ICCJ. Capacitatea procesuală de folosință a sucursalei
27.07.2015 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că din interpretarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică pot fi chemate în judecată, în calitate de pârâte, dacă au organe proprii de conducere, trebuind astfel ca acestea să dețină o anumită autonomie decizională și voință proprie. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 42 C. proc. civ., chiar şi entităţile fără personalitate juridică pot sta în judecată, dacă sunt autorizate în chipul arătat, în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor. În speță, a fost chemată în judecată, în calitate de pârâtă, o sucursală a unei societăți-mamă, cu sediul în Italia, iar obiectul cererii l-a constituit o acțiune în revendicare imobiliară de drept comun. Din ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte a reținut că în toate contractele de închiriere având ca obiect terenurile învecinate cu terenul proprietatea recurentei, intimata pârâtă a fost indicată ca titular de drepturi și obligații, în nume propriu, și nu ca mandatar al societății mamă, iar persoana care a semnat contractele de închiriere a acționat în calitate de reprezentant legal al sucursalei şi nu a semnat acele contracte, în calitate de împuternicit al societății mamă. În plus, această persoană fizică este împuternicită să reprezinte sucursala intimată în fața autorităților judiciare și administrative în orice grad de jurisdicție. Prin urmare, Înalta Curte a apreciat că sucursala și-a manifestat, cel puțin în materia locațiunii terenurilor, autonomia decizională în relații cu terții, fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. (Decizia nr. 3502 din 10 decembrie 2014 pronunţată în recurs de Secţia de Secția I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acțiune în revendicare)
Notă: A se vedea și ICCJ. Încălcarea dreptului la un proces echitabil
