Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 

Cerere de reexaminare asupra Legii pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor
13.07.2015 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Klaus Iohannis, Președintele României, a semnat vineri, 10 iulie 2015, cererea de reexaminare asupra Legii pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Cererea integral:

”Domnului Călin Popescu-Tăriceanu,
Președintele Senatului,

În temeiul Articolului 77 alineatul (2) din Constituţia României, republicată, formulez următoarea CERERE DE REEXAMINARE asupra Legii pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Motivele cererii de reexaminare sunt următoarele:
”Legea pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor are ca obiect de reglementare instituirea unei indemnizații pentru limită de vârstă acordată, la momentul împlinirii vârstei standard de pensionare, atât deputaţilor şi senatorilor aflaţi în exercitarea mandatului, cât și celor care au avut calitatea de parlamentar anterior instituirii acestui drept. Absența oricărei fundamentări a rațiunii instituirii acestui drept, precum și caracterul excesiv și discriminatoriu al acestuia impun reexaminarea de către Parlament a Legii pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor pentru considerentele prezentate mai jos.
În ceea ce privește fundamentarea noii reglementări, această indemnizaţie are – potrivit expunerii de motive – un rol compensatoriu pentru perioada de activitate parlamentară, justificat de gradul sporit de responsabilitate şi de interdicţiile şi incompatibilităţile ce decurg din statutul deputaţilor şi senatorilor similare celor impuse magistraţilor. În opinia noastră însă, drepturile speciale instituite de legiuitor pentru magistrați ori alte categorii de personal au la bază, pe de o parte, contributivitatea acestora pe parcursul întregii lor cariere, iar pe de altă parte, nevoia statului de a asigura în serviciile publice un corp de profesioniști care, în absența acestor beneficii, prin expertiza și experiența acumulate ar putea fi tentați să părăsească serviciul public. Or, această rațiune nu poate subzista în cazul parlamentarilor care, în virtutea mandatului reprezentativ, au o relație cu alegătorii pe care, în mod liber și acceptând rigorile demnității publice, aleg să îi reprezinte.

În al doilea rând, considerăm că indemnizația pentru limită de vârstă ce se acordă deputaților și senatorilor este de natură a crea confuzii cu privire la natura juridică a acestui drept. Astfel, prin faptul că dreptul la această indemnizație se naște la momentul îndeplinirii condițiilor vârstei standard de pensionare prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-ar putea înțelege că această indemnizație este asimilată cu o pensie. Spre deosebire de pensie – indiferent dacă aceasta este stabilită potrivit legii generale sau altor legi speciale – dreptul introdus prin legea transmisă la promulgare nu are însă ca temei, nici măcar în parte, vreunul dintre principiile ce stau la baza stabilirii pensiilor, fiind lipsit de orice legătură cu contribuția la sistemul de asigurări sociale.
Pe de altă parte, instituirea acestui drept este legată de exercitarea unei funcții de demnitate publică, respectiv cea de parlamentar, cuantumul indemnizației fiind calculat ca produs al numărului lunilor de mandat. Din această perspectivă, și având în vedere faptul că indemnizația pentru limită de vârstă nu este legată de o contribuție la sistemul de asigurări sociale, aceasta apare cu atât mai mult ca nejustificată cu cât pentru perioadele respective parlamentarii în cauză au beneficiat ori beneficiază de indemnizații lunare pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului. Așadar, dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă poate fi considerat un drept arbitrar și aleatoriu instituit deoarece, pe de o parte, acesta se naște la împlinirea vârstei de pensionare (element fără relevanță pentru mandatul de parlamentar, a cărui exercitare nu este condiționată de vârsta de pensionare), iar pe de altă parte, nu are în vedere nici importanța demnității de parlamentar de vreme ce cuantumul său se acordă în limita a trei mandate deținute.

În al treilea rând, fiind un drept instituit în considerarea calității de parlamentar, indemnizația prevăzută de legea transmisă la promulgare instituie un tratament juridic diferențiat pe criterii de vârstă pentru parlamentarii aflați în exercițiul mandatului. Astfel, unii deputați și senatori, respectiv cei care au împlinit vârsta de pensionare, vor beneficia în exercitarea mandatului de drepturi suplimentare față de ceilalți parlamentari. Așadar drepturile bănești cuvenite unui parlamentar, potrivit legii, vor fi diferite după cum aceasta a împlinit vârsta de pensionare sau nu, aspect ce intră în contradicție cu dispozițiile art. 69art. 72 din Constituție, care prevăd un statut nediferențiat între membrii Parlamentului.

În al patrulea rând, pentru mandatele incomplete, indemnizaţia pentru limită de vârstă urmează a se calcula proporţional cu perioada de mandat efectiv exercitată, dar nu mai puţin de 6 luni de activitate parlamentară. În lipsa precizării caracterului de continuitate a celor 6 luni de mandat se poate deduce că legiuitorul recompensează activitatea sporadică, inclusiv desfăşurarea acesteia în mandate diferite, cu singura condiţie a însumării a 6 luni, fie chiar şi neconsecutive. În raport cu durata mandatului, astfel cum este stabilită de art. 63 alin. (1) din Constituţie, termenul de 6 luni apare ca derizoriu și în contradicție cu jurisprudența Curții Constituţionale ce a statuat că asigurarea unei indemnizaţii şi a altor drepturi de natură să prevină deturnarea opţiunii politice către interese de ordin personal poate apărea ca o garanţie a independenţei parlamentarului. În aceeaşi măsură însă obţinerea unor astfel de drepturi nu trebuie să constituie criteriul obţinerii unui mandat parlamentar, ceea ce ar reprezenta, de asemenea, o îndepărtare de la scopul existenţei acestuia. (Decizia Curții Constituționale nr. 105/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 13 martie 2012).

Nu în ultimul rând, considerăm că dispoziţiile referitoare la excluderea din sfera beneficiarilor indemnizaţiei pentru limită de vârstă a parlamentarilor care au fost condamnaţi definitiv pentru comiterea, în calitate de deputat sau senator, a unei infracţiuni de corupţie prevăzute la Titlul V, Capitolul I din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, ar trebui corelate şi cu dispoziţiile ce reglementează încetarea mandatului de deputat sau de senator datorată pierderii drepturilor electorale prin hotărâre judecătorească definitivă sau incompatibilităţii (art. 7 alin. (1) lit. c) şi e) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, cu modificările şi completările ulterioare). Astfel, un deputat sau un senator căruia i-a încetat mandatul pentru motive ce îi sunt imputabile nu va putea beneficia de indemnizația pentru limită de vârstă, ceea ce în opinia noastră răspunde, cel puțin, exigențelor de ordin moral ale exercitării mandatului de parlamentar. Pe de altă parte, excluderea de la beneficiul acestui drept doar a parlamentarilor care au fost condamnați definitiv pentru comiterea în această calitate a unei infracţiuni de corupţie prevăzute de noul Codul penal (Titlului V, Capitolul I din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) nu îşi găseşte justificare, cu atât mai mult cu cât de acest drept urmează să beneficieze şi acei senatori ori deputaţi cărora le-a încetat mandatul ca urmare a unei condamnări definitive pentru o infracţiune incriminată de un alt text de lege. Din această perspectivă, este cel puțin paradoxală posibilitatea acordării acestui drept parlamentarilor care au fost condamnaţi pentru o infracţiune de serviciu sau chiar de corupţie în temeiul vechii legi penale.

Având în vedere necesitatea clarificării aspectelor de mai sus şi ţinând cont de competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicit reexaminarea Legii pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

KLAUS-WERNER IOHANNIS
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI”

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.