ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
4 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Petiție online pentru arestare? Păi, justiția nu este plebiscitară!

20.07.2015 | Cristi DANILEȚ
Newsletter
Instagram
Facebook

Circulă o petiţie pe net prin care se cere arestarea unor indivizi cercetaţi pentru comiterea unei infracţiuni de viol. Cazul judiciar este în derulare, fiind pe rolul unei instanţe din România.

Poate că cei care semnează acest document online înţeleg să se implice via internet în dezbaterea unei cauze penale care priveşte o acuzaţie de comitere a unei fapte extrem de grave (infractiunea de viol comisă de două sau mai multe persoane se sancţioneaza cu închisoare de la 5 la 12 ani). În această situaţie dezbaterea chiar are loc: ea se desfăşoară în mediul virtual, în cadrul forumului creat automat în care persoane care îşi declină sau nu identitatea reală îşi exprimă opiniile despre faptă, despre dosar, despre persoane etc. Evident, comentatorii au la dispoziţie doar informaţiile prezentate de mass-media.

Dar poate că cei care semnează această petiţie cred că ei au dreptul să ceară arestarea cuiva şi că există vreo autoritate competentă care va analiza cererea lor. Cu privire la acest aspect, spun că este o inducere în eroare a populaţiei semnatare, în primul rând, prin titlul demersului (”Cerem arestarea celor 7 băieți violatori din Vaslui!!”), în al doilea rând, prin mijlocul folosit (petiţie=cerere). Aş vrea să fie clar pentru toată lumea: indiferent de subiectul abordat, petiţiile online nu au nicio valoare juridică, adică ele însele nu vor determina producerea vreunei consecinţe în sensul dorit de petiţionari. Ele sunt doar subiecte propuse spre dezbatere şi atât.

Prin urmare, întorcându-ne la cazul de faţă, vă asigur că judecătorul cauzei nu se va uita peste această petiţie, pentru că ea nu este un document care să ajungă la dosar în condiţii procedurale. Cererile în cadrul unui proces trebuie concepute şi depuse după anumite formalităţi înscrise în Codul de procedură (civilă sau penală, după caz); or, publicului nu i se recunoaşte de către lege dreptul de a interveni în procese aflate în derulare, cu atât mai puţin prin instrumente online nevalidate. Vă mai asigur că nici Inspecţia, nici CSM nu se va uita peste această petiţie din aceleaşi raţiuni. Oricum, acestor ultime organisme chiar le este interzis de lege să se amestece în modul de desfăşurare a unui proces, ele neputând ordona sau influenţa în vreun fel pe judecătorul cauzei.

Aş dori să mai reţinem un aspect: lăsarea acuzatului în libertate pe parcursul procesului nu înseamnă nevinovăţia sa, după cum arestarea lui nu înseamnă vinovăţia sa. Ci măsurile preventive se adoptă pe baza unor suspiciuni rezonabile de comitere a unei fapte ilicite, iar soluţia finală trebuie luată pe baza unor certitudini cu privire la comiterea faptei şi existenţa vinovăţiei persoanei acuzate, după cum am arătat şi cu alt prilej. Prin urmare, cred că ar fi legitim pentru public să îşi dorească nu arestări, ci procese rapide, desfăşurate cu respectarea drepturilor omului şi finalizate prin sancţionarea fermă şi exemplară a celor vinovaţi, dacă e cazul.

Personal, consider chiar periculos ca oamenii să creadă că pot vreodată influenţa prin astfel de demersuri modul de derulare a unei cauze: se adună azi câteva mii de oameni care cer arestarea, mâine ca să ceară condamnarea, poimâine fac o demonstraţie că nu sunt de acord cu soluţia instanţei etc. Publicul îşi poate eventual exprima opinia cu privire la modul de administrare al justiţiei (”vrem aer condiţionat în sălile de judecată”, ”vrem publicarea tuturor hotărârilor judecătoreşti pe internet”, ”vrem transmiterea online a şedinţelor de judecată”, ”vrem sancţionarea mai aspră a violatorilor, a corupţilor, a tâlharilor”), dar în niciun caz nu se poate implica în înfăptuirea justiţiei într-un dosar individualizat. Pentru că trebuie înfăptuită în condiţii de deplină independenţă, adică în absenţa oricăror imixtiuni, presiuni, ameninţări, influenţe, justiţia nu se face la cererea publicului şi nici pentru a mulţumi publicul. Nici măcar propria convingere a magistratului nu are relevanţă, ci probele din dosar şi legea sunt singurele criterii pe care el trebuie să le ia în considerare atunci când soluţionează o cauză concretă.

Jud. dr. Cristi Danileț
Membru CSM

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Petiție online pentru arestare? Păi, justiția nu este plebiscitară!”

  1. Gheorghița STOIAN spune:

    Foarte corecta pozitia dumneavoastra, de aceasta data… Ceea ce se intampla seamana foarte mult cu ”justitia populara” care a inceput sa fie aplicata in vechea Uniune Sovietica in 1935.
    Suntem nevoiti sa asistam zilnic la procese publice care anuleaza prezumtia de nevinovatie. Acuzatii intra in tocatorul justitiei facuta nu in salile de judecata, asa cum este normal, ci la televiziuni. Sigur ca pot sa isi puna parerea dar bine ca nu pot sa dea si solutii, imaginati-va ce s-ar intampla!

    • Mihai COSTACHE spune:

      D-le Danilet, sustinerilE dvs sunt cunoscute si de procurorii care invoca opinia publica in referatele prin care arestarile preventive? sau lor le este permis sa faca apel la opinia publica insa noua – civililor – ne este bagat pumnul in gura.

      Or fi judecatorii deasupra partilor insa sunt si ei oameni ce citesc presa, au conturi pe fb (pe multi ii cunosc personal) si se uita la TV.

      O asemena petitie va nu va putea fi invocata ca si motivare dar in mod cert va lasa urma in constiinta lor. totusi, sunt si ei oameni ce traiesc in comunitatea respectiva.

      Daca nu sunteti de acord, atunci propuneti in CSM ca procurorii sa fie si ei la fel intangibili si cu inima de piatra si sa nu mai invoce – la rindul lor – opinia publica ce „doreste” arestarea inculpatului.

  2. Diana IONESCU spune:

    În acest context ar trebui totuși să prezentăm faptul că există, în practică, și o altă apreciere asupra impactului pe care opinia publică îl asupra înfăptuirii justiției. Este potrivit, așadar, să ne amintim că în marea majoritate a cauzelor privind infracțiuni de corupție, deciziile prin care se dispune și apoi se prelungește această măsură sunt justificate prin efectul pe care lăsarea în libertate a celui acuzat l-ar avea asupra încrederii cetățenilor în justiție. Aceasta este o argumentare pe care o întâlnim în aproape toate hotărârile judecătorești pentru a justifica pericolul concret pentru ordinea publică, ca temei de arestare.
    Așadar, ne putem întreba, în care din cele două situații (sau în amândouă? sau în niciuna?) folosirea acestui argument este incorectă: ipotetic, în cazul în care instanța ar dispune arestarea preventivă pentru o infracțiune de violență având în vedere temerea pe care lăsarea în libertate a produs-o în societate (temere dovedită și prin poziția publică adoptată de o parte a comunității) sau situația în care instanța dispune arestarea preventivă a unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni de corupție pe motiv că lăsarea în libertate ar genera atitudini de neîncredere în justiție?
    Răspunsul nu îl dă legea. Nici nu ar putea, de altfel, pentru că aici este vorba de de felul în care judecătorul înțelege, trecând prin filtrul convingerii sale, noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică (recunoscută de lege ca temei pentru dispunerea arestării preventive) și elementele ce pot dovedi existența lui (un discurs public susținut împotriva unei anumite forme de infracționalitate, mass-media, așteptările societății, temerile societății, așteptările altor instituții ale statului).
    Aceasta este de fapt o situație a cărei rezolvare depinde exclusiv de felul în care judecătorii interpretează legea, iar tiparele mentale moștenite sau create în zilele de astăzi au un rol foarte important.

  3. Constantin STANCU spune:

    Un efect al comunicării globale, prin mijloace tehnice, este democraţia informaţiei, nu mai există monopolul asupra informaţiei. Dreptul la opinie nu este inclus în procedurile de orice fel, magistratul rămâne independent. Comentariile oamenilor îi ajută să înţeleagă, ia contact cu realităţi, cu legi, cu practica judiciară. Astfel ei cunosc treptat, nu în forme academice, regulile sociale stabilite prin legislaţia în vigoare la un moment dat. Cu regret, la televiziuni, pe Internet, etc. nu se apelează la profesionişti. Consider că specialişti, chiar plătiţi de stat prin forme agreate, ar trebui să modereze dezbeterile. CSM-ul ar putea fi implicat printr-un departament special. Poate avocaţi, jurişti de marcă ar putea modera haosul democratic, oragnizat liber. Este oportunitate pură pentru a-ţi instrui propriul popor. Închiderea în turnul de fildeş a reprezentanţilor sistemului juridic, putere în stat, nu este soluţia. Chiar dacă informaţia costă scump astăzi, magistratul, nu cel din dosar, evident, ar trebui să fie o voce în cetate. Într-un limbaj accesibil, simplu, oamenii ar înţelege. Pe asta se bazează şi oamenii politici pentru a manipula poporul, pe lipsa de cunoaşere. Puterea judecătoreasc nu trebuie să-i imite, ci ar trebui să fie un factor de echilibru în stat. Informaţia înseamnă putere, iar adevărul eliberarea poporului de somnul raţiunii! Chiar şi înainte de 89, juriştii prelucrau legislaţia, era gratis, dar era o necesitate, cu bune şi cu rele. Astazi totul are un preţ, la urmă plătim cu toţii. Educaţia juridică face parte din educaţia generală a unei persoane. În zadar eşti bun specialist într-un domeniu dacă nu poţi realiza ceea ce cunşti, ce poţi face în mod concret un proiect, nu poţi avea rezultate concrete, practice. Evident, magistraţii din instanţe, nu vor putea ieşi public, dar formatorii de opinii juridice, da! De avut în vedere şi megatendinţele care afectează societatea actuală, fără să vrem ele sunt aici: cum ar fi comunicarea globală, mangementul social performant, etc. Publicarea în Monitorul Oficial al României a textelor nu duce automat la educaţie juridică, cea mai bună educaţie este cea „faţă către faţă”!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate