« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
3 comentarii

Moartea teoriei drepturilor castigate?
04.03.2009 | JURIDICE.ro, av. Costel Gilca

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Se pare ca ingropam pentru totdeauna iluzia existentei teoriei drepturilor castigate. Acea teorie conform careia odata castigate drepturile, in special salariale, acestea nu mai fac obiectul negocierilor fiind deja castigate.

Multa vreme aceasta teorie, fara a exista in mod real o baza legala, desi, asa cum vom vedea exista un text legal ce dadea speranta materialitatii teoriei drepturilor castigate, a stat la baza unor constructii juridice, care fara a enunta explicit teoria, o situau la temelia rationamentului.

Prin propunerea de Ordonanta de Urgenta a Ministerului Muncii sunt reduse primele lunare de pana la 75% din salariu (art. 1 alin. 2) drepturile stabilite in temeiul art. 8 din OUG nr. /2006 (art. 2 alin. 2), primele pentru specialistii din domeniul managementului de proiect (art. 3 alin. 2), drepturile stabilite de art. 9 din OUG nr. 30/2006, (art. 4 alin. 2), primele pentru specialistii APIA (art. 5 alin. 2), salariile de merit pentru intregul personal (art. 6), premierea pentru toate categoriile profesionale (art. 7 alin. 1), plata orelor suplimentare (art. 8 alin. 1), sporul pentru conditii vatamatoare pentru intregul personal bugetar (art. 9), indemnizatiile de conducere se micsoreaza (art. 11), indemnizatia pentru auditori va scadea de la 25% la doar 1% (art. 14), in fine dreptul la tichetul pentru carti acordat profesorilor in varsta de pana la 35 ani se suprima (art. 21).

In motivarea O.U.G. se arata ca “in actualul context international caracterizat de o criza profunda financiara si economica globala…”, se impun reduceri bugetare. Se continua “una dintre masurile identificate pentru reducerea cheltuielilor bugetare este aceea de reducere a unor cheltuieli de personal in cursul anului 2009 si abrogarea unor prevederi legale care care reglementau unele categorii de sporuri si indemnizatii acordate personalului bugetar, masuri de natura a crea parghiile necesare reducerii cheltuielilor de personal cu 20% in cursul anului 2009″.

Nu mai continuam sa citam motivatia deoarece seamana cu compunerea unui elev submediocru de clasa a 3-a. Insa nu putem sa nu remarcam faptul ca “Portocala rosie” nu reduce cheltuielile cu 20% prin aceasta Ordonanta, ci creaza parghiile necesare reducerii cheltuielilor de personal cu 20% in cursul anului 2009. Rezulta asadar ca vor urma si alte masuri pentru a ajunge la reduceri de 20%.

Revenind insa la teoria drepturilor castigate, trebuie sa constatam fantastica usurinta cu care statul roman, care asa cum spunea CEDO intr-o decizie – in relatia cu salariatii se comporta ca orice angajator, inclusiv privat -, printr-o singura lovitura taie drepturi salariale care au fost castigate cu multa greutate.

Care este semnalul pe care “Portocala rosie” il transmite angajatorilor pivati, care este exemplul pe care aceasta “portocala rosie” il da angajatorilor privati? Nu poate fi decat unul: reduceti si voi cheltuielile! Insa cum poate reduce un angajator privat cheltuielile in conditiile in care cele mai oneroase provin din contractele colective de munca, de cele mai multe ori la nivel de ramura? Evident ca angajatorii privati nu au mijloace, parghii la indemana pentru a face aceste corectii, care in situatii de criza, pentru binele tuturor poate ar trebui facute.

Cum se pot interpreta dispozitiile art. 38 din Codul muncii conform carora salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege? Evident veti spune ca este vorba doar de renuntarea salariatilor la aceste drepturi insa nu si de anularea acestor drepturi de catre STAT. Si aici sunt de acord, insa este de forta evidentei ca trebuie sa existe o anumita previzibilitate in actiunile statului in materie salariala, iar statul nu trebuie sa actioneze despotic. Evident, discutia pe aceasta tema are mai degraba o conotatie de politica sociala ce cade in sarcina sindicatelor, de aceea nu o vom dezvolta. Vom spune doar ca actiunea statului trebuie sa fie proportionala si adecvata. De asemenea, vom spune ca actiunea statului trebuie sa fie una exemplara. Mesajul pe care il transmite angajatorilor privati este periculos.

Si totusi pot renunta salariatii, inclusiv prin reprezentantii lor, la drepturile ce le sunt recunoscute? Daca am analiza izvoarele drepturilor salariatilor vom vedea ca acestea sunt: legea si contractul – colectiv si/sau individual.

Conform art. 38 din Codul muncii salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Atentie! Textul este foarte clar: drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Daca ar fi sa interpretam stricto sensu notiunea de lege atunci rezulta ca salariatii nu pot renunta decat la drepturile care isi gasesc izvorul in lege, si pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin contract – colectiv sau individual.

Este adevarat ca potrivit Legii nr. 130/1999 privind contractul colectiv de munca, acesta este legea partilor, insa el nu este o lege. El este o conventie a partilor. La fel de adevarat este si faptul ca la negocierea clauzelor dispozitiile legale sunt minimale. Asadar, prin art. 38 din Codul muncii nu se tinde la protejarea decat a dispozitiilor legale minimale, astfel incat orice castig nu poate fi decat pe termen scurt, fiecare clauza a contractului colectiv de munca putand fi renegociata. Am auzit de nenumarate ori fraze de genul “acest articol nu il mai discutam pentru ca l-am discutat anul trecut”, in subsidiar intelegandu-se “este un drept deja castigat”.

Guvernul nu face altceva decat sa le spuna angajatorilor: in situatie de criza fiecare scapa cum poate. Noi prin forta statului reducem cheltuielile cu personalul. Voi… voi va descurcati.

Si cum se descurca angajatorii privati? Unii dintre ei incearca sa fac rost de lichiditati solicitand salariatilor sa isi ipotecheze bunurile, pentru a lua credit angajatorul si a investi in productie. Refuzul salariatilor s-a tradus prin neplata salairiilor timp de mai multe luni. Altii solicita la angajare sau chiar pe parcurs demisii in alb astfel incat in momentul in care doresc sa concedieze, din diferite motive, dar mai ales colectiv, pentru a evita eventual plata a 6 salarii compensatorii, scot demisiile, le dateaze si le dau efect juridic.

Asadar, teoria drepturilor castigate este un frumos vis in timp de pace si prosperitate!

av. Costel Gilca

Cuvinte cheie:
Secţiuni/categorii: Opinii

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Moartea teoriei drepturilor castigate?”

  1. Totolici Adrian spune:

    Sunt actiuni disperate,fara logica si iresponsabile.
    Multi salariati indiferent de domeniul in care activeaza au angajat imprumuturi la banci pentru multi ani de zile pe baza veniturilor care le-au avut. Unele rate au devenit greu de suportat datorita cresterii dobanzilor sau schimbarii cursului valutar. Acum sa se mai si diminuieze veniturile salariale e un adevarat faliment in masa.
    Veniturile la bugetul statului vor scade prin asemenea masuri, nu vor creste. Iar cheltuielile din buget nu au nici o sansa sa scada. La unele institutii au desfacut contractul de munca la femeile de servici si la paznici. Au scazut cheltuielile salariale dar aceeasi oameni au fost angajati de un SRL care, pe baza de contract de servicii, asigura curatenia si paza institutiei cu aceiasi oameni. Factura lunara este dublul valorii cheltuielilor ce le avea institutia cu salariile acelor oameni.

  2. Winston Branza spune:

    Denumirea completa a acestei teorii ar trebui sa fie: "Teoria drepturilor castigate fraudulos!".

    Dreptul [subiectiv] este in mod necesar benevol pentru titularul respectivului drept! Dreptul si obligatia sint notiuni contradictorii, in situatia in care un drept devine obligatoriu, isi pierde calitatea de drept si se transforma in obligatie. De exemplu: un sclav are "dreptul obligatoriu" sa nu renunte la stapinul sau; dreptul se transforma in obligatie!

