Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Concurenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Ioan Lazăr: Înțelegerile anticoncurențiale între întreprinderi în dreptul european al concurenței – Partea a II-a
03.08.2015 | Alexandra-Adriana DOBRIȘAN

JURIDICE - In Law We Trust

Conf. univ. dr. av. Ioan Lazăr a publicat în Revista Pandectele Române nr. 6/2015 articolul intitulat „Înțelegerile anticoncurențiale între întreprinderi în dreptul european al concurenței – Partea a II-a”.

În orice domeniu, pentru a putea înțelege mecanismele sale de funcționare, este necesar să ne familiarizăm cu înțelesul conceptelor cu care urmează să operăm. Dreptul concurenței, fie că este vorba despre cel aplicat strict la nivel național, fie despre cel aplicat în cadrul Uniunii Europene, nu constituie o excepție de la această regulă. Prin prezentul articol, autorul își propune, ca subiect de discuție, evidențierea principalelor tipuri de înțelegeri anticoncurențiale exprimate exemplificativ în cadrul art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Toate cele cinci categorii de potențiale practici neloiale, interzise de art. 101 alin. (1) TFUE, reprezintă comportamente generice, des întâlnite în practică. La rândul lor, acestea pot încadra în alte două categorii, după cum urmează. Există așa-numitele acorduri orizontale, care se pot manifesta între concurenți actuali sau potențiali ori chiar într neconcurenți. Elementul distinctiv dintre aceste înțelegeri și acordurile verticale constă, în principal, în faptul că, în cazul ultimelor, întreprinderile implicate se situează la niveluri diferite ale procesului de producție. În acest sens, exemplul tipic este cel al înțelegerilor survenite între furnizori și distribuitori. Totuși, este important de precizat faptul că aceste comportamente nu constituie neapărat o încălcare a normelor de dreptul cocnurenței, pentru că, de cele mai multe ori, acestea dau naștere la o serie de beneficii pentru consumatori, și nu numai. În ipoteza în care beneficiile aduse sunt semnificative, depășind incovenientele produse în sfera relațiilor concurențiale normale, astfel de acorduri nu sunt sancționate. Pentru a fi în această situație, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute în art. 101 alin. (3) TFUE.

În doctrină și în jurisprudență, părerile cu privire la caracterul anticoncurențial per se al acordurilor verticale sunt împărțite. Comisia a încercat să soluționeze această problemă, elaborând, într-o primă fază, o serie de documente, printre care și Cartea verde privind restricțiile verticale. Cu toate acestea, aceste acte normative nu au fost în măsură să precizeze exact cum se va proceda în momentul în care avem de-a face cu un asemenea acord vertical. Prin urmare, documentul care reușește să pună capăt controverselor este Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2790/99. Acesta are meritul de a fi introdus o „exceptare pe categorii în stil nou”, orientându-se către o abordare economică a problemei, în detrimentul celei formaliste. În prezent, este aplicabil Regulamentul (UE) nr. 330/2010, care cuprinde, de asemenea o listă a acorduriloe verticale care nu sunt interzise, în principiu, de art. 101 alin. (1) TFUE, încadrându-se în art. 101 alin. (3) TFUE. Regulamentul prevede, de asemenea, faptul că întreprinderile participante la acord nu vor fi sancționate în măsura în care cota de piață a fiecăreia dintre întreprinderile participante la înțelegere nu depășește pragul de 30%. În plus, acest document conține și o listă a celor cinci înțelegeri grave, interzise în general.

Cu privire la aplicarea sancțiunilor propriu-zise, articolul face referire la mai multe aspecte. Într-o primă fază, trebuie precizat faptul că sancțiunile de dreptul concurenței nu sunt de natură penală, în ciuda așa-numitelor criterii Engel, stabilite de către CEDO. În continuare, sancțiunile ce pot fi dispuse constau, pe de o parte, în amenzi, iar, pe de altă parte, în anumite state, în închisoare pentru reprezentanții întreprinderii care s-au făcut responsabili de implicarea într-o astfel de practică neloială. Amenzile efectiv aplicate pot ajunge până la 10% din cifra de afaceri totală aferentă exercițiului financiar precedent. Cu toate acestea, în cazul în care întreprinderile nu își respectă obligațiile impuse de autoritățile competente, acestea vor fi sancționate cu amenzi de până la 1% din cifra de afaceri totală din exercițiul financiar precedent. Autoritățile chemate să stabilească sancțiunile ce se impun sunt, pe de o parte, Comisia, ale cărei decizii pot fi contestate în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. Pe de altă parte, odată cu descentralizarea realizată în ultima perioadă, au devenit competente să aplice dreptul unional al concurenței atât autoritățile de concurență, cât și instanțele naționale. Acestea pot diminua sau, dimpotrivă, majora cuantumul amenzii efectiv aplicate, păstrând pragurile indicate, în funcție de existența unor circumstanțe atenuante sau agravante. Mai mult, întreprinderile implicate pot dobândi imunitate totala (politica de clemență) sau parțială, dacă îndeplinesc cerințele prevăzute în Regulamentul nr. 1/2003.

În concluzie, autorul articolului este de părere că s-au făcut importante progrese în ceea ce privește individualizarea și aplicarea efectivă a sancțiunilor de dreptul concurenței. În plus, acesta salută ca binevenite noile demersuri întreprinse de Comisie, în legătură cu posibilitatea introducerii acțiunilor colective și cu acordarea asistenței cuvenite instanțelor naționale în cuantificarea prejudicilor suferite de întreprinderi.

Alexandra-Adriana Dobrișan

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.