Dumitru Dobrev: Acțiunea în revendicare imobiliară și acțiunile confesorii în noul Cod Civil
4 august 2015 | Ioana-Bianca TOFAN
Avocat Dumitru Dobrev a publicat, în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 12/2014, articolul intitulat „Acțiunea în revendicare imobiliară și acțiunile confesorii în noul Cod Civil”.
Dreptul de proprietate este cel mai important drept subiectiv, calificat de doctrină drept real, deci opozabil erga omnes, poate fi apărat prin diverse acțiuni, reglementate de diverse ramuri de drept.
Doctrina a împărțit mijloacele de apărare a dreptului de proprietate în două categorii: mijloace juridice nespecifice sau indirecte și mijloacele juridice specifice sau directe.
Cel mai important și eficient mijloc de apărare al dreptului de proprietate este acțiunea în revendicare. Aceasta este un mijloc judiciar de apărare a dreptului de proprietate privată și a dreptului de proprietate publică.
Acțiunea în revendicare reprezintă acțiunea aflată la îndemâna proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar sau împotriva oricărui terț care deține bunul respectiv.
Acțiunea în revendicare este imprescriptibilă sub aspect extinctiv, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Acțiunea se mai caracterizează și prin faptul că este o acțiune în realizare, pețitorie deoarece nu se discută doar posesia, ci însuși dreptul de proprietate.
Din punct de vedere al titularilor acțiunii, aceasta este introdusă de cel ce se pretinde titularul dreptului de proprietate asupra bunului. În cazul coproprietății, în orice acțiune privitoare la coproprietate, fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală.
În ceea ce privește proba dreptului de proprietate, în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară dovada se face cu extrasul de carte funciară. În funcție de întregul context probator al acțiunii în revendicare, se disting mai multe ipoteze. În prima ipoteză în care ambele părți exhibă un titlu de proprietate va avea loc o comparare de titluri spre a se vedea care dintre le este mai bine caracterizat. A doua ipoteză este aceea în care doar una dintre părți exhibă un titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu, când pârâtul este cel care deține titlul de proprietate, acțiunea reclamantului va fi respinsă că inadmisibilă. Ultima ipoteză se referă la cazul în care niciuna dintre părți nu face dovada unui titlu asupra imobilului criteriul în funcție de care se poate soluționa acțiunea ar fi posesia asupra imobilului, deoarece posesia naște o prezumție de proprietate.
Din punct de vedere al efectelor admiterii acțiunii în revendicare, prin aceasta se obține recunoașterea reclamantului ca titular al dreptului de proprietate și obligarea pârâtului la restituirea bunului.
În ceea ce privește acțiunea negatorie este acțiunea reală prin care titularul dreptului de proprietate asupra unui bun cere instanței de judecată să decidă dacă pârâtul vizat de acțiune este său nu titularul unui drept real, dezmembrământ al proprietății și să-l oblige în consecință la încetarea exercițiului abuziv al dreptului în cauză.
O altă acțiune reală este acțiunea confesorie. Prin aceasta reclamantul ce se pretinde titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra bunului proprietatea altei persoane îl cheamă în judecată pe pârât pentru a-l obliga să recunoască și să respecte acest drept. Spre deosebire de acțiunea în revendicare, acțiunea confesorie este de regulă prescriptibilă și excepțional imprescriptibilă.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
