« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Observatii si propuneri cu privire la proiectul noului Cod de procedura civila
25.02.2009 | JURIDICE.ro, av. Betinio Diamant

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

1. Dispozitiile art. 3 din proiect – „Judecatorii au indatorirea sa primeasca si sa solutioneze orice cerere de compe­tenta instantelor judecatoresti, in materie civila. Ei nu pot refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau in­completa. Este interzis judecatorului sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauze­le ce ii sunt supuse judecatii” – fata de existenta in Codul civil, si anume in art. 3: „Judecatorul care va refu­za de a judeca, sub cuvant ca legea nu prevede sau ca este intu­necata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate” si art. 4: „Este oprit judecatorului de a se pronunta, in hotararile ce da, prin cale de dispozitiuni generale si reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse”, a unor dis­pozitiuni asemanatoare ca exprimare, dar evident identice ca fond, sunt inutile, deoarece nu se stie cand va fi votat un nou Cod ci­vil, iar in prezent paralelismul textelor nu ar avea nicio justi­ficare in afara „gonflarii” legislative nejustificate; dispozitiile din art. 3 din proiect, actualmente, sunt si inexacte astfel cum sunt formulate, deoarece legislatia a evoluat si sunt cazuri in care judecatorii stabilesc dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le dau, si anume: art. 329 C.pro­c.civ. prevede: „Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la ce­rerea ministrului Justitiei, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul Romaniei, sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti. Deciziile prin care se solutioneaza sesizarile se pronunta de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese. Dezlegarea data proble­melor de drept judecate este obligatorie pentru instante”.

Pe de alta parte, Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functio­narea Curtii Constitutionale prevede in art. 31: „Decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonan?a in vigoare este definitiva si obligatorie. in caz de admitere a ex­ceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, care in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare. Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice in 45 de zile de la publicarea Deciziei Curtii Constitutionale, daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept”. Datorita mai ales celor doua dispozitii indicate mai sus, privind recursul in interesul legii si deciziile Curtii Constitutionale de ad­mitere a exceptiilor de neconstitutionalitate, s-au exprimat opinii in sensul caracterului de izvor de drept al acestor decizii si deci a jurisprudentei. in concluzie, textul din proiect criticat de noi este in stadiul actual legislativ inutil, iar, in ipoteza adoptarii unui nou Cod civil care sa nu contina dispozitii identice ca fond sau asemanatoare ca forma, sa se dea o alta forma, atenuata, adica cum grano salis, fiind intr-o forma oarecare exceptate deciziile date in Sectiuni Unite de inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii si deciziile de admi­tere a exceptiilor de neconstitutionalitate, date de Curtea Consti­tutionala.

2. Art. 11 alin. (4) din proiect prevede: „Instanta poate dispune infatisarea in persoana a partilor, chiar atunci cand acestea sunt reprezentate”. Dispozitia este lacunara, deoarece nu se prevede care ar fi consecinta juridica, in ceea ce priveste solutionarea procesului, daca persoana nu se infatiseaza bineinteles fara un mo­tiv temeinic. Este evident ca judecatorul poate administra proba cu interogatoriul chiar din oficiu si nu se poate lua interogatoriul partii care lipseste, iar, pe de alta parte, art. 19 din proiect prevede ca „In tot cursul procesului, judecatorul va incerca impaca­rea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii”, ceea ce nu se poate face daca partea lipseste, dar textul nu este totusi complet cat timp nu se arata care ar fi consecintele juridice – si nu nu­mai de constrangere sau sanctionare – ale neprezentarii partii la dis­pozitia data de instan?a in acest sens. S-ar putea prevedea ca nepre­zentarea in urma dispozitiei instantei, ca o nerespectare a acesteia, poate avea aceeasi consecinta sub aspectul stabilirii situatiei de fapt ca si neprezentarea nejustificata la interogatoriu. Bineinteles, da­ca se considera ca textul trebuie mentinut, deoarece un asemenea text nu exista actualmente in Codul de procedura, desi sistemul nostru es­te bazat pe ideea rolului activ al judecatorului si nu a judeca­torului arbitru, de ce ar trebui accentuata ideea rolului activ al judecatorului printr-o asemenea dispozitie?

3. Art. 32 din proiect prevede: „Cel care are interes poa­te sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege”. Actualul text al art. 111 C.proc.civ. prevede: „Partea care are interes poate sa faca cerere pentru consta­tarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi pri­mita daca partea poate cere realizarea dreptului”. Credem ca trebuia lasata redactarea actuala a textului, care e mai buna decat cea din proiect, deoarece:
a) termenul de neexistenta e mai adecvat decat cel de inexistenta, inexistenta sugerand un gol juridic absolut, care nici nu ar fi putut duce la nasterea vreunei pretentii sau vreunui drept, pe cand neexistenta inseamna ca actualmente nu exista un anumit drept;
b) nu trebuia adaugat textului propozitia „daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege”, fiindca se sugereaza ca ar exista si vreo alta cale decat aceea a justitiei de a cere realizarea unui drept, ceea ce nu este cazul; o interpretare evident „rea”, dar nu exclusa a textului in redactarea actuala ar pu­tea duce la situatia in care o instanta oarecare sa nu admita o actiune in cons­tatare pe motiv ca partea reclamanta ar putea depune o petitie, sa zicem la un organ administrativ oarecare, astfel existand posibili­tatea ca pasnic, pe cale tot legala, sa-si realizeze dreptul! Aici, in privinta adaugirii la text, nu se aplica regula superflua non nocent, deoarece in acest caz ce e in plus chiar strica!

4. Capitolul I din titlul II al primei carti este intitulat „Judecatorul. Incompatibilitatea” si s-a crezut util sa se reglementeze toate cazurile ca incompatibilitati; este mai bun sistemul actual, cu distinctia intre cazurile de incompatibilitate – cand daca se incalca interdictia legala, efectul este nulitatea absoluta – si cele in care e vorba doar de posibilitatea recuzarii, este adevarat, cu obligarea judecatorului, in baza art. 25 C.proc.civ. de a instiinta pe seful lui si de a se abtine de la judecarea cauzei „daca stie ca exista un motiv de recuzare in privinta sa”, dar s-a considerat – pe buna dreptate si pe baza distinctiei intre cazurile de incompatibilitate si cele de recuzare – ca tex­tul este de recomandare, fara existenta vreunei sanctiuni, situa?ie in care daca judecatorul nu face cerere de abtinere si par­tea nu face cerere de recuzare in termenul legal, completul ra­mane legal alcatuit cu judecatorul respectiv.

Noul text, inmul­tind cazurile de incompatibilitate prin includerea celor de simpla recuzabilitate, va duce inevitabil la invocarea in toate fazele procesului a existentei vreunei incompatibilitati, creand o marja nepermisa de taraganare a judecarii cauzelor, cu toata prevederea din art. 44, in sensul ca „Formularea cererii de recuzare nu impiedica continuarea cursului judecatii”, fiindca se va invoca pe orice cale de atac ca intr-o anumita faza ante­rioara judecatorul X era „incompatibil” si hotararea pronuntata este in consecinta lovita de nulitate.

Ar fi trebuit, deci, mentinuta distinctia dintre incompatibilitate si recuzabilitate, pen­tru ultima situatie – daca recuzarea se face pentru alte motive decat incompatibilitatea si in cadrul motivelor strict prevazute de lege – nulitatea acoperindu-se daca partea nu face cererea de recuzare imediat ce se iveste motivul de recuzare, imediat insem­nand la primul termen dupa ivirea motivului la fond si in calea de atac la prima zi de infatisare inaintea instantei la care se judeca acea cale de atac.

5. Textul art. 76 care prevede: „In fata primei ins­tante, precum si in apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de catre avocat sau alt mandatar. Daca mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune conclu­zii asupra exceptiilor procesuale si asupra fondului decat prin avocat, atat in etapa cercetarii procesului, cat si in etapa dezba­terilor”; este mai bun textul actual, art. 68 C.proc.civ. prevazand: „Daca mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decat prin avocat, cu exceptia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezinta partea”; textul nou – iarasi nu se aplica re­gula superflua non nocent – poate duce la confuzii, deoarece se in­terzice mandatarului sa puna concluzii asupra exceptiilor, deci poate pune concluzii cu privire la probe, dar daca se ridica in­tr-o cauza exceptia inadmisibilitatii probei cu martori, poate mandatarul care nu e avocat sa combata exceptia? in legatura cu interdictia de a pune concluzii asupra exceptiilor cat si asupra fondului, „atat in etapa cercetarii procesului, cat si in etapa dezbaterilor, trebuie sa mentionam ca noul art. 76 permite reprezentarea prin mandatar si in apel – dar nu si in recurs – ori in apel – cale devolutiva – se dezbate fondul si nu este obligatoriu sa se propuna probe sau probele propuse sa se admita de instanta si atunci, cand mai poate pune concluzii mandatarul in apel? Pe de alta parte, se arata in text ca in apel reprezentarea de catre mandatar este admisa, iar acelasi text arata ca in recurs nu este permisa; insa prin ingradirile aduse, reprezentarea in apel devine iluzorie; este mai buna redactarea din textul actual corespunzator celui nou.

6. Art. 89 din proiect prevede: „Necompetenta materiala dupa valoare nu poate fi ridicata din oficiu de catre instanta”. in opinia noastra, este gresit cuprinsa in acest text prevederea de mai sus, deoarece competenta dupa valoare, materiala, este prin esenta ei absoluta si deci nulitatea poate si trebuie sa fie ridicata din oficiu ca sa nu se schimbe competenta materiala in ierarhia instan­telor, ceea ce ar fi inadmisibil; daca s-ar admite ceea ce prevede textul, ar insemna ca partile – eventual prin acordul lor tacit – sa poata introduce o actiune de competenta judecatoriei direct la tri­bunal cu efectul judecarii eventualului recurs, dupa epuizarea caii de atac a apelului, direct la Inalta Curte de Casatie si Justitie, ceea ce ar fi inadmisibil si de asemeni stanjenitor pentru desfasurarea normala a procesului civil. Este mai bun sistemul din Codul de procedura civila actual, putandu-se conveni doar cu privire la competenta teritoriala si nu in toate cazurile nici macar la cea teritoriala. De asemenea, ni se pare a fi neinspirata dispozitia din art. 118 in sensul ca „Necompetenta de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata pri­mei instante”; necompetenta de ordine publica, pentru a exista o judecata legala si echitabila si in acord cu ordinea publica, poate si chiar trebuie sa fie invocata (de judecator, trebuie sa fie in­vocata si daca nu o face si pronunta o hotarare cu incalcarea competentei de ordine publica, acea hotarare va fi casabila) in ori­ce faza a procesului.

7. Art. 119 din proiect prevede ca „Daca instanta se declara necompetenta, hotararea nu este supusa nici unei cai de atac”, ceea ce vine in contrazicere cu dreptul recunoscut pe planul dreptului european de a ataca orice hotarare, iar, pe de alta parte, vine in contrazicere cu art. 122 care prevede o cale de atac im­potriva hotararii care rezolva un conflict de competenta, caci este nerational sa nu fie atacabila o hotarare de declinare de compe­tenta, dar sa fie atacabila o hotarare a unei instante superioare care se pronunta asupra acelei declinari pe calea rezolvarii con­flictului de competenta!

8. Este binevenita – si umple o lacuna legislativa – dispozitia din art. 123, in sensul ca „Dispozitiile prezentei sectiuni privi­toare la exceptia de necompetenta si la conflictul de competenta se aplica prin asemanare si in cazul sectiilor specializate ale aceleiasi instante judecatoresti”, dar este de dorit ca sa se infiinteze cat mai repede instantele specializate, asa cum exista si in Franta si atunci textul indicat mai sus va deveni in buna parte inutil.

9. Art. 178 din proiect, referitor la procedura prealabila, arata ca „Neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de catre parat prin intampinare sub sanctiunea decaderii”, or, consi­deram ca daca in anumite materii s-a legiferat procedura prealabila obligatorie, aceasta faza trebuie parcursa obligatoriu, deoarece in felul acesta sunt degrevate instantele, cauzele putand fi solutionate in fa­za procedurii prealabile, fara a mai fi nevoie sa fie sesizata ulterior instanta. Deci, consideram ca atunci cand faza procedurii prealabile este prevazuta obligatoriu de lege – de exemplu in materia contenciosu­lui administrativ – atunci exceptia neparcurgerii acestei faze poate si trebuie sa fie ridicata de instanta sesizata.

10. Art. 189 din proiect prevede ca cererea de chemare in ju­decata „…nu se socoteste modificata si nu se va da termen, ci se vor trece in incheierea de sedinta declaratiile verbale facute in instanta …cand se inlocuieste o cerere in constatare printr-o cerere in rea­lizarea dreptului sau invers, atunci cand cererea in constatare este admisibila”; s-a reprodus exact dispozitia corespunzatoare din art. 132 C.proc.civ.; textul putea insa fi imbunatatit, caci asa cum este redactat ar rezulta ca numai cand se inlocuieste cererea de constatare cu una in realizare trebuie ca o conditie, cea a admisibili­tatii cererii in constatare, ori este evident ca se cere aceeasi con­ditie, adica cea a admisibilitatii actiunii in realizare, atunci cand se inlocuieste cererea in realizare cu una in constatare.

11. Practica va arata in viitor daca dispozitia din art. 224 din proiect in sensul ca „Cercetarea procesului are loc in fata judeca­torului, in camera de consiliu, cu citarea partilor”, ca si cea din art. 226 in sensul ca „Completul de judecata compus din mai multi membri poate delega pe unul dintre ei sa administreze probele incuviintate” vor fi utile pentru buna desfasurare a justitiei, tinandu-se seama si de faptul ca dispozitii in acest sens au mai existat in trecutul pro­cedurii noastre civile.

12. In privinta administrarii probelor de catre avocati, insti­tutie reglementata in art. 350-372, aceasta procedura exista si in codul actual – art. 2411-22, dar nu cunoastem niciun singur caz in care aceasta procedura sa se fi aplicat. O consideram o procedura fastidioasa, bazata numai pe acordul partilor, cu amestecul instantei in timpul administrarii probelor si care, daca vor fi cazuri de apli­care, va intarzia judecatile si va fi in dauna celeritatii, in orice caz al unui termen rezonabil cerut de art. 6 din Conven?ia europeana a drepturilor omului.

13. In ceea ce priveste „indreptarea, lamurirea si completarea hotararii” prevazuta in art. 421-425, institutie ce a fost intro­dusa si in Codul de procedura civila in vigoare, credem ca ar fi fost bine sa fie mentinuta doar calea indreptarii erorilor materiale, pentru lamuriri, completari, existand caile de atac normale si nu simpla cerere de indreptare a unor erori materiale. Existenta para­lela si a cailor de atac si a cererii ca instanta insasi sa-si indrepte sau sa-si completeze hotararea este nefireasca (discutiile ivite in materialele publicate in revistele de specialitate in le­gatura cu aceasta institutie noua sunt edificatoare in acest sens).

14. Fata de existenta atator cazuri in care considerentele unei hotarari au fost prin ele insele daunatoare uneia din partile din proces, indiferent de solutia data, consideram binevenite dispozitiile art. 438 din proiect, care prevede: „Calea de atac se in­dreapta impotriva solutiei cuprinse in dispozitivul hotararii. Cu toate acestea, in cazul in care calea de atac viseaza numai consideren­tele hotararii prin care s-au dat dezlegari unor probleme de drept ce nu au legatura cu judecarea acelui proces sau care sunt gresite ori care cuprind constatari de fapt care prejudiciaza partea, instanta, admitand calea de atac, va inlatura acele considerente si le va in­locui cu propriile considerente, mentinand solutia cuprinsa in dis­pozitivul hotararii atacate”.

15. Este utila institutia procedurii de filtrare a recursurilor de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, art. 470, o ase­menea procedura existand si in Franta si in Statale Unite; la noi s-a mai incercat introducerea acestei institutii, dupa 1989, apoi s-a renuntat probabil din motive tehnico-financiare.

16. S-a prevazut atat in privinta apelului, cat si a recursu­lui ca exercitarea acestor cai de atac pot crea partii care le exer­cita o situatie mai grea daca se invoca autoritatea lucrului jude­cat sau motive de ordine publica de drept material – art. 458, art. 472.

17. Din dispozitiile art. 473 din proiect reiese ca in recurs exista doua faze: admiterea in principiu si apoi judecarea recursu­lui. Oare se pronunta doua hotarari?

18. Sunt putine si nesemnificative diferente intre institutia recursului in interesul legii, care si-a dovedit in timp utilitatea, si institutia sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in ve­derea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, in afara faptului – care ar dovedi utilitatea noii institutii create prin proiect – ca decizia in cadrul ultimei proceduri se pronunta in timpul judecarii de catre Inalta Curte de Ca­satie si Justitie, de catre o curte de apel sau un tribunal si este obligatorie nu numai pentru instante, ci si in cauza care se judeca in privinta problemelor de drept rezolvate – art. 492-494.

19. In privinta institutiei nou introduse, denumita „Contestatia privind tergiversarea procesului” – art. 495 – utilitatea practica a institutiei va depinde de gradul in care va fi folosita.

av. Betinio Diamant

* articolul publicat publicat in Curierul Judiciar nr. 1/2009

* difuzare pe JURIDICE.ro cu acordul C.H.Beck

* a aparut Curierul Judiciar nr. 2/2009

Curierul JudiciarRedactia Curierul Judiciar: Editura C.H.Beck isi doreste pe cat posibil, ca paginile Curierului Judiciar sa gazduiasca cat mai multe lucrari care sa reflecte dezbaterile pe marginea Proiectului Noului Cod civil, Proiectului Noului Cod de procedura civila, Proiectului Noului Cod Penal si Proiectului Noului Cod de Procedura Penala. Acesta este un articol dintr-o lunga, speram noi, serie de articole pe aceasta tema.

Cuvinte cheie:
Secţiuni/categorii: Opinii

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD