« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Despre demnitatea umana si preeminenta ei in materie penala si contraventionala
04.03.2009 | JURIDICE.ro, av. Ionut Nefliu

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Demnitatea umana, un rol cheie in personalizarea pedepsei  in Portugalia

"Portugalia este o republica suverana, bazata pe demnitatea persoanei umane si pe vointa populara, angajata in constructia unei societati libere, juste si solidare." Pornind de la articolul 1 al Constitutiei portugheze, al carui continut mentionat este suficient de clar, Curtea de Apel din Coimbra, Sectia penala, ca instanta de recurs,  a decis intr-o interesanta  speta din 2003 ca "suverana demnitate umana impiedica  folosirea persoanei umane exclusiv in functie de scopurile Statului", cu referire la amenda penala, in zile-amenda, fixata in cuantum excesiv in sarcina unui minor in varsta de 16 ani, care condusese pe drumul public fara permis un moped (vehicul cu capacitate cilindrica sub 50 cmc). Minorul fusese condamnat initial pentru fapta de conducere fara autorizatie la 450 de euro amenda penala  (90 de zile-amenda inmultit cu 5 euro ziua), in conditiile in care, ca ajutor de zidar, castiga de la tatal sau, in medie,  5 euro zilnic.

Instanta  si-a manifestat expres preocuparea fata de faptul ca minorul  – nota bene –  nu timp de o zi sau doua, ci timp de 90 de zile va fi privat total de un nivel existential minim, adecvat conditiilor sociale specifice varstei sale, de exemplu- a remarcat parinteste Curtea – minorul nu ar fi avut bani nici macar de o prajitura sau sa iasa in oras cu prietenii.

Pedeapsa e normal sa aduca unele privatiuni, fiind o cenzura a faptei comise, a mai aratat Curtea, insa condamnarea minorului rutier este vadit exagerata si exista chiar  riscul ca fixandu-i-se  o amenda prea mare, injusta, minorul sa  fie frustrat, sa isi interiorizeze trairile si ulterior sa-si agraveze conduita sa antisociala.

In final, Curtea de apel portugheza a decis in unanimitate sa pastreze durata de 90 de zile-amenda, insa a redus la jumatate cuantumul zilnic al amenzii (2.5 euro), in total 225.

Demnitatea umana in Constitutia Romaniei si a Germaniei. Functiile ei

Comparativ, si in dreptul penal romanesc amenda penala poate fi platita in rate lunare timp de maxim 24 de luni (art.425 alin.2 C.proc.pen.), potrivit situatiei socio-economice a condamnatului.De asemenea, Codul penal interbelic (1936) prevedea plata amenzii in rate, daca persoana condamnata avea o stare materiala precara.

Important de mentionat este si faptul ca si Constitutia Romaniei din 2003, in art. 1  alin. 3, proclama ca " Romania  este stat de drept, democratic si social in care demnitatea omului […] este valoare suprema.". Asadar, se poate observa ca demnitatea umana este prima valoare sociala suprema in Romania, in enumerarea textului, si credem ca respectarea acestei valori trebuie sa strabata nu numai orice text al legii penale sau al procedurii penale, ci intreaga legislatie romaneasca.

Amintim de exemplu, legea nr. 46/ 2003 privind drepturile pacientilor, care in art. 3 prevede ca pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana.

Totusi nu se poate sustine – ar fi excesiv – ca e necesar ca fiecare lege sa prevada expres respectul demnitatii umane. Statul daca se pretinde democratic nu exista ca entitate si nu poate impune legi, reguli de conduita decat cu respectarea demnitatii umane a fiecarei persoane.

Prin functiile ei atat constitutionale cat si legale, demnitatea umana actioneaza pentru salvgardarea drepturilor oricarei persoane fata de orice manopere ilicite de aservire, discriminare, discreditare, degradare, umilire, intimidare, izolare.Ea este legata intim de celelalte principii democratice ale statului de drept si indraznim sa afirmam ca sta la baza lor.

Evident, majoritatea constitutiilor democratice o prevad expres si o pun in capul listei de principii. Este locul sa amintim si prevederile din art. 1 din Constitutia Germaniei Federale postbelice, denominat chiar "Protectia Demnitatii Umane", potrivit carora "Demnitatea umana este intangibila.Tuturor autoritatilor publice le revine obligatia sa o respecte si sa o protejeze."

In Romania, cu atat mai mult se simte nevoia de a ranforsa demnitatea umana, cu cat romanii nu au invatat sa se bucure pe deplin de ea, nici inainte si din pacate, nici dupa Revolutia decembrista. Dar sa revenim la chestiunile de drept penal, unde acest principiu generos, al demnitatii umane, isi cauta inca locul binemeritat.

Facem o mica paranteza prin care precizam ca nu sustinem impunitatea unor faptuitori, ci diversificarea si personalizarea, de la caz la caz, a tratamentului penal.

Personalizarea pedepsei, iar nu individualizarea ei

In ce priveste dreptul penal, expresia care ni se pare nu numai noua  nepotrivita  este aceea de "individualizare a pedepsei". Despre indivizi si elemente periculoase sau dusmanoase fata de ordinea publica si fata de stat se vorbea in alte timpuri. Acum, in 2009, credem ca putem privi oamenii ca pe niste persoane, iar nu tot ca pe niste indivizi, indistincti si care conteaza doar ca numar. Sau, altfel spus, legea penala trebuie reorientata spre persoane – faptuitor si victima – si spre comunitate, intrucat ele sunt actorii-cheie ai faptei penale, potrivit unor orientari promovate inclusiv de ONU si Consiliul Europei, ce indica necesitatea utilizarii mai largi a masurilor alternative la detentie.

Fata de principiul suprem al demnitatii umane, credem ca trebuie asadar folosita in dreptul nostru penal, pe cat posibil, notiunea de personalizare a pedepsei, intrucat chiar si prin comiterea unei fapte penale, un om ramane in fata legii o persoana si nu un numar dintr-o turma (individ).

Acest termen a fost dealtfel amintit si propus in doctrina noastra de doamna Ortansa Brezeanu (R.D.P. 2/2008) si credem ca este concordant cu noile realitati democratice sau cel putin aparent democratice din tara noastra.

Trebuie sa vorbim despre personalizarea pedepselor si despre faptul ca prin aplicarea unei pedepse urmarim nu pierderea demnitatii umane a celui condamnat sau neglijarea demnitatii umane a victimei, ci dimpotriva recastigarea demnitatii umane a celor direct implicati, cu efectul deplinei reintegrari sociale a condamnatului si a completei vindecari a  ranilor/ daunelor suferite de victima infractiunii.

Sau, cum s-a mai spus, il putem priva pe condamnat de libertate, dar nu il putem lipsi de demnitate.
     
Demnitatea umana in statele G7

Pentru a vedea ca demnitatea umana nu este un concept decupat doar din carti, recurgem cu voia dumneavoastra la excelentul  exemplu oferit de un complet de trei judecatori federali, care la cererea avocatului unui detinut californian, au obligat recent (9 februarie 2009) statul California, reprezentat prin Administratia Guvernatorului Arnold Schwarzenegger, sa elibereze in urmatorii ani pana la o treime (55000) dintre detinutii aflati in penitenciarele californiene, pentru a elimina suprapopularea excesiva a spatiilor carcerale, ce duce in mod manifest la incalcarea Amendamentului 8 din Constitutia Federala, care interzice expres pedepsele inumane.Potrivit unui editorialist la New York Times, aceasta decizie a judecatorilor federali, daca va fi confirmata de Curtea Suprema a Statelor Unite, sanctioneaza dur esecul indelungat al Administratiei Schwarzenegger referitor la politicile criminale.

De asemenea, mentionam ca unele administratii penitenciare din Regatul Unit, confruntate cu acelasi flagel al suprapopularii, recurg actualmente la liberari anticipate, inainte de termen, a mii de detinuti, iar voci din  opinia publica britanica reclama ca detinutii astfel liberati sa fie expulzati in tarile de origine.

In Franta, Ministerul Justitiei, desi are un buget consistent de 6,7 miliarde euro, si este singurul care va face angajari de personal in 2009, se confrunta cu situatii fara precedent in ce priveste rata de sinucideri din inchisori, de departe cea mai ridicata din Europa (13 sinucideri in primele 2 saptamani din 2009) si asta tot in contextul unei suprapopulari penitenciare.Comisarul european pentru Drepturile Omului Thomas Hammarberg a criticat sever, in noiembrie 2008, Guvernul francez pentru situatia din penitenciare, aratand ca nici macar setul minim de reguli prevazute in Regulile Penitenciare Europene( RPE) nu sunt respectate in Franta.Hammerberg a subliniat chiar ca nimic nu impiedica Guvernul francez sa ofere un plus de protectie fata de RPE, nicidecum sa nu le ofere nici pe acestea. Chiar in aceste zile (3 martie 2009) , cu mare intarziere totusi, Senatul francez ia in discutie, in procedura de urgenta, proiectul de lege a penitenciarelor. De mentionat un amanunt foarte sugestiv: senatorii francezi au umblat la textul proiectului de lege a penitenciarelor ?i au înlocuit de mai multe ori cuvântul "de?inut" cu acela de  " persoanã de?inutã".

Am vazut cum demnitatea umana pune din greu la incercare sistemele judiciare din tarile cele mai puternic dezvoltate economic (Grupul  G7), in conditiile in care deficitul statului California este de 40 de miliarde de dolari. Motivul ca nu sunt bani pentru a investi in constructia de noi inchisori (dotate eventual  cu termopane, interfoane si apartamente de primire a rudelor detinutilor) sau in supravegherea celor liberati, in contextul severei crize economice globale, nu absolva statele de obligatia imperativa de a lua masuri de respectare a demnitatii umana a cetatenilor, fie ei si condamnati penal ori aflati in spatii carcerale.
      
Amenda contraventionala este in ultima analiza o  amenda penala

Cum ramane insa cu amenda contraventionala in Romania, se poate ea plati  in rate lunare, conform situatiei socio-economice si morale  a condamnatului persoana fizica, evident, cu respectarea demnitatii sale umane, valoare mai presus decat statul de drept sau insasi justitia?

Facem o scurta paranteza, prin care sa aratam -desi nu stim daca mai este nevoie- ca indubitabil amenda contraventionala, aplicata pentru o fapta ce impune o conduita cu adresabilitate generala, este tot o amenda in materie penala, o sanctiune cu efect intimidant, educativ  si represiv ca orice pedeapsa in materie penala.Acest lucru apare evident, daca ne gandim ca atat la contraventii cat si la infractiuni exista persoane vatamate, exista necesitatea repunerii in situatia anterioara savarsirii infractiunii/ contraventiei, dispunerea unor confiscari- care au loc cu titlu punitiv-, eventuala incidenta a circumstantelor agravante ori atenuante, a cauzelor justificative ori care exclud caracterul penal/ contraventional al faptei, astfel incat e absolut firesc sa se recunoasca, in principiu, caracterul penal al materiei contraventiionale.

Si la drept vorbind, chiar si legea prevede ca si contraventia este o fapta savarsita cu vinovatie. Problema pentru un jurist circumspect este evident despre ce vinovatie poate fi vorba: penala ori civila? Intre ele credem ca exista o diferenta mult prea mare pentru a le putea confunda si a considera ca au  aceleasi efecte, mai ales daca avem in vedere criteriile CEDO in aceasta materie.

Criterii CEDO cu privire la materia contraventionala, direct aplicabile în dreptul intern

Potrivit CEDO, se considera o fapta ca facand parte din domeniul penal, avandu-se in vedere oricare dintre trei criterii, anume:
1) calificarea faptei in  dreptul intern;
2) natura faptei incriminate si
3) natura si severitatea sanctiunii aplicate.
                
Curtea de la Strasbourg acorda o calificare extinsa acuzatiilor in materie penala, astfel incat, indubitabil, contravenientii din Romania, mai ales cei sanctionati de Politie pe baza legii nr. 61/1991 (privitoare la sanctionarea unor fapte ce contravin convietuirii sociale si ordinii publice)  nu pot fi tratati altfel decat ca  "persoane acuzate in materie penala".

Dreptul intern aplicabil cu prioritate si in  domeniul contraventiilor este indubitabil Conventia Europeana  de Aparare a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, intrucat prin Constitutia Romaniei se da prioritate  reglementarilor internationale, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne.

Asadar, CEDO se afla ca forta juridica deasupra suprematiei Constitutiei, prin chiar vointa acesteia din urma.

Acestea fiind zise, in domeniul contraventional trebuie sa aiba deplina si directa aplicare daca nu toate, macar o parte dintre principiile procesului penal si ale dreptului penal, cum ar fi retroactivitatea legii penale mai favorabile (mitior lex), principiul raspunderii unice si personale, dreptul la aparare etc.

Amintim, exempli gratia, hotararea Anghel impotriva Romaniei din octombrie 2007, cand Curtea europeana a considerat ca inechitabila procedura de contestare a unui proces-verbal de contraventie, prin care reclamantul a fost condamnat, desi nu a putut combate depozitia unui martor in conditii de contradictorialitate, in cadrul sedintei de judecata.

Evident ca procedura civila care se altoieste pe materia contraventionala este o solutie juridica nefireasca, aflata in incompatibilitate de cele mai multe ori cu scopurile Conventiei si  cu cele ale unui proces echitabil.

Contraventiile pot apartine unor zone de ilicit diferite

Dar cea mai problematica chestiune in Romania e ridicata credem de  faptul ca materia contraventionala nu este impartita judicios pe zone de ilicit si nu exista o viziune foarte clara asupra materiei.

Opinam ca ilicitul penal ar trebui sa imbratiseze mare parte din contraventiile ce au adresabilitate generala, la nivelul intregii tari si care apara, la fel ca legea penala generica (Codul penal),  valorile sociale esentiale, fundamentale e.g. dreptul la integritate corporala, integritate morala, liniste publica.Aceste contraventii trebuie reglementate prin lege organica, potrivit rigorilor Constitutiei.

Contraventiile se pot infatisa insa si ca forme de ilicit administrativ, de exemplu contraventiile impuse de un Consiliu Local sau de Consiliul General al Municipiului Bucuresti pentru a reglementa conduitele din piete, parcuri, spatiile publice, unde si gravitatea unor atari fapte este mai redusa si nu se aduce atingere convietuirii sociale, ci mai degraba unor reguli edictate de autoritatea publica locala.e.g. amendarea celor care plimba cainii in alte locuri din parc decat cele amenajate in acest scop.

Dispozitiile penale si contraventional-penale nu pot fi stabilite decat prin lege organica

Potrivit articolului 73 alin. 2 lit h) din Constitutia Romaniei, "infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora" fac obiectul exclusiv al legilor organice.

Fata de textul constitutional, care nu distinge pentru ce anume fapte sunt prevazute pedepsele, trebuie sa intelegem generic prin pedepse nu doar sanctiunile aferente infractiunilor, ci si orice alte sanctiuni similare, cu caracter represiv, educativ  si intimidant. Cu alte cuvinte sintagma "infractiunile" din art. 73 din Constitutie priveste orice dispozitie penala, orice fapta in materie penala, stiut fiind faptul ca dispozitiile constitutionale, in general, trebuie interpretate extensiv (intr-o lege fundamentala legiuitorul e nevoit sa se exprima succint).

De asemenea, potrivit traditiei dreptului penal romanesc, de inspiratie frantuzeasca, intrerupta brutal de interventia ideologiei marxist-leniniste, infractiunile erau categorisite in crime, delicte si contraventii.

Dealfel aceasta trihotomie a materiei infractiunilor se intalneste in majoritatea legislatiilor penale si astazi.

Munca obligatorie fixata prin altceva decat lege organica, interzisa  prin dispozitii constitutionale

Avand in vedere cele mai inainte expuse, ne apare cel putin discutabila decizia Curtii Constitutionale nr. 1354/2008, prin care s-a decis ca sintagmele "cu acordul acestuia", "cu acordul contravenientului", folosite in  diverse acte normative, in ce priveste inlocuirea platii amenzii contraventionale cu obligarea la prestarea unei munci in folos comunitar, sunt neconstitutionale

Prin decizia 1354/2008  judecatorii constitutionali romani au omis credem sa puna in valoare prevederile art. 42 din Constitutie referitoare la interzicerea muncii fortate, in orice situatii, exceptand numai "munca unei persoane condamnate, prestate in conditii normale, in perioada de detentie sau de libertate conditionata." (art. 42 alin. 2 lit. b). Sa recunoastem ca fata de acest text ignorat de judecatorii constitutionali, un contravenient nu este nici detinut, nici liberat conditionat, pentru a ne gasi in conditii normale de a-l obliga silit sa presteze vreo munca.Textul e cat se poate de clar.

In acest context, consideram de neacceptat ca pentru savarsirea unei fapte bagatelare, contraventionale, care nu a facut obiectul unui proces penal, o persoana sa fie condamnata la munca fortata, in ideea asa-zisa a statului de drept, de parca alte valori supreme nici nu ar exista in spatiul mioritic.

Este de asemenea greu de explicat de ce la amenda penala, recipisa de plata a amenzii trebuie depusa in termen de 3 luni, pe cata vreme amenda contraventionala trebuie platita integral in termen de cel mult 60 de zile.

Este o contraventie asa-zis administrativa mai grava decat o infractiune?

Deciziile CCR nu pot legifera pozitiv si nu constituie desigur nici dispozitii legale in sensul legii penale, ceea ce ne determina sa opinam ca sus-mentionata decizie intra in  contradictie cu art. 191 C.pen. care prevede ca "Fapta de a supune o persoana, in alte cazuri decat cele prevazute de dispozitiile legale, la prestarea unei munci contra vointei sale sau la o munca obligatorie se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani."

Credem ca insasi sintagma de obligare la prestarea unei munci in folos obstesc este nefericit folosita, fiind de fapt vorba de un acord de prestare de munca in folos obstesc cu titlu gratuit si intuitu personae.
       
E mai mult o tranzactie decat o obligare, daca ne este permisa recurgerea la notiuni de drept civil.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a imaginat o scara de pedepse, care, la varful ei, se divide dupa buna-credinta sau reaua-credinta a celui care nu plateste amenda contraventionala.

Pentru cei care nu platesc amenda contraventionala si sunt de acord sa presteze o munca neremunerata in folos obstesc, deci sunt oarecum de buna-credinta, s-a imaginat solutia sa fie "obligati" de instanta la acest lucru. Obligarea la munca in folosul comunitatii nu a fost reglementata pentru cei de rea-credinta, care refuza sa plateasca amenda si care nu imbratiseaza nici munca in folos obstesc, neavand bunuri urmaribile. Pentru ei a existat inchisoarea contraventionala, care s-a si desfiintat ulterior. Asadar, la un moment dat exista un teren viran, unde legiuitorul nu si-a manifestat inca vointa sa construiasca vreo norma deslusitoare.

Aceasta solutie, a muncii in folos comunitar doar cu acordul celui in cauza,  apare de-altfel atat in Codul penal din 2004, cat si in proiectul din 2008, cu mentiunea ca acesta din urma restrange posibilitatea de a se dispune munca in folos comunitar doar la situatiile de neplata a amenzii, din motive neimputabile condamnatului (deci, iarasi se revine la buna-credinta a neplatii amenzii).

Amintim aici un element salutar din noul proiect de cod penal, adoptat de Guvern in 25 feb. a.c., si care reia o prevedere asemanatoare aflata in Codul penal interbelic  (1936). Este vorba de dispozitia potrivit careia oricand in timpul prestarii muncii in folos comunitar, se poate plati amenda corespunzatoare zilelor-amenda ramase de executat (art. 64 alin. 4 din proiect).

In mod cert, instanta ordinara nu poate fi obligata sa   procedeze la inlocuirea platii amenzii, fara acordul persoanei amendate contraventional, intrucat ar insemna sa oblige la munca fortata, in absenta unui text legal pozitiv, expres, care in plus sa aiba rangul de lege organica si care sa fie in acord cu ansamblul textelor constitutionale (inclusiv art. 42 alin. 2 lit. b).
       
Este nevoie credem de interventia urgenta a legiuitorului pentru a pune in acord decizia controversata  a CCR 1354/2008 cu restul cadrului normativ penal.

Egalitatea in fata legii, in acord cu demnitatea umana. Concluzii
       
Pentru unii oameni  din tara noastra suntem constienti ca si 50 RON e o mica avere, astfel incat este explicabil ca unele persoane  nu pot plati o amenda contraventionala sau penala de 500 sau 1000 RON, care este vadit disproportionata fata de veniturile proprii, iar asta nu inseamna ca se infrange egalitatea in fata legii.

Problemele constitutionale de egalitate in fata legii se pot rezolva  in materie penala in mod elegant prin sistemul zilelor-amenda, prin care se dozeaza efortul de plata a amenzii si care exista in legislatiile europene in vigoare (Portugalia, Spania, Italia etc.).

Proiectul de cod penal din 2008 sau 2009 (nici nu mai stim cum sa le denumim!) ca si Codul penal Antoniu, deja adoptat de Parlamentul Romaniei (2004), prevad amandoua sistemul zilelor-amenda.

Exemplul spetei baiatului portughez cu ciclomotorul, care trebuie sa se bucure de dreptul suveran la o prajitura din munca lui, este credem elecvent si nu foarte greu de inteles. Exempli gratia, una este pentru un parlamentar care sofeaza sa plateasca pe loc o amenda contraventionala de 300 RON, pentru depasirea vitezei legale pe drumurile publice si  altceva este ca respectiva amenda sa fie platita de un tata de familie, nesalariat, care presteaza munci ocazionale  ca sofer si are acasa  2 copii mici si  nevasta casnica. Doar daca acesta din urma va plati amenda contraventionala (penala) in mod esalonat pe o perioada de 3- 6 luni sau va putea presta munca in folos comunitar, pedeapsa primita nu se transforma in "sclavie in folosul statului", iar demnitatea umana ramane salvgardata in fata unor valori sociale subsecvente, cum ar fi statul de drept sau justitia.

Legiuitorul este dator credem sa readuca neintarziat contraventiile cu adresabilitate generala in campul reglementarilor penale, de-acolo de unde au fost  izgonite nejustificat de regimurile comuniste; in acelasi timp, ilicitul administrativ trebuie reorganizat pe alte baze, apte sa evite condamnarile la CEDO.

Daca si contraventiile ar face parte expressis verbis din domeniul penal, nu numai cadrul procesual ar fi adecvat, dar si gama de sanctiuni s-ar putea diversifica, cu efecte benefice asupra eficientei apararii ordinii de drept.Exempli gratia, intre avertisment si amenda contraventionala ar putea aparea posibilitatea organului constatator ori a instantei  de judecata de a suspenda executarea sanctiunii amenzii, pe un termen de incercare, de 6 luni sa zicem, in care contravenientul va putea dovedi ca respecta regulile de convietuire sociala.Propunem acest lucru in ideea ca exista multe situatii cand un simplu avertisment e prea putin si o amenda e prea mult, iar amenintarea cu plata amenzii in caz de reiterare a conduitei antisociale  ar putea inlesni efectiv  atingerea scopului legii penale.

De asemenea, este posibila si o noua masura, care poate fi aplicata in unele situatii chiar fara acordul celui condamnat: munca in folosul victimei infractiunii, in sensul ca din veniturile obtinute de cel condamnat din prestarea unei munci o parte sa fie directionata catre victima (persoana vatamata) pentru a acoperi prejudiciile casunate acesteia prin fapta de ilicit criminal.

Imaginarea acelor solutii care se largeasca gama de sanctiuni penale (contraventionale) este nu numai posibila, ci si necesara, pentru a nu pune judecatorii in situatia neplacuta de a fi indignati – si pe buna dreptate- de indigenta instrumentelor de sanctionare a unor conduite de ilicit penal, iar societatea, pe de alta parte, sa nu fie pusa in situatia de a percepe justitia penala ca fiind ori prea blanda ori posibil corupta.
            
Tudor Draganu, eminenta autoritate academica doctrinara in dreptul nostru constitutional, a exprimat opinia  ca pentru a ne gasi in prezenta unui stat de drept, sistemul legislativ trebuie sa fie calauzit de preocuparea constanta de a ocroti personalitatea umana in integralitatea ei.

Subscriem intrutotul la aceste consideratii de bun simt juridic si credem ca  asigurarea demnitatii umane, in toate momentele procesului penal sau ale procedurii ilicitului penal de simpla politie (cazul contraventiilor) ca si in domeniul executarii sanctiunilor de drept penal este piesa de rezistenta ce nu poate lipsi nici la constructia ideii statului de drept si nici la intronarea  sobra si moderna a unei justitii penale echitabile, democratice si eficiente.

av. Ionut Nefliu

Cuvinte cheie:
Secţiuni/categorii: Opinii

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD