Despre procedura orala
10 februarie 2009 | , Costel Gilca
De departe Romania pare o tara agitata inutil, fara vlaga necesara construirii marilor proiecte benefice publicului, o tara in care pierderea timpului se ridica la rang de talent suprem de inteligenta, mai ales daca individul are abilitatea nativa de a se descurca, sau cum spunea un client despre sefa ei, talentul de a-ti face PR si nu datoria.
Timpul poate insemna bani pentru foarte multi, insa poate insemna odihna, relaxare, destindere, poate insemna pur si simplu timp pentru tine, pentru ideile tale, pentru familia ta.
Daca un manager gandeste timpul ca element al productiei si de aici al banilor, un liber profesionist poate gandi timpul ca un element al lui pe care si-l administreaza cum doreste. Munca sau placere!
Demult un avocat belgian imi spusese ca in Belgia un avocat stie cu exactitate data si ORA la care trebuie sa se prezinte in instanta pentru a indeplini procedura orala. Aapoi am intalinit intamplator un avocat din Uruguay si o avocata brazilianca. Mi-au spus acelasi lucru: stiu intotdeauna cu exactitate DATA SI ORA la care se prezinta, cu mici erori de o ora maxim. Pai daca aceste tari despre care perceptia noastra este ca sunt sub Romania castiga timp pentru avocati, justitiabili si chiar judecatori Romania de ce este incapabila sa faca acest efort?
Este incredibil cat de mult timp este pierdut de avocati, justitiabili, in instanta, asteptand ORA la care trebuie sa primeasca intampinarea, sa solicite probe, sa ia cunostinta de inscrisuri sau sa ceara un termen sa audieze martori, sa puna in sfarsit concluzii.
Zeci de ore pe holurile instantelor, pierzand timp absolut inutil, doar pentru simplul motiv ca sistemul actual pune pret pe procedura orala inutila in multe cazuri.
Sa vedem cum si unde pierdem timp inutil, in opinia mea.
Eu face cerere de chemare in judecata.
Termenul 1. Ma prezint in instanta pentru ca trebuie sa ajung la 8:30 sa nu pierd lista de amanari. De regula, vorbesc de Bucuresti, pe la 9:30 – 10:00 se termina amanarile. Daca insa procesul este in alta localitate trebuie sa ma trezesc fie sa plec noaptea, fie sa dorm la un hotel, doar pentru a lua intampinarea. Prezenta mea/a justitiabilului in instanta a fost inutila, timp pierdut inutil.
De ce trebuie ca aceasta parte sa fie orala? De ce este absolut necesara prezenta mea in fata judecatorului? Oare chiar trebuie sa ma vada judecatorul la fata? Nu ar fi mai usor, mai elegant ca dupa depunerea cererii mele, judecatorul sa o transmita paratului si sa ii fixeze un termen rezonabil in care sa depuna intampinare, iar in momentul in care primeste intampinarea sa mi-o transmita mie si eventual sa fixeze un termen pentru audienta?
Termenul 2: Dupa ce am dorit sa iau la cunostinta de ce a scris in intampinare, vine termenul de probe. Aici nu se mai ia la amanari, ci se asteapta la ordine. Uneori iti vine randul in jurul orei 12, daca nu ai noroc sa ai numar mic de dosar, si de regula nu ai pentru ca sunt cei cu termenul 3 inaintea ta. La acest termen nu stai mai mult de 5 minute in care spui poezia: sa admiteti proba cu inscrisuri, martori si interogatoriul paratei. Ai pierdut o jumatate de zi si multa energie, inutil de multa energie. Instanta e sufocata de atata prezenta in sala, de nebunia pe care o reprezinta amanarile cu tot ce inseamna ele: apelul partilor, vezi daca este in sala, anunta-l, constata ca nu este motiv de amanare (la o instanta din tara am stat 45 de minute la amanari si doar una singura a avut motiv de amanare, restul erau fie judecati de fond, fie diverse tertipuri ale avocatilor de a nu astepta ordinea, fie au fost justitiabili care si-au strigat numarul pentru ca au auzit in sala ca se striga numere si…)
Intrebare: De ce trebuie sa scriu la sfarsitul cererii de chemare in judecata/intampinarii problele pe care imi fundamentez actiunea daca mi se acorda un termen pentru a dezbate ORAL probele, iar in final judecatorul sa admita sau sa respinga dupa propria lui apreciere? Nu s-ar putea face acest lucru direct prin cererea de chemare in judecata/intampinare, iar aceasta etapa sa nu mai fie orala ci scrisa? Chiar reuseste prezenta mea fizica in instanta sa il convinga pe judecator de necesitatea admiterii probei cu inscrisul (contractul individual de munca/decizia de incetare a contractului etc. etc. etc.)?
Termenul 3. Dupa ce la termenul 2 am cerut admiterea probei cu inscrisuri, la termenul 3 se va cere termen pentru luarea la cunostinta de inscrisuri – ceea ce pare normal.
Intrebare: Oare este absolut necesara prezenta mea/a justitiabilului in fata judecatorului doar sa ii spun, ceea ce stie si el, ca am nevoie de timp sa vad ce anume a depus la dosar? Oare nu se poate ca aceste probe sa fie propuse si administrate in procedura scrisa?
Termenul 4. La termenul 3 am luat la cunostinta de inscrisuri insa am constatat ca nu sunt toate sau ca nu emana de la autoritatea investita, sau ca un inscris mai reclama un alt inscris detinut de parat/reclamant sau de o autoritate a statului.
Din nou ma prezint in instanta, din nou nebunia din instanta, din nou stat pe holuri, din nou pierdut enorm de mult timp si nu vorbim aici de deplasare din alta localitate. Cata energie, cati bani cata risipa de timp inutil! Oare nu era mai usor daca probele si contraprobele erau administrate in procedura scrisa?
Sunt cel putin 3 termene, daca luam in calcul si situatia in care la primul termen se cere amanare pentru angajare aparator, atunci sunt 4 termene in care eu nu am facut nimic, absolut nimic decat sa pierd timp.
Sunt multe argumente care ma determina sa cred ca cel putin pana la audierea martorilor, procedura scrisa poate fi un factor care sa faca mult mai simpla activitatea instantelor, a judecatorilor, a avocatilor. Cred ca toata aceasta activitate scrisa ar putea fi administata de un magistrat-asistent coordonat de un judecator. Interfata ar fi mult mai umana atat pentru justitiabil cat si pentru avocat si judecator. Mai cred ca in masura in care nu ar mai fi termene pentru luare la cunostinta, pentru propunere probe, luare la cunostinta de probe si activitatea instantelor ar fi mai usoara si s-ar putea fixa DATA si ORA la care se judeca un anumit dosar. Evident ca ar fi inconveninente, insa cred ca o procedura scrisa poate aduce o disciplina mai mare si o responsabilizare mai mare a tuturor celor implicati.
Ma gandeam cine trebuie sa militeze pentru o procedura scrisa, ce organism ar trebui sa faca propuneri legislative. Este, cred, de forta evidentei ca cei care sunt afectati de aceasta inutilitate sunt avocatii. Ei sunt cei care trebuie sa se prezinte zi de zi in instanta sa piarda timp sa alerge de la o instanta la alta in prima parte a diminetii. Daca avocatii sunt primii care sunt vizati, daca avocatii sunt constituiti intr-o asociatie care le apara interesele, este de forta evidentei ca Baroul ar fi fost cel care ar trebuit sa militeze pentru apararea intereselor membrilor lui. De ce nu face Baroul acest lucru? Care sunt alte modalitati prin care Baroul ma apara, in afara luptei (nu se putea sa existe un sector al vietii in Romania in care sa nu existe lupte intestine) cu Baroul constitutional?
In concluzie, cred ca este de datoria Baroului sa initieze proiecte de modificare, insa este spre interesul tuturor celor implicati in bunul mers al justitiei sa existe o fluenta in administrarea energiei, a timpului si a banilor.
Eu cred ca energia umana trebuie administrata inteligent, iar diferenta economica dintre popoare o constituie tocmai modalitatea de administrare a energiei membrilor acelei natiuni.
PS. Nu sunt specialist in procedura civila, nu mai mult decat orice avocat care merge in instanta, nici macar nu am participat la nicio intalnire oficiala cu avocati din alte tari, insa cred ca atunci cand Baroul organizeaza astfel de intalniri, in afara ciocnirilor de pahare cred ca ar trebui sa se puna si intrebari de genul: la voi cum se apara timpul avocatului?
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
