Judecătorul italian se întreabă cu privire la aplicarea lui ne bis in idem în domeniul fiscal. (C-217/15, Orsi)

Situația de fapt:
1. legislație națională care permite să se procedeze la examinarea răspunderii penale a unei persoane care, pentru aceleași fapte (neplata TVA-ului), a făcut deja obiectul unei înștiințări de plată definitive emise de administrația financiară a statului însoțită de o sancțiune administrativă corespunzătoare unei părți de 30 % din cuantumul taxei neachitate
2. conformitatea cu dreptul UE a unei astfel de legislații
3. cauza este una de contencios penal.

Dispoziții incidente:
1. articolul 50 din Carta DFUE citit în lumina articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a explicațiilor aferente atașate Cartei DFUE:

Articolul 50
Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune

Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracțiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea.

ARTICOLUL 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori

1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat.
2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.
3. Nicio derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul articolului 15 din Convenţie.

2. articolul 10ter din Decretul legislativ 74/00 din Italia:

Art. 10-ter
Omesso versamento di IVA

1. La disposizione di cui all’articolo 10-bis si applica, nei limiti ivi previsti, anche a chiunque non versa l’imposta sul valore aggiunto, dovuta in base alla dichiarazione annuale, entro il termine per il versamento dell’acconto relativo al periodo d’imposta successivo.

Art. 10-bis
Omesso versamento di ritenute certificate

1. E’ punito con la reclusione da sei mesi a due anni chiunque non versa entro il termine previsto per la presentazione della dichiarazione annuale di sostituto di imposta ritenute risultanti dalla certificazione rilasciata ai sostituti, per un ammontare superiore a cinquantamila euro per ciascun periodo d’imposta.

Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova