Întrebare preliminară în materia jocurilor de noroc. UPDATE: Decizia CJUE
9 septembrie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL
8 septembrie 2016: Curtea declară:
„1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii şi în special articolul 47 din aceasta trebuie interpretate în sensul că o reglementare națională privind acordarea de concesiuni în domeniul jocurilor de noroc precum cea în discuţie în litigiul principal nu intră în domeniul de aplicare al acestora.
2) Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziţii naţionale precum cea în discuție în litigiul principal, care impune operatorilor care doresc să participe la o procedură de cerere de ofertă având ca obiect acordarea de concesiuni în domeniul jocurilor şi al pariurilor obligaţia de a face dovada capacităţii lor economice şi financiare prin intermediul unor declaraţii eliberate de cel puţin două instituţii bancare, fără a permite ca această capacitate să poată fi stabilită şi în alt mod, în cazul în care o asemenea dispoziţie poate îndeplini condiţiile de proporţionalitate stabilite prin jurisprudenţa Curţii, ceea ce revine instanţei de trimitere să verifice.”
:: decizia CJUE
*
17 iunie 2016: Avocatul general propune următoarea soluție Curții:
„Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii și în special articolul 47 din aceasta nu se aplică în cazul unei norme naționale care reglementează, în sectorul jocurilor de noroc, procedura de cerere de ofertă în vederea acordării unor concesiuni, precum cea în discuție în litigiul principal.
Libertatea de stabilire consacrată la articolul 49 TFUE, precum și principiile echivalenței și efectivității trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care, pentru acordarea concesiunilor în sectorul jocurilor de noroc, exclude de la procedura de cerere de ofertă operatorii care nu au fost în măsură să furnizeze declarații emise de două instituții bancare diferite, în măsura în care această condiție respectă principiul proporționalității. Revine instanței naționale sarcina să verifice că o asemenea cerință, ținând seama de toate împrejurările speței, este justificată și proporțională cu obiectivul urmărit.”
:: concluziile Avocatului general
*
31 iulie 2015: Judecătorul italian se întreabă cu privire la jocurile de noroc. (C-225/15 Politano)
Situația de fapt:
1. reglementare națională în materie de jocuri de noroc, care prevede organizarea unei noi proceduri de cerere de ofertă pentru acordarea de concesiuni
2. clauze de excludere de la procedură în cazul neîndeplinirii cerinței referitoare la capacitatea economică și financiară, pentru motivul lipsei unor criterii alternative pentru cele două referințe bancare care provin de la două instituții financiare diferite
3. organizarea unei noi proceduri de cerere de ofertă pentru acordarea de concesiuni
4. clauze de excludere de la procedură în cazul neîndeplinirii cerinței referitoare la capacitatea economică și financiară, pentru motivul lipsei unor documente și opțiuni alternative, astfel cum sunt prevăzute de reglementarea supranațională
5. conformitatea cu dreptul UE primar a unei astfel de reglementări.
Dispoziții incidente: Articolul 49 TFUE, precum și principiile egalității de tratament și efectivității.
Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
