Ovidiu Folcuț: Universitatea Româno-Americană va fi considerată nu doar cea mai bună dintre universitățile particulare din România, ci una dintre cele mai interesante opțiuni din această parte a Europei

Alina Matei: Mulțumesc, domnule Rector, pentru că ați acceptat să acordați un interviu pentru utilizatorii JURIDICE. Universitatea Româno-Americană are un nou site cu imagini ușor neobișnuite pentru o universitate unde te aștepți să vezi doar tineri și nu oameni la maturitate. Vă îndreptați și spre altă categorie de public țintă care să vină să studieze la Universitatea Româno-Americană?

Ovidiu Folcuț: Mulțumesc și eu pentru interesul manifestat de către dumneavoastră pentru Universitatea Româno-Americană. Referitor la întrebare, cred că ar fi mai potrivit să separ răspunsul în două părți, una mai generală și alta mai specifică. Referitor la prima, mi-aș permite să spun că într-o lume aflată într-o continuă și rapidă schimbare va trebui să acceptăm faptul că ideea de învățare pe tot parcursul vieții/life-long-learning nu este doar un slogan și că fiecare dintre noi ne vom întoarce frecvent pe băncile școlii, la modul general, indiferent că vorbim doar de un program de training, pe termen scurt, sau de un program de studii, în integralitatea sa, dar nu acesta este mesajul campaniei noastre. Cu privire la cea de a doua parte a răspunsului, în mod specific am să vă răspund că suntem într-un proces de redefinire a identității vizuale (și nu numai), iar ceea ce vedeți în prezent este doar un prim pas intermediar în tot acest demers, campania din această vară neurmărind să se adreseze unei alte categorii de vârstă, ci încercând, mai degrabă, să transmită un anumit tip de mesaj, în special către tinerii despre care vorbeați dumneavoastră.

Alina Matei: Nu doar pe site am văzut aceste imagini, ci și în reviste glossy (Unica, de exemplu) sau pe panouri de dimensiuni foarte mari atât în București, cât și în țară. Veți continua campania de promovare și de receptare corectă a mesajului pe care dorește să-l transmită Universitatea Româno-Americană și după începerea anului universitar?

Ovidiu Folcuț: Universitatea Româno-Americană a încercat în fiecare an să transmită mesaje, explicite sau implicite, care să aducă un plus în lumea educației și va continua și în anii următori să urmeze, cât mai creativ, aceeași strategie. Campania din această vară a fost, poate, doar mai îndrăzneață decât cele anterioare, iar faptul că a atras atenția nu poate decât să ne bucure. Mesajul actualei campanii este focalizat pe încercarea noastră de a convinge tinerii să reflecteze, într-un mod cât mai obiectiv cu putință, atunci când își aleg drumul pe care îl vor urma în viață. Intenția noastră a fost aceea de a le atrage atenția asupra faptului că unele abilități sau avantaje ale prezentului pot fi trecătoare și ceea ce pare să îi mulțumească la 18-25 de ani s-ar putea să nu îi mai satisfacă ulterior. În egală măsură, ceea ce ar părea astăzi facil sau poate ”cool”, dacă îmi permiteți să împrumut un termen din limbajul lor, ori poate asigură, în aparență, un succes rapid, ar putea să nu li se potrivească (sau poate doar unui număr foarte mic dintre ei), ba mai mult, ar putea transforma visul într-o (dez)iluzie. Dorința noastră este aceea de a-i determina să își pună întrebarea ”Cine?” sau ”Ce?” își doresc ei să devină pe termen lung și în ce domeniu au vocație, pentru a putea realmente performa. Ne-am dori ca ei să reflecteze cu privire la adevăratele valori și să își aleagă modele profesionale sau personale veritabile și perene, nu unele lipsite de autenticitate și efemere.

Alina Matei: Cel mai important lucru la o școală, liceu, universitate este calitatea procesului de învățare. Dacă ne uităm la universități de prestigiu din afară ne întrebăm cum reușesc ca, în 4 ani de studiu urmați de masterat sau doctorat, tineri precum tinerii din universitățile românești să ajungă din învățăcei adevărați specialiști. Cum sunt profesorii la Universitatea Româno-Americană? Exigenți, cer mult studenților sau insistă pe studiul individual, de la bibliotecă, la seminarii?

Ovidiu Folcuț: V-aș spune că unii dintre dinte tinerii care performează în acele universități de prestigiu, pe care le-ați menționat, sunt români, care au făcut aceleași studii și au absolvit aceleași școli din România, pe care noi, la modul general, cel mai adesea le blamăm. Apoi, aș mai preciza că sunt o mulțime de tineri de la universități din România, cu performanțe excelente și cred că datoria noastră, ca societate, este să găsim resorturile necesare pentru a-i convinge și pe unii și pe ceilalți că au o șansă reală de a performa și în România, chiar dacă recomand oricărui student să încerce să aibă în perioada studiilor o experiență academică internațională, de cel puțin un semestru. Această experiență îl va ajuta enorm din perspectivă profesională și îl va maturiza semnificativ din perspectivă personală. Despre exigență aș spune că, atunci când este însoțită de un profesionalism desăvârșit, transformă orice profesor într-unul extrem de indulgent, pentru că abia atunci când ajungi să conștientizezi cât de puțin știi, abia aceea este limita de la care începi să înveți cu adevărat și, totodată, să apreciezi mai realist valoarea notelor primite, într-un context sau altul, acestea nemaiavând o valoare în sine, ci cunoașterea aflată în spatele lor fiind aceea care va conta. Despre profesorii Universității Româno-Americane cred că ar fi mai indicat să îi întrebați pe studenți sau poate, și mai bine, pe absolvenți, pentru că ei sunt măsura valorii dascălilor lor.

Alina Matei: Dotarea Universității Româno-Americană este absolut excepțională și impresionantă. Cum sunt învățați tinerii care studiază aici să-și rezolve problemele cu care viața va fi generoasă în activitatea lor, dar în mod real, fără sentimentul mimării sau simulării acestor probleme?

Ovidiu Folcuț: Dacă vă referiți strict la problemele de natură profesională, eu consider că Universitatea le oferă extrem de multe oportunități reale și nu mimate/simulate de a găsi, din timp, răspunsuri la multe dintre problemele cu care se vor confrunta în viitor sau măcar îi pregătim pentru a ști unde sau cum să descopere răspunsurile adecvate atunci când se vor confrunta cu probleme inedite. Pe de altă parte, dacă vă referiți la probleme la modul general, cred că orice universitate sau școală, indiferent de nivel, are, înainte de toate, o misiune de educație, care înseamnă cu mult mai mult decât instruirea într-un domeniu sau altul. Din această perspectivă facem eforturi susținute ca tinerii care studiază în universitate nu doar să aibă posibilitatea de a participa la astfel de acțiuni, ci de a-i susține în demersul de a le genera și perfecționa. Ca un addendum la cele menționate anterior, aș preciza că o parte dintre soluțiile problemelor le vor găsi sau regăsi, peste timp, chiar la foștii lor colegii, deoarece această cultură a Alumni este unul dintre obiectivele noastre majore pentru viitor, iar networking-ul creat în timpul studenției sau între rețelele de absolvenți, indiferent de generații, oferă un avantaj pe care nu îl apreciem la adevărata valoare de regulă, atunci când suntem studenți.

Alina Matei: Cât de importante sunt aspectele formale la Universitatea Româno-Americană? Îmi amintesc de interviul rectorului Universității Babeș-Bolyai, acad. Ioan-Aurel Pop, care, văzând studenți în pantaloni scurți la un curs susținut de dumnealui la Universitatea din Pittsburgh, se întreba dacă să le atragă atenția sau nu. A doua zi, povestește că s-a întâlnit cu Decanul care era tot în pantaloni scurți. De fapt, ce este important la Universitatea Româno-Americană, pe ce se pune accent?

Ovidiu Folcuț: Aș completa și eu, în același sens, spusele dlui acad. Ioan-Aurel Pop, față de care am o stimă deosebită, și v-am spune că același sentiment l-am încercat și eu și colegii mei români, aflați la studii la James Madison University, în Virginia, atunci când ne-am văzut colegii americani în papuci de plajă și cu șosete cu degete, la cursuri, dacă îmi permiteți o astfel de exprimare, care, altfel, descrie o situație cât se poate reală. Ar fi însă de punctat, în plus, cel puțin două lucruri. Elementele specifice culturii americane consideră normal/de acceptat o astfel de ținută, fără ca ea să rămână constant aceeași – și vă îndemn, în acest sens, să urmăriți o ceremonie de absolvire – sau, și mai important, fără să fi sesizat vreodată, vreo manifestare de lipsă de respect față de profesori, inclusiv prin intermediul ținutei, pe care am putea-o cataloga, după normele europene, tip ”sport” sau ”lejeră”, dar fără a fi vulgară sau lipsită de decență. În același context, fără a face o exagerare din acest aspect, ba poate fiind uneori chiar toleranți, aș spune că Universitatea Româno-Americană este mai aproape de cultura europeană, în care ținuta este importantă, indiferent de context, și continui să cred, ca să formulez sub formă de glumă, fiind în perioada festivităților de absolvire, aș spune că roba și capa nu s-au asortat și nu se ”asortează” nici astăzi cu pantalonii scurți.

Alina Matei: Relațiile internaționale cu universități de prestigiu din Statele Unite ale Americii și nu numai sunt puternic reprezentate la Universitatea Româno-Americană și nu doar pentru că în denumirea Universității întâlnim cuvântul “americană”, ci pentru că, aici, într-adevăr, perspectiva acestora este foarte prezentă. Ce i-a impresionat pe profesorii străini aici la Universitatea Româno-Americană? Au avut și surprize mai puțin plăcute?

Ovidiu Folcuț: Într-adevăr, oferim studenților noștri posibilitatea de a participa anual la cursurile a aproximativ 30-40 de profesori americani, de la universități de prestigiu (Columbia, James Madison, Michigan etc.) și credem că este o oportunitate deosebită care îi pregătește pentru viitoarele experiențe internaționale, la nivel academic sau profesional. Cel mai adesea, profesorii străini sunt impresionați de colaborarea cu studenții noștri și de dorința lor de a demonstra că se ridică la nivelul așteptărilor, de faptul că atât aceștia, cât și românii, la modul general, vorbesc într-un număr semnificativ de mare și extrem de fluent limba engleză, dar și de progresele pe care România le face, de la un an la altul, sub diverse aspecte și forme și pe care noi, din interior, le percepem mai greu sau apreciem că dinamica acestor transformări este una extrem de lentă. Nu îmi amintesc să fi existat experiențe negative relevante sau, cel puțin, nu ni le-au menționat vreodată, cu excepția unor ”accidente” inerente de tipul unor valize rătăcite de către companiile aeriene cu care au călătorit sau altele asemenea.

Alina Matei: Dar relațiile cu comunitatea locală, ONG-uri, cum sunt? De cine este legată Universitatea?

Ovidiu Folcuț: Răspunsul scurt ar fi ”foarte bune”, dar niciodată îndeajuns de mulțumitoare. Ne implicăm frecvent în acțiuni de responsabilitate socială, atât inițiate de noi, cât și inițiate de partenerii noștri. Avem destul de multe astfel de inițiative care vin chiar din partea studenților și ne bucură tare mult o astfel de atitudine. Despre partneriate, avem relații foarte strânse atât cu angajatorii, cât și cu comunitatea locală sau ONG-urile. Ca să vă ofer doar câteva exemple, colaborăm de mai mulți sau de mai puțini ani cu entități precum Junior Achievment sau U-Manager ori găzduim și încercăm să sprijinim și noi, chiar în prezent, unele dintre activitățile Teach for Romania.

Alina Matei: O premieră în învățământul universitar privat din România: la Universitatea Româno-Americană se va putea studia, începând din toamnă, fără taxă. 20% din studenții înmatriculați nu vor mai plăti taxa. O super inițiativă. Cum credeți că va fi primită de către tinerii absolvenţi?

Ovidiu Folcuț: Prin această inițiativă, intențiile noastre au fost de a atrage și mai mulți studenți foarte buni, pentru care, poate că, până în prezent, taxa de studii reprezenta un impediment semnificativ, chiar dacă ea nu era una deosebit de mare, în opinia noastră. Este același model pe care îl folosesc și universitățile de top la nivel mondial, despre care vorbeați și dumneavoastră la începutul discuției noastre, unde taxele de studii sunt de peste 40.000-50.000 USD, dar foarte mulți studenți extrem de performanți reușesc să obțină burse de studii care acoperă aceste taxe, în proporții cuprinse între 25% și 100%. Pe de altă parte, am vrea să fim corect înțeleși, nu există învățământ gratis, nici în învățământul public și nici în cel privat. Cineva, în speță, statul sau universitatea, suportă costurile școlarizării și credem că aceasta este percepția corectă pe care tinerii ar trebui să o aibă asupra costurilor studiilor lor și ar trebui să aprecieze aceste eforturi ca atare. De altfel, ierarhia primilor 20% se va reface anual, ceea ce, sperăm noi, va crea o competiție permanentă între aspiranții la un astfel de statut. Un model relativ similar, dar ceva mai eterogen ca abordare, îl aplicăm deja în cazul programelor de studii cu predare în limba engleză, unde bursele pot ajunge până la 50% sau chiar mai mult, în unele cazuri.

Alina Matei: Facebook-ul, Internetul în general, credeţi că poate schimba radical şi viaţa universităţilor? Vă întreb pentru că, de exemplu, în curând unele litigii civile se vor putea soluţiona online. Avem un Regulament al CE în acest sens. Greu de imaginat cu câţiva ani în urmă.

Ovidiu Folcuţ: Cu certitudine trăim cu toții un fel de nouă ”alfabetizare”. Am putea-o numi alfabetizare digitală, care uneori ne face viața mai simplă, alteori ceva mai complicată, deoarece nu întotdeauna reușim să ne descurcăm în utilizarea tuturor tehnologiilor care ne înconjoară, dar dinamica cu care se schimbă lucrurile în acest domeniu este uluitoare. Avem exemplul Finlandei, unde s-a decis, relativ recent, ca, începând cu anul 2016, viitorii școlari să nu mai fie nevoiți să învețe să scrie ”de mână”. În privința modificărilor pe care Internetul sau social media le-a generat sau le va genera, cred că unele dintre aceste schimbări sunt deja sunt evidente, iar așa numitele MOOC sunt doar un exemplu elocvent în acest sens, chiar dacă nu se pune problema ca, pe termen scurt sau mediu, ele să înlocuiască modelul tradițional de educație, ci doar să îl completeze. Indiferent de modificările pe care tehnologia le va aduce în zona educației, consider că acestea vor reprezenta preponderent un câștig și gândiți-vă doar la avantajul pe care îl avem fiecare dintre noi atunci când putem urma oricând, în varianta online, un curs pe o tematică anume, la cele mai faimoase universități din lume sau putem beneficia de avantajele telemedicinei ca să ofer un exemplu din cu totul alt domeniu.

Alina Matei: Cum se poziţionează Facultatea de Drept între facultăţile cu profil economic din cadrul Universităţii Româno-Americane?

Ovidiu Folcuţ: Aș spune că foarte bine! Pe de o parte, există o complementaritate ridicată între zona economică și cea juridică, care ar putea să conducă, din perspectivă academică, cel puțin în cazul universității noastre, la o decizie strategică în care avocatura de business, spre exemplu, să fie un traseu urmărit de către tineri încă din perioada studenției și să realizăm pentru ei, împreună cu profesioniștii specializați pe acest domeniu, trasee de studii individualizate care să determine și obținerea unor rezultate pe măsură. Pe de altă parte, deși percepția generală este că piața muncii în zonă juridică ar fi suprasaturată, apetitul tinerilor pentru acest domeniu pare să fie unul constant. Chiar recent am dat publicității un studiu realizat, la solicitarea Universității Româno-Americane, de către D&D Research și în care se menționa că domeniul științelor juridice rămâne unul dintre cele mai căutate de către viitorii studenți.

Alina Matei: Domnule Rector, cum v-ar plăcea să fie Universitatea Româno-Americană peste 5 ani?

Ovidiu Folcuț: Am convingerea că o să-și consolideze și pe mai departe imaginea și o să demonstreze continuu că își urmărește cu consecvență misiunea și obiectivele care decurg din aceasta, că valorile care o definesc nu sunt doar vorbe fără conținut. În egală măsură, sunt sigur că va fi una dintre universitățile românești cu cel mai mare grad de internaționalizare și că deschiderea către angajatori și conlucrarea cu aceștia va continua și va deveni normalitate. Pe scurt, apreciez că Universitatea Româno-Americană va fi considerată nu doar cea mai bună dintre universitățile particulare din România (fie-mi iertată lipsa de modestie, dar acesta este rezultatul studiilor derulate pe această temă), ci una dintre cele mai interesante opțiuni din această parte a Europei.

Alina Matei: Ce profesori şi-au pus amprenta asupra formării dumneavoastră?

Ovidiu Folcuţ: Într-un fel sau altul, fiecare dintre profesorii pe care i-am avut, începând cu învățătorul meu (fiind probabil unul dintre puținii copii care au avut învățător și nu învățătoare), căruia i-am purtat întotdeauna un respect deosebit, și terminând cu cel care ma inspirat suficient de mult cât să-mi găsesc vocația și să aleg să îmi dezvolt cariera în domeniul educației. Desigur, unii într-o proporție mai mare, fiindu-mi nu doar profesori, ci și modele de profesionalism și mentori, alții într-o proporție ceva mai mică, dar cred că de la fiecare dintre dumnealor am avut de învățat. De fapt, cred că aceasta este și menirea unui ”dascăl”, să inspire, să fie un model, un reper profesional și, de ce nu și personal, pentru elevii sau studenții săi.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru utilizatorii JURIDICE.ro.

Ovidiu Folcuț: Să contribuie, fiecare dintre dumnealor, la schimbarea pe care și-o doresc la nivelul societății și să asigure astfel, în mod implicit, și o mai bună percepție asupra a ceea ce înseamnă justiție. Cred că profesioniștii acestui domeniu merită întreaga noastră apreciere chiar dacă, după unele reacții ale societății, nu s-ar spune că este chiar așa.

Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.

Ovidiu Folcuț: Eu vă mulțumesc pentru oportunitate!

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?