Varia
JURIDICE
Print Friendly, PDF & Email

UNJR, AMR și APR au formulat plângere prealabilă împotriva hotărârii Plenului CSM prin care acesta a apreciat că afirmaţiile făcute de generalul Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice din cadrul Serviciului Român de Informaţii, cuprinse în interviul din data de 30 aprilie 2015, publicat pe site-ul JURIDICE.ro, nu sunt de natură a aduce atingere independenţei sistemului judiciar
06.08.2015 | JURIDICE.ro

Jud. Natalia Roman, Presedinte Uniunea Naţionala a Judecatorilor din Romania, jud. Gabriela Baltag, Presedinte Asociaţia Magistratilor din Romania și proc. Constantin Sima, Presedinte Asociatia Procurorilor din Romania, arată într-un comunicat de presă comun din data de 5 august 2015 că „Asociatiile profesioniste ale judecatorilor si procurorilor din Romania au trimis o solicitare Consiliului Superior al Magistraturii pe data de 3 august 2015 prin care cer revocarea hotararii prin care acesta a decis ca declaratiile generarului SRI Dumitru Dumbrava – potrivit caruia instantele de judecata sunt “camp tactic” pentru acest serviciu secret – nu au afectat independenta justitiei.

Referirea la instantele de judecata ca si “camp tactic” al SRI a fost facuta de Generalul Dumitru Dumbrava pe data de 30 aprilie 2015, intr-un interviu pentru site-ul JURIDICE.ro. In acelasi interviu Generalul Dumbrava a mai afirmat si ca acest serviciu secret aplica “patternuri infractionale” la toti judecatorii care judeca dosare instrumentate cu sprijinul SRI, chiar daca impotriva acestor judecatori nu exista plangeri de fapte de coruptie.

Declaratiile din acest interviu au starnit multiple reactii din partea magistratilor, care au considerat ca afirmatiile respective induc aparenta ca justitia nu ar fi independenta, ci influentata de SRI.

Dupa mai multe sesizari ale magistratilor, Plenul CSM a hotarat ca afirmatiile Generalului Dumbrava „nu sunt de natura a aduce atingere independenţei sistemului judiciar„.

In replica, prin plangerea formulata, magistratii au aratat ca hotararea Consiliului este nelegala, in conditiile in care acesta nu si-a motivat in mod real hotararea, argumentele aduse de catre magistrati prin sesizarea initiala fiind ignorate de catre Plenul Consiliului, inclusiv sub aspectul prevederilor legale aplicabile.

Plenul Consiliului s-a limitat sa isi insuseasca raportul Inspectiei Judiciare efectuat in acest sens, raport care face o enumerare sterila a unor principii privind independenta justitiei, fara a le aplica concret la acest caz. Abordarea Inspectiei este vadit subiectiva, preluand argumentele – cel mai probabil – cuprinse in nota secreta trimisa de SRI si ignorand in acelasi timp argumentele punctuale aduse de magistrati.

Un exemplu de abordare subiectiva reiese din selectia articolelor aparute in presa pe acest subiect, raportul Inspectiei Judiciare evitandu-le pe cele critice fata de afirmatiile Generalului Dumbrava. Astfel, raportul Inspectiei nu citeaza „punctul de vedere exprimat ferm şi neechivoc de fostul procuror general al DNA, actualmente judecător în cadrul Curţii Constituţionale, care a declarat că: «o declaraţie a unui reprezentant al SRI-ului că urmăreşte dosarul până la soluţionarea definitivă este de neacceptat şi de neînţeles. Nu au treabă în această zonă.»”

Raportul Inspectiei Judiciare, asumat de CSM, mai afirma ca SRI are obligatia legala de „a derula activitati informativ operative de cunoastere, prevenire si contracarare” in „contextul abordarii problemei coruptiei si combaterii ei ca parte in structura de Strategie de Securitate Nationala”.

Magistratii au argumentat ca nu sprijinul SRI in lupta anticoruptie a facut obiectul sesizarii lor, ci faptul ca SRI s-ar implica in actul de justitie dincolo de limitele legii. „Rolul SRI in procesul judiciar este limitat de legea sa de organizare”, care prevede ca SRI poate doar “acorda sprijin” la realizarea unor activitati de cercetare penala privind siguranta nationala, sprijin care se incheie cand dosarul este trimis in instanta.

Din interviul Generalului Dumbrava “se reliefeaza aspecte ce duc la concluzia unei intruziuni nepermise a SRI in procesul judiciar, argument ce impunea o analiza clara si efectiva a Consiliului”, lucru pe care CSM nu l-a facut, afirma magistratii.

Daca este permisa „pastrarea interesului SRI” asupra unui dosar trimis in judecata, CSM „avea datoria de a argumenta clar si lamuritor, bazat pe texte legale, in ce constă exact acest interes, cum se manifesta el in concret si care sunt limitele sale. Plenul CSM a inteles insa sa eludeze obligatia de a raspunde punctual unor argumente, alegand umplerea golului prin teorii ce nu fac decat sa majoreze confuzia, in loc să o lamureasca.”

CSM a esuat, de asemenea, sa explice intelesul pe care-l da termenului de „camp tactic”, „si de ce folosirea acestei sintagme in legatura cu notiunea de «instanta» este conforma cu cea de «independenta a justitiei»”, au argumentat magistratii.

„A considera instantele de judecata «campul tactic» al SRI si a accepta prezenta SRI in «campul tactic» pana la solutionarea definitiva a cauzei inseamna a accepta posibilitatea ca acest serviciu secret sa actioneze cu mijloace obscure asupra actorilor procesului judiciar, inclusiv procuror sau judecator”, se afirma in solicitarea magistratilor de revocare a deciziei CSM.

CSM si-a sprijinit decizia pe argumentul potrivit caruia afirmatiile Generalului SRI Dumbrava „au un caracter general, fara a indica date si informatii concrete”.

Magistratii au argumentat, in schimb, ca acele afirmatii revela activitati ale SRI cat se poate de concrete, cum ar fi monitorizarea tuturor judecatorilor care judeca dosare unde s-a implicat SRI, chiar si daca impotriva acestor judecatori nu exista plangeri de acte de coruptie.

Actiunea de urmarire a tuturor judecatorilor este intarita de actualul director al SRI, Eduard Hellvig, care a sustinut ca urmarirea se face nu in vederea influentarii procedurilor judiciare, ci „pentru ca sa nu existe persoane cum au fost in trecut, judecatori, procurori, care pe drum au uitat ca servesc Statul Roman si au avut alte preocupari decat a servi Statul Roman”.

„In sala de judecata, judecatorul serveste legea, nu statul ca entitate. […] In fata judecatorului cel slab este egal celui puternic, si simpla exprimare a ideii ca judecatorii ar servi interesele statului este o dovada de aroganta fata de cetatenii acestui stat si o incalcare a temeliei independentei justitiei”, afirma magistratii.

Hotararea CSM nu explica nici care e justificarea legala in baza careia SRI conduce propria munca „investigativa” impotriva judecatorilor, despre care culeg si verifica informatii „prin actiuni specifice”.

Aceasta componentă „investigativa”, ce excede notiunii legale de „sprijin in efectuarea actelor de cercetare penala”, are „un puternic efect de intimidare, presiune si discreditare a judecatorilor si procurorilor”, afirma magistratii.

Mai mult, magistratii afirma ca ”increderea in sistemul de justitie va fi grav afectata”, deoarece opinia publica nu va mai avea certitudinea ca o condamnare sau achitare se face in considerarea strict a probatiunii administrate si a textelor legale aplicabile.

Magistratii considera ca declaratiile Generaluluil SRI Dumitru Dumbrava au creat cel putin aparenta unei intruziuni nelegale a SRI in actul de justitie, aparenta “suficienta prin ea insasi pentru ca CSM sa fi constatat afectarea independentei justitiei prin afirmatiile mentionate”.”