    Asadar termenul "drept obligatoriu" este o contradictie logica, facind parte din aceeasi categorie de manipulare prin utilizarea eronata a unor expresii universal false (precum "crestere economica negativa")!

    Implicatiile acestei forme de manipulare sint insa extrem de grave. Sa presupunem ca statul decide "sa combata" saracia si "recunoaste dreptul obligatoriu" al cetatenilor sai de a detine o avere minima garantata echivalenta cu 1 milion de Euro. Acest "drept obligatoriu" nu poate fi respectat (asigurat) decit intr-un singur mod: cetatenii care nu detin o avere de minim un milion de euro, isi pierd calitatea de cetateni.

    Desi acest exemplu ipotetic este hilar, pe piata muncii exact asta se intimpla. In virtutea "teoriei drepturilor (obligatorii) castigate" multi salariati isi pierd calitatea de salariati devenind, in mod fortat, someri!

    Este evident ca aceasta "teorie" este frauduloasa, incadrindu-se perfect in doctrina corporatista (ce a dominat Evul Mediu si a renascut in Italia fascista), ce are ca principala caracteristica privilegiile acordate de catre suveran (stat) unor grupuri, prin excluderea, mai mult sau mai putin tacita, a competitorilor.

    In final reiau comentariul pe care l-am postat pe blog-ul dumneavoastra:

    Orice “drept” acordat de catre stat unui salariat (sindicalist) sau intreprinzator (patron) se poate realiza numai prin eliminarea de pe piata a altui salariat sau a altui intreprinzator concurent, prin somaj fortat (involuntar), respectiv prin faliment fortat!

  3. sisi sisi spune:

    Articolul amesteca lucruri diferite.
    1. Drepturile salariatilor bugetari sunt acordate prin act normativ. Actul normativ se poate modifica, fara ca aceasta sa aiba vreo legatura cu art. 38, care priveste renuntarea deliberata la un drept. Aici nimeni nu renunta la nimic, legea se poate schimba in bine sau in rau, niciodata teoria drepturilor castigate (care, by the way, apartine dreptului civil si e foarte rar invocata in literatura de dreptul muncii) nu s-a referit la "dreptul" beneficiarilor unei legi de a mentine legea respectiva neschimbata.
    2. Este adevarat ca art. 38 vorbeste doar de interdictia de a renunta la prevederile unei legi, nu la prevederile unui contract, cum este contractul colectiv de munca. Dar piramida izvoarelor dreptului muncii, asa cum este ea prevazuta prin Legea 130/1996, ma obliga sa confer salariatului drepturi cel putin egale cu cele de la nivelul imediat superior de negociere. 3. Art. 38 interzice salariatului sa renunte la un drept consacrat printr-o lege sau contract colectiv in vigoare. Nimic nu interzice insa renuntarea la un drept care a expirat deja odata cu contractul care l-a consacrat. Altfel spus, daca salariul minim negociat pe 2008 prin contractul colectiv de munca la nivel de companie a avut un anumit nivel in 2008, el va putea avea un nivel inferior in contractul negociat pe 2009. Cat timp contractul coelctiv era in vigoare, nu puteam renunta, dar dupa ce a expirat putem negocia la un nivel inferior. Si asta nu ca urmare a crizei.
    4. Neplata salariilor poate fi actionata in instanta. Personal nu inteleg legatura dintre modificarea unor acte normative care privesc salariatii din sectorul bugetar cu neplata salariilor datorate in sectorul privat.

    Asadar: nimeni nu a zis vreodata ca drepturile salariatilor trebuie sa cunoasca un trend obligatoriu ascendent.
    Un contract se respecta numai cat timp este in vigoare. Este absurd sa invoci in 2009 dispozitiile contractului colectiv incheiat in 2008.
    Daca ati auzit fraze de genul “acest articol nu il mai discutam pentru ca l-am discutat anul trecut”, asta nu inseamna decat ca partile nu doresc renegocierea, si nicidecum ca renegocierea nu ar fi legal posibila.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD