Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Arbitraj
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Powered by POPOVICI NIŢU STOICA & ASOCIAŢII. Official partner: Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




 1 comentariu

Întrebare preliminară cu privire la executarea unei hotărâri arbitrale și dreptul UE contrar. UPDATE: decizia CJUE
28.11.2016 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

29 noiembrie 2016: Curtea a declarat, în data de 18 iulie 2016, următoarele:

1) Răspunderea unui stat membru pentru prejudiciile cauzate particularilor ca urmare a unei încălcări a dreptului Uniunii printr‑o decizie a unei instanțe naționale nu este susceptibilă să fie angajată decât dacă această decizie provine de la o instanță de ultim grad a acestui stat membru, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice în ceea ce privește litigiul principal. Dacă această situație se regăsește în speță, o decizie a respectivei instanțe naționale de ultim grad nu poate constitui o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii, de natură să angajeze răspunderea menționată, decât dacă, prin această decizie, respectiva instanță a încălcat în mod vădit dreptul aplicabil sau dacă această încălcare intervine în pofida existenței unei jurisprudențe consacrate a Curții în materie.

Nu se poate considera că o instanță națională care, anterior Hotărârii din 4 iunie 2009, Pannon GSM (C‑243/08, EU:C:2009:350), s‑a abținut, în cadrul unei proceduri de executare silită a unei hotărâri arbitrale prin care s‑a admis o cerere de obligare la plata unor creanțe în aplicarea unei clauze contractuale care trebuie considerată ca fiind abuzivă, în sensul Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al acestei clauze, în condițiile în care dispunea de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens, a încălcat în mod vădit jurisprudența Curții în materie și, prin urmare, a săvârșit o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii.

2) Normele referitoare la repararea unui prejudiciu cauzat printr‑o încălcare a dreptului Uniunii, precum cele privind evaluarea unui astfel de prejudiciu sau corelația dintre o cerere prin care se urmărește obținerea acestei reparații și celelalte căi de atac eventual disponibile, sunt stabilite de dreptul național al fiecărui stat membru, cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității.

Mai atragem atenția asupra următoarelor paragrafe:

30 Numai în Hotărârea din 4 iunie 2009, Pannon GSM (C‑243/08, EU:C:2009:350, punctul 32), Curtea a indicat în mod clar că rolul atribuit instanței naționale de dreptul Uniunii nu se limitează doar la simpla posibilitate de a se pronunța cu privire la caracterul eventual abuziv al unei clauze contractuale care intră în domeniul de aplicare al respectivei directive, ci implică și obligația de a examina din oficiu acest aspect de îndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens.

31 Astfel, începând cu această hotărâre, Curtea a amintit în repetate rânduri această obligație care revine instanței naționale (a se vedea în special Hotărârea din 14 iunie 2012, Banco Español de Crédito, C‑618/10, EU:C:2012:349, punctele 42 și 43, Hotărârea din 21 februarie 2013, Banif Plus Bank, C‑472/11, EU:C:2013:88, punctul 22, precum și Hotărârea din 1 octombrie 2015, ERSTE Bank Hungary, C‑32/14, EU:C:2015:637, punctul 41).

32 În special, Curtea a statuat că, de îndată ce instanța națională sesizată cu o acțiune în executarea silită a unei hotărâri arbitrale definitive dispune de elementele de drept și de fapt necesare, aceasta este obligată să efectueze din oficiu un control al caracterului abuziv al clauzelor contractuale pe care este întemeiată creanța constatată în această hotărâre potrivit dispozițiilor Directivei 93/13, atunci când, în temeiul normelor de procedură interne, trebuie, în cadrul unei proceduri de executare similare, să aprecieze din oficiu dacă astfel de clauze sunt contrare normelor naționale de ordine publică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2009, Asturcom Telecomunicaciones, C‑40/08, EU:C:2009:615, punctul 53, Ordonanța din 16 noiembrie 2010, Pohotovosť, C‑76/10, EU:C:2010:685, punctele 51, 53 și 54, precum și Hotărârea din 27 februarie 2014, Pohotovosť, C‑470/12, EU:C:2014:101, punctul 42).

33 În consecință, nu se poate considera că o instanță națională care, anterior Hotărârii din 4 iunie 2009, Pannon GSM (C‑243/08, EU:C:2009:350), s‑a abținut să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale care intra în domeniul de aplicare al Directivei 93/13, în condițiile în care dispunea de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens, a încălcat în mod vădit jurisprudența Curții în materie și, prin urmare, a săvârșit o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii.