Textul integral al plângerii prealabile formulate împotriva hotărârii Plenului CSM de către cele trei asociaţii fost publicat în pagina web a UNJR:

„NR. 268 din 03 august 2015

DOMNULUI JUDECĂTOR MARIUS BADEA TUDOSE
PREȘEDINTELE
CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Stimate domnule Președinte,

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, cu sediul în Oradea, Parcul Traian nr.10, jud. Bihor, Asociaţia Magistraţilor din România – A.M.R. cu sediul în București, B-dul Regina Elisabeta nr. 53 sector 5 și Asociaţia Procurorilor din România – A.P.R.cu sediul în București B-dul Libertății nr.12-14, sector 5, asociaţii profesionale ale magistraţilor, formulează, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prezenta

PLÂNGERE PRELABILĂ

împotriva Hotărârii nr. 636 din data de 15 iunie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând revocarea în întregime a acesteia, ca fiind nelegală, dată prin încălcarea dispoziţiilor art. 29 alin. 4 din Legea 317/2004 republicată privind obligaţia de a motiva hotărârea, a dispoziţiilor cuprinse în art. 30 alin.1 din aceeaşi lege, prin interpretarea şi aplicarea greşită a sensului şi conţinutului noţiunii “de independenţă sau imparţialitatea ori (..) suspiciuni cu privire la acestea”, precum şi a dispoziţiilor art. 33 din HG nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România.

CONSIDERENTE

Prin hotărârea nr. 636 din 15 iunie 2015 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins solicitarea trimisă de subscrise de a ne fi puse la dispoziţie informaţiile transmise de Serviciul Român de Informaţii, având în vedere că acestea au fost clasificate ca secrete de serviciu.

De asemenea, s-a decis că afirmaţiile făcute de domnul general Dumitru Dumbravă, seful Direcţiei Juridice din cadrul Serviciului Român de Informaţii, cuprinse în interviul din data de 30.04.2015, publicat pe site-ul juridice.ro, nu sunt de natură a aduce atingere independenţei sistemului judiciar.

I. Cu privire la prima parte a hotărârii, cea privind respingerea cererii asociaţiilor de a li se pune la dispoziţie date transmise de S.R.I., aceasta a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 33 din HG 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România.

În mod eronat se indică ca temei legal dispoziţiile art. 19 din HG nr. 585/2002 în condiţiile în care nu am solicitat declasificarea acestor acte, ci doar accesul la conţinutul lor.

Condiţiile prevăzute de lege pentru acest acces sunt prevăzute de art.33, potrivit căruia accesul la informaţii clasificate este permis cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte numai persoanelor care deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, valabile pentru nivelul de secretizare al informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Ca atare, condiţiile necesare sunt: existenţa unei certificat de securitate sau autorizaţii de acces – condiţie ce nu se aplică magistraţilor – şi existenţa “necesităţii de a cunoaşte”. Or, această condiţie este în mod evident îndeplinită, având în vedere că actele respective cuprind explicaţii esenţiale pentru soluţionarea unei sesizări făcute de către subscrise.

Reamintim că iniţiativa declanşării acestei proceduri nu a aparţinut Consiliului Superior al Magistraturii, ci s-a făcut la cererea expresă a asociaţiilor profesionale, interesul nostru pe parcursul întregii procedurii fiind aşadar evident şi perfect legitim.

II. In ceea ce priveşte cea de a doua parte a hotărârii, prin care s-a decis că afirmaţiile făcute de domnul general Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice din cadrul Serviciului Român de Informaţii, cuprinse în interviul din data de 30.04.2015, publicat pe site-ul juridice.ro, nu sunt de natură a aduce atingere independenţei sistemului judiciar, apreciem că este nelegală din următoarele motive:

1. Hotărârea atacată încalcă dispoziţiile art. 29 alin. 4 din Legea 317/2004, republicată, privind obligaţia Consiliului Superior al Magistraturii de a-şi motiva hotărârile.

După cum rezultă din practica constantă a instanţelor de judecată, dar şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, activitatea de motivare nu trebuie înţeleasă într-un mod formal, lipsit de conţinut, ci ea implică obligaţia de a examina şi trata în mod real problemele esenţiale ce i-au fost supuse examinării, răspunzându-se fiecărui argument în sprijinul cererii soluţionate, prin argument contrare.

O astfel de exigenţă nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită prin simpla preluare de către Plen a raportului Inspecţiei Judiciare, în condiţiile în care cererea adresată de către subscrise Plenului cuprinde o serie de argumente privind încălcarea independenţei justiţiei care nu au fost examinate.

Hotărârea atacată, deşi cuprinde un număr impresionat de pagini, ignoră cu desăvârşire argumentele aduse prin cererea subscriselor, cât şi pe cele analizate de regulă în cazul unei sesizări din oficiu. Motivarea hotărârii atacate se compune din:

a) Reluarea integrala a interviului generalului Dumbrava Dumitru (filele 2-8) – fără relevanţă ca argument propriu zis, simpla reiterare a afirmaţiilor ce au stat la originea sesizării.

b) Articole de presă ce cuprind reacţii din spaţiul public (filele 8-10) – preluate sub formă de citate, fără nici o analiză a relevanţei juridice din punct de vedere al analizării afectării “aparenţei de independenţă şi imparţialitate” generate de interviul amintit, analiză ce trebuia să pornească tocmai de la ecourile pe care acest interviu le-a avut în rândul opiniei publice. Mai mult, articolele sunt selectate arbitrar, fiind excluse opinii ce confirmă faptul că acest interviu a ridicat suspiciuni referitoare la independenţa justiţiei.

Cel mai relevant este punctul de vedere exprimat ferm şi neechivoc de fostul procuror general al DNA, actualmente judecător în cadrul Curţii Constituţionale, care a declarat că: “o declaraţie a unui reprezentant al SRI-ului că urmăreşte dosarul până la soluţionarea definitivă este de neacceptat şi de neînţeles. Nu au treabă în această zonă.”

Declaraţiile generalului Dumbravă au stârnit reacţii diverse în presă, echivocul acestora fiind subliniat chiar de actualul director al SRI, domnul Eduard Helvig. Deşi există un link în cuprinsul hotărârii CSM cu privire la acestea, conţinutul acestora nu este analizat deloc de către CSM, deşi au constituit un argument invocat de subscrise în sprijinul cererii rol.

c) Reiterarea unor dispoziţii legale interne şi internaţionale, referitoare la înţelesul noţiunii de independenţă şi imparţialitate (filele 10-13).

Analiza făcută este una pur teoretică, constând într-o înşiruire seacă de principii, fără a se face vreo legătură concretă între cele reţinute şi efectele interviului amintit, prin raportare la aceste standarde.

Astfel, deşi se reţine că termenul de imparţialitate se referă la absenţa părtinirii reale sau doar percepute, fiind subliniată importanţa aparenţei de independenţă şi imparţialitate, CSM evită să analizeze afirmaţiile ce au făcut obiectul analizei prin prisma acestei aparenţe, deşi aceasta era premiza principală argumentată în cererea noastră.

De altfel, chiar reacţiile din presă confirmă faptul că, cel puţin la nivel de aparenţe, s-a transmis în spaţiul public ipoteza că, prin folosirea termenului de “câmp tactic”, legată de menţinerea interesului SRI până la soluţionarea cauzei, judecătorii ce soluţionează dosare făcute cu sprijinul SRI sunt monitorizaţi până la soluţionarea cauzei.

d) Analizarea atribuţiilor S.R.I şi a noţiunii de siguranţă naţională (filele 14-16).

În această parte sunt reproduse texte legale ce vizează cuprinsul noţiunii de siguranţă naţională, atribuţiile generale ale SRI, precum şi cele derivând din includerea corupţiei ca parte din structura strategiei de securitate naţională.

Se fac o serie de afirmaţii de principiu, într-un limbaj specific serviciilor de informaţii, nu magistraturii, despre: “obligaţia legală a Serviciului Român de Informaţii de a derula activităţi informativ operative de cunoaştere, prevenire şi contracarare în planul afectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Constituţia României, precum şi la necesităţile strategice şi obligaţiile prezentate” în ”contextul abordării problemei corupţiei şi combaterii ei ca parte în structura de Strategie de Securitate Naţională, eradicării corupţiei instituţionale ca obiectiv de siguranţă naţională, definirii corupţiei ca vulnerabilitate, cu implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului şi cu efecte negative asupra vieţii cetăţeanului”.

Or, nu aceste aspecte au făcut obiectul sesizării noastre. Nu am negat nici gravitatea existenţei unei corupţii instituţionalizate la nivel de societate, nici includerea corupţiei în strategia naţională de apărare.

Am subliniat doar că rolul SRI în procesul judiciar este limitat de legea sa de organizare. Acest argument a fost unul fundamental în susţinerea noastră că, prin interviul dat, se reliefează aspecte ce duc la concluzia unei intruziuni nepermise a SRI în procesul judiciar, argument ce impunea o analiză clară şi efectivă a Consiliului.

Dacă această instituţie a apreciat că este permisă de plano păstrarea interesului SRI asupra judecării unei cauze, avea datoria de a argumenta clar şi lămuritor, bazat pe texte legale, în ce constă exact acest interes, cum se manifestă el în concret şi care sunt limitele sale. Plenul CSM a înţeles însă să eludeze obligaţia de a răspunde punctual unor argumente, alegând umplerea golului prin teorii ce nu fac decât să majoreze confuzia, în loc să o lămurească.

Această analiză generică ignora cu desăvârşire prevederile legale ce reglementează în concret limitele SRI în cooperarea cu organele judiciare, texte legale invocate în cerere. Aceste aspecte substanţiale nu au fost nici ele analizate în vreun fel de Plen, fapt ce denotă o dată în plus lipsa unei motivări reale din partea Plenului CSM.

Reamintim că, aşa cum am arătat şi în cererea iniţială, rolul Serviciul Român de Informaţii pe acest palier este concret şi strict definit de legea sa de funcţionare, ce se adaugă Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României şi Constituţiei României.

Serviciul Român de Informaţii are un rol limitat în desfăşurarea unui proces judiciar, iar aceste limite trebuie să fie concret şi transparent trasate.„Instrumentele INVESTIGATIVE” la care se referă autorul interviului sunt specifice fazei de urmărire penale şi constau în sprijinul tehnic acordat structurilor de parchet, conform Codului de procedură penală. Această etapă „investigativă” se finalizează în momentul sesizării instanţei de judecată, moment după care implicarea SRI nu doar că nu mai este necesară, ci devine periculoasă.

De altfel, art. 13 din legea de organizare a Serviciului Român de Informaţii prevede în mod explicit limitele implicării acestuia: “La solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din Serviciul Român de Informaţii pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind siguranţa naţională.” Ca atare, activităţi de cercetare penală şi nicidecum de judecată, etapă în care, în mod categoric, Serviciul Român de Informaţii nu mai are nici un fel de atribuţie legală. A considera instanţele de judecată “câmpul tactic” al SRI şi a accepta prezenţa SRI în “câmpul tactic” până la soluţionarea definitivă a cauzei înseamnă a accepta posibilitatea ca acest serviciu secret să acţioneze cu mijloace obscure asupra actorilor procesului judiciar, inclusiv procuror sau judecător.

Acest argument, întemeiat pe prevederi legale clare, nu a fost analizat de Plen, neputându-se reţine din cuprinsul hotărârii nicio raţiune care să fi stat la baza înlăturării sale, acesta fiind de fapt cu desăvârşire ignorat.

Nu am aflat, de asemenea, ce înseamnă “câmp tactic” în înţelesul pe care CSM îl dă acestei noţiuni şi de ce folosirea acestei sintagme în legătură cu noţiunea de „instanţă” este conformă cu expresia ,,independenţă a justiţiei”.

Hotărârea CSM nu ne explică nici de ce, în ciuda prevederii exprese că SRI colaborează doar cu organele de cercetare penală, în situaţii limitative prevăzute de lege, menţinerea interesului lor după acest moment procedural – şi anume după sesizarea instanţei de judecată – este justificat.

La fel, CSM nu explică de ce aplicarea unor patternuri judecătorilor de către SRI este o activitate compatibilă cu statutul acestora, în condiţiile în care în cuprinsul cererii am motivat în mod explicit incompatibilitatea unor astfel de acţiuni cu independenţa judecătorului: “Cu alte cuvinte, în momentul în care un dosar în care a fost implicat SRI ajunge în instanţă, completul intră imediat în atenţia SRI, pentru a se evita riscul coruperii acestuia pe parcursul desfăşurării cauzei (sic!). Revenind la atribuţiile SRI, mai sus arătate, judecătorul ce soluţionează acest tip de cauze este echivalat cu un pericol pentru securitatea naţională a României, impunându-se culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor privitoare la acesta.

Această concluzie se impune dacă suprapunem stării de fapt relevate de directorul SRI – atenţia până la finalizarea cauzelor – dispoziţiile legale aplicabile activităţii acestui serviciu, de culegere şi analiză a informaţiilor. O astfel de abordare nu este doar jignitoare, aruncând un blam general asupra onestităţii judecătorilor, ci, mai îngrijorător, creează o presiune evidentă asupra magistraţilor, suspectaţi ab initio ca fiind coruptibili. Nu doar reputaţia corpului de magistraţi este afectată, ci încrederea în sistem este serios prejudiciată.

Traducând în termeni comuni acesta frază, cetăţeanul înţelege că, pentru siguranţa corectitudinii demersului judiciar, se impune supravegherea magistraţilor de către serviciile secrete. Acest tip de înţelegere a rolului ce revine fiecărei instituţii în arhitectura statului de drept nu poate fi acceptată şi trebuie ferm corectată. Nu putem să nu subliniem, în acest context, importanţa pe care a dat-o Curtea Europeană a Drepturilor Omului aparenţei în raport cu garanţiile de independenţă şi imparţialitate, garanţii indisolubil legate de dreptul la un proces echitabil.

Or, astfel de declaraţii, venite din partea unor persoane care deţin o funcţie importantă în arhitectura instituţională a serviciului de informaţii, pot, în mod indiscutabil, crea aparenţa unei lipse de independenţă din partea magistraţilor.”

e) Motive legate de lipsa atribuţiilor de control a CSM asupra activităţii SRI (filele 16-17)

Această parte a motivării este perfect inutilă, în condiţiile în care, în cuprinsul sesizării noastre, am arătat expres că: “nu solicităm Consiliului Superior al Magistraturii să investigheze activitatea Serviciului Român de Informaţii, ci îi cerem să verifice dacă declaraţiile amintite, aşa cum ele au fost făcute în cadrul interviului în discuţiei, au fost de natură să aducă atingere independenţei justiţiei, raportat la întreaga legislaţie naţională şi europeană ce conturează noţiunea de independenţă. În esenţă, este vorba despre o analiză pe text, similară celei făcute în mod uzual de Consiliul Superior al Magistraturii în cazul diverselor declaraţii politice, esenţial fiind dacă mesajul în sine este compatibil sau nu cu exigenţele specifice analizei de independenţă.”

2. Hotărârea este dată cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 30 alin. 1 din aceeaşi lege, prin interpretarea şi aplicarea greşită a sensului şi conţinutului noţiunii “de independenţă sau imparţialitate ori (..) suspiciuni cu privire la acestea.”

După cum am arătat, în ciuda dedicării unor pagini întregi din hotărâre reproducerii unor texte şi principii ce conturează noţiunea de independenţă, aceste rămân la nivel pur formal, Plenul omiţând etapa în care aceste principii ar fi trebuit analizate în raport de efectele şi aparenţa create în spaţiul public de afirmaţiile contestate.

În esenţă, se reţine de către Consiliul Superior al Magistraturii ca argument principal faptul că afirmaţiile domnului general Dumitru Dumbravă din cuprinsul interviului au un caracter general, fără a indica date şi informaţii concrete. De asemenea, se reproşează faptul că aceste afirmaţii au fost scoase din context, interviul nefiind privit în întregime.
Aceste concluzii nu sunt însă reale.

Cu privire la caracterul “general” al afirmaţiilor din cuprinsul interviului, chiar dacă per ansamblul interviul în sine ar putea fi privit ca atare, el conţine o serie de afirmaţii concrete, prin referire la atribuţiile SRI în lupta împotriva corupţiei. Nu este necesar ca aceste informaţii să privească un anumit dosar sau anumiţi judecători în sine, acest fapt fiind de altfel subliniat chiar de Plen în partea dedicată analizei teoretice, unde se arată în mod explicit că“independenţa judecătorilor acoperă sistemul judiciar în întregime”.

Or, ceea ce se afirmă în mod concret în cadrul interviului este că în procesul implicării SRI în lupta împotriva corupţiei au existat două etape: o primă etapă, în care serviciul “se retrăgea din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu”. O a doua etapă corespunzătoare “saltului evoluţiei în acest demers” corespunde adoptării unui proces integrat în combaterea corupţiei, focalizând secvenţial “instrumente investigative” pe toată durata procesului penal. După adoptarea acestui concept, se arată în interviu, atenţia SRI “se menţine până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze”.

Aceste aspecte nu sunt scoase din context, ci reprezintă o reproducere a unui paragraf esenţial al acestuia, ce priveşte relaţia SRI cu instanţele de judecată. Aceste informaţii trebuie raportate la prevederile legale în vigoare, şi anume la cele privind rolul SRI în activitatea de cercetare penală, pentru că, subliniem, despre acest lucru se vorbeşte în cadrul interviului.

În momentul în care se formează un dosar penal, chiar în baza unor informaţii provenind de la SRI, atributele de investigaţie trec în competenţa EXCLUSIVĂ a organelor de cercetare penală. Am arătat şi în cadrul sesizării faptul că art. 12 din legea de organizare a Serviciului Român de Informaţii prevede în mod explicit limitele implicării acesteia: “La solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din Serviciul Român de Informaţii pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind siguranţa naţională”.

Noţiunea de sprijin implică în mod evident concluzia că, în cadrul anchetei penale, SRI NU ARE ATRIBUŢII CARE SĂ ÎI PERMITĂ UN EFORT INVESTIGATIV PROPRIU.

De altfel, art. 13 din Legea 14/1992 precizează acest lucru, prevăzând în mod expres că: “Organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală”.

Aceste texte legale au fost cu desăvârşire ignorate în analiza făcută de către Consiliul Superior al Magistraturii, deşi erau esenţiale în stabilirea afectării independenţei justiţiei. Dacă mergem mai departe cu analiza pe interviu – pentru a-l privi în întregime – constatăm că după ce afirmă acordarea sprijinul – informativ sau tehnic – parchetelor, generalul Dumbravă explică în ce constă aportul său la lupta anticorupţie în interiorul sistemului judiciar.

“Realitatea este că, în foarte puţine cazuri de corupţie în sistemul judiciar, SRI pleacă de la un anumit magistrat corupt. Am spune mai degrabă că, aplecându-ne asupra fenomenului, am determinat analitic câteva pattern-uri infracţionale care apar ca nişte anomalii în sistem. Acestea fac obiectul efortului nostru investigativ, iar schemele infracţionale sunt apoi decriptate pas cu pas, identificând actorii şi partiturile jucate de aceştia, fie că este vorba de poliţişti, de procurori, judecători şi, de ce nu, SRI-işti.”

Ideea este întărită de directorul SRI, care susţine că urmărirea se face nu în vederea influenţării procedurilor judiciare, ci pentru ca să nu existe persoane cum au fost în trecut, judecători, procurori, care pe drum au uitat că servesc Statul Român şi au avut alte preocupări decât a servi Statul Român.

Ca atare, din aceste declaraţii rezultă că ar fi vorba despre o activitate investigativă complexă şi extinsă, ce permite SRI ca, odată