Curtea de Apel Cluj a formulat o trimitere preliminară, înregistrată la CJUE: C-241/15, Bob-Dogi. UPDATE
2 iunie 2016 | Daniel-Mihail ȘANDRU
2 iunie 2016: Hotărârea Curții de Justiție din 1 iunie 2016:
1) Articolul 8 alineatul (1) litera (c) din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că noțiunea „mandat de arestare” care figurează în această dispoziție, trebuie înțeleasă ca desemnând un mandat de arestare național distinct de mandatul european de arestare.
2) Articolul 8 alineatul (1) litera (c) din Decizia‑cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299, trebuie interpretat în sensul că, atunci când un mandat european de arestare, care se întemeiază pe existența unui „mandat de arestare” în sensul acestei dispoziții, nu cuprinde indicarea existenței unui mandat de arestare național, autoritatea judiciară de executare nu trebuie să îi dea curs dacă, având în vedere informațiile furnizate în aplicarea articolului 15 alineatul (2) din Decizia‑cadru 2002/584, cu modificările ulterioare, precum și toate celelalte informații de care dispune, această autoritate constată că mandatul european de arestare nu este valid întrucât a fost emis fără să fi fost emis în mod efectiv un mandat de arestare național distinct de mandatul european de arestare.
*
2 martie 2016: Avocatul general Yves Bot a prezentat la 2 martie 2016 concluziile sale:
„Articolul 8 din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 trebuie interpretat, în lumina principiilor legalităţii şi proporţionalităţii, în sensul că:
– un mandat european de arestare nu poate fi emis decât pentru executarea unui mandat naţional de arestare distinct sau a unei alte decizii judiciare executorii având acelaşi efect, prin care se dispune căutarea şi arestarea persoanei urmărite şi care sunt adoptate în conformitate cu normele de procedură penală ale statului membru emitent;
– în caz contrar, autoritatea judiciară de executare trebuie să refuze executarea actului ca mandat european de arestare.”
*
14 iulie 2015: Textul trimiterii preliminare este următorul:
”În vederea aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, dacă prin expresia „existenţa unui mandat de arestare” trebuie să se înţeleagă un mandat de arestare naţional – intern – emis în concordanţă cu dispoziţiile procesual-penale ale statului membru emitent, deci distinct de mandatul european de arestare?
În ipoteza unui răspuns afirmativ la prima întrebare, să se răspundă dacă inexistenţa unui mandat de arestare naţional – intern – poate constitui un motiv de neexecutare implicit a mandatului european de arestare”.
Lista tuturor trimiterilor preliminare formulate de către instanţele din România se află pe platforma IADUER.ro, proiect susţinut de JURIDICE.ro.
:: sursa: IADUER – un proiect CSDE, ARDAE şi FJR
Prof. univ. dr. Mihai Șandru
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