:: hotărârea

***

19 aprilie 2016: Avocatul general propune următoarea soluție Curții:

„1) Nu poate fi angajată răspunderea unui stat membru pentru omisiunea unei instanţe naţionale, care intervine în cadrul unei proceduri de executare silită întemeiate pe o sentință arbitrală, de a înlătura o clauză contractuală considerată abuzivă în temeiul Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, în condițiile în care debitorul din procedura în cauză nu a utilizat toate căile de atac ordinare de care dispune în conformitate cu dreptul naţional aplicabil.

2) Pentru a fi calificată drept încălcare suficient de gravă de natură a angaja răspunderea statului, omisiunea instanţei de ultim grad în cadrul unei proceduri de executare silită de a aprecia caracterul abuziv al unei clauze contractuale în temeiul Directivei 93/13 trebuie să ia în considerare toate elementele de fapt şi de drept care au fost aduse la cunoştinţa respectivei instanțe la data la care se pronunţă. O astfel de încălcare a dreptului Uniunii nu poate fi considerată drept suficient de gravă atunci când omisiunea instanţei naţionale de a aprecia caracterul abuziv al unei clauze conţinute într‑un contract încheiat între un profesionist şi un consumator prezintă un caracter scuzabil. În schimb, o astfel de omisiune poate fi calificată drept încălcare suficient de gravă atunci când, în pofida informaţiilor care au fost aduse la cunoştinţa sa, fie de către însuşi consumatorul, fie prin alte mijloace, instanţa de ultim grad sesizată a omis să invoce din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale conţinute într‑un astfel de contract.

3) Revine, aşadar, ordinii juridice interne a fiecărui stat membru, sub rezerva respectării principiilor echivalenţei şi efectivităţii, să stabilească criteriile care permit constatarea şi evaluarea prejudiciului cauzat eventual printr‑o încălcare a dreptului Uniunii.”

:: concluziile Avocatului general

*

14 iulie 2015: Judecătorul slovac se întreabă cu privire la executarea unei hotărâri arbitrale și dreptul UE contrar. (C-168/15)

Situația de fapt:
1. recuperarea, în cadrul unei proceduri de executare desfășurate în temeiul unei hotărâri arbitrale, a unei sume de bani;
2. suma este considerată de instanța națională ca decurgând dintr-o clauză abuzivă în sensul dreptului UE;
3. posibilitatea ca o astfel de recuperare să constituie o încălcare gravă a dreptului Uniunii Europene, contrară jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene;
4. răspunderea unui stat membru pentru încălcarea dreptului Uniunii;
5. posibilitatea ca răspunderea să poate interveni înainte ca partea din procedură să epuizeze toate căile de atac de care dispune în cadrul unei proceduri de executare a unei hotărâri în conformitate cu ordinea juridică a statului membru;
6. posibilitatea ca răspunderea să intervină chiar înainte de încheierea procedurii de executare și înainte de a fi epuizată posibilitatea reclamantei de a solicita restituirea plății nedatorate;
7. pasivitatea reclamantei și inepuizarea tuturor mijloacelor juridice de acțiune permise de dreptul statului membru;
8. acțiunea unui organ [banuim că instanța de arbitraj – deși din cuprinsul întrebărilor nu ne putem da încă seama] ce poate atrage astfel încălcarea gravă a dreptului Uniunii chiar dacă reclamanta s-a aflat în pasivitate absolută;
9. corelarea dintre calcularea sumei pentru prejudiciul astfel suferit și cuantumul creanței recuperate în baza hotărârii arbitrale;
10. posibilitatea ca acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, ca mijloc juridic de acțiune, să aibă prioritate față de acțiunea în despăgubire îndreptată împotriva statului.

Dispoziții incidente: judecătorul național nu trimite la nicio dispoziție anume, ci doar, en passant, la jurisprudența Curții de Justiție.

Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la executarea unei hotărâri arbitrale și dreptul UE contrar. UPDATE: decizia CJUE”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Având în vedere unul dintre pârâți (Pohotovosť s.r.o.) și intervenienții (Združenie na ochranu spotrebiteľa HOOS) consider că această cauză este consecința unei hotărâri arbitrale pronunțate în materia protecției consumatorului de credit.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.