin urmare, a admis cererea și a dispus prelevarea ADN-ului și înregistrarea lui în SNDGJ cu privire la reclamant.
În timpul detenției, reclamantul a fost ținut la sediul poliției și în închisori din Vaslui, Iași și Bacău. În prezent, el este deținut într-o închisoare din Bacău. Potrivit reclamantului, condițiile din aceste unități sunt rele, în special cu privire la supraaglomerare și lipsa de igienă din celule.
2. Dreptul intern pertinent:
SNDGJ a fost înființat în anul 2008 prin Legea nr. 76/2008. Acesta este un fișier computerizat și automatizat sub responsabilitatea Inspectoratului General al Poliției, care are ca scop prevenirea și combaterea infracțiunilor care aduc atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, în special integrității lor fizice și psihice. SNDGJ poate fi, de asemenea, utilizat pentru a facilita identificarea victimelor infracțiunilor sau a dezastrelor naturale.
Instanța de judecată, în cazul în care condamnă o persoană pentru una sau mai multe infracțiuni prevăzute de legea de mai sus, inclusiv în caz de jaf, dispune, de asemenea, colectarea și înregistrarea amprentelor genetice ale persoanei condamnate în SNDGJ.
Informațiile din SNDGJ sunt accesibile organelor de urmărire penală, instanțelor judecătorești, Serviciului Român de Informații, pentru a preveni actele de terorism, și autorităților judiciare internaționale în baza acordurilor internaționale.
Legea prevede că informațiile din SNDGJ nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute de lege și că orice operațiune cu privire la aceste date trebuie să respecte prevederile Legii nr. 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.
ADN-ul este păstrat până la vârsta de 60 de ani sau, dacă moartea survine înainte, chiar până la 5 ani de la momentul decesului.
Legea nr. 677/2001 se aplică tuturor datelor cu caracter personal supuse prelucrării automate, inclusiv celor utilizate cu scopul prevenirii și combaterii crimelor.
Persoanele vizate au dreptul de a fi informate cu privire la orice astfel de operațiune de prelucrare a datelor, pentru a accesa și cerere schimbări, dar și să se opună utilizării lor. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 16 din Legea nr. 677/2001, cei care au datele prelucrate în contextul prevenirii și combaterii crimelor nu se bucură de aceste drepturi dacă prin aplicarea acestora este prejudiciată eficienţa acţiunii sau obiectivul urmărit în îndeplinirea atribuţiilor legale ale autorităţii publice.
Legea nr. 677/2001 instituie o autoritate națională responsabilă de monitorizare a prelucrării datelor cu caracter personal. Orice persoană vătămată de o operațiune de prelucrare poate solicita autorității să intervină în apărarea drepturilor și libertăților fundamentale. În cele din urmă, se poate introduce o acțiune pe rolul instanțelor judecătorești naționale dacă răspunsul autorității nu este satisfăcător.
3. Capete de cerere:
Invocând articolul 3 al Convenției, reclamantul se plânge de condițiile precare de la sediul poliției și din închisorile din Vaslui, Iași și Bacău. El a denunțat supraaglomerarea, lipsa de igienă și de apă caldă, infestări cu insecte, lipsa de ventilație și lumină naturală, alimente de proastă calitate și faptul că apa era infestată. De asemenea, el se plânge de condițiile de transport între aceste locuri de detenție, în vehicule dărăpănate, murdare și fără aerisire.
Invocând articolul 8 al Convenției, reclamantul se plânge de recoltarea și păstrarea ADN-ului. El consideră că termenul de valabilitate a acestor date este excesiv în raport cu vârsta lui și față de gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
4. Întrebări adresate de către Secția a treia, CEDO:
1. Va fi încălcat dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private în conformitate cu articolul 8 § 1 din Convenție din cauza înregistrării amprentei genetice în SNDGJ?
2. Dacă da, ingerința în exercitarea acestui drept la respectarea vieții sale private a fost necesară într-o societate democratică, în sensul articolului 8 § 2 din Convenție?
În special, reclamantul dispune de garanții pentru a se asigura că datele lui personale nu sunt utilizate necorespunzător sau abuziv și că perioada de conservare a acestor date nu este disproporționată în raport cu scopul urmărit?
În plus, reclamantul s-a bucurat de drepturile recunoscute de Legea nr. 677/2001 persoanelor ale căror date cu caracter personal sunt supuse prelucrării automate? Sau, accesul la autoritatea națională responsabilă de monitorizarea prelucrării datelor cu caracter personal este deschis de asemenea și reclamantului?
Guvernul este invitat să furnizeze informații și, dacă este cazul, exemple de jurisprudență cu privire la punerea în aplicare în comun a dispozițiilor Legilor nr. 677/2001 și nr. 76/2008.
3. Reclamantul a fost supus, prin încălcarea articolului 3 al Convenției, la tratamente inumane sau degradante, din cauza condițiilor de detenție din sediul poliției Vaslui și din penitenciarele Iași și Bacău?
Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la condițiile de detenție a reclamantului în aceste facilități.
ARTICOLUL 3
Interzicerea torturii
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
ARTICOLUL 8
Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.
Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
