Mugurel Marius Oprescu, Mihaela Adriana Oprescu: Reproducerea umană asistată medical cu terț donator – în reglementarea Codului Civil
30 iulie 2015 | Raluca-Andreea TRÎNCĂ-GĂVAN
Jud. dr. Mugurel Marius Oprescu și lect. univ. dr. av. Mihaela Adriana Oprescu au publicat în Revista Română de Jurisprudență nr. 6/2014 articolul intitulat: „Reproducerea umană asistată medical cu terț donator – în reglementarea Codului Civil”.
Datorită consecințelor pe care le are în privința filiației, reproducerea umană cu terț donator a căpătat consacrare legislativă. Obiectivul studiului este acela de a analiza dispozițiile Noului Cod Civil în materia procreației artificiale, subliniindu-se încă de la început că se are în vedere doar procreația medicală asistată exogenă (realizată cu material genetic străin), și nu cea endogenă (realizată cu material genetic provenind de la cuplu), aceasta din urmă nedeosebindu-se din punct de vedere al efectelor juridice de procreația naturală.
Cât privește consimțământul la reproducerea cu un terț donator, se arată că acesta trebuie exprimat anterior concepțiunii, atât în cazul femeii singure, cât și în cazul cuplului care apelează la această metodă. După cum bine se reliefează, dacă acordul este necesar să fie dat în formă autentică notarială, revocarea acestuia nu necesită să îmbrace aceeași formă solemnă, putând interveni chiar în fața medicului chemat să asigure asistența medicală în vederea reproducerii.
Se remarcă caracterul de irevocabilitate (în principiu) a filiației copilului, aceasta neputând fi contestată de nimeni pentru motive ce țin de reproducerea asistată medical. Regula prezintă excepții în cazul soțului mamei care nu a consimțit la concepție (putând introduce acțiune în tăgada paternității), cât și atunci când copilul nu a fost conceput prin reproducere asistată medical. Se consideră că astfel s-a dorit lipsirea de eficiență a acordului parental neacompaniat de loialitatea partenerei.
Revocarea consimțământului survenită ulterior concepțiunii este lipsită de efecte, împotriva tatălui care refuză să-și mai asume paternitatea copilului putând fi îndreptată o acțiune în stabilirea paternității. Totodată, acesta poate fi obligat la despăgubiri față de mamă și copil.
Finalul cercetării dorește să reafirme egalitatea în drepturi și obligații a copiilor, indiferent de modul de concepțiune din care au rezultat. În altă ordine de idei, autorii reamintesc că articolele dedicate de Noul Cod Civil reproducerii umane asistată medical cu terț donator reglementează această procedură doar din perspectiva implicațiilor pe care le are asupra filiației, celelalte aspecte urmând să facă obiectul unei legi speciale.
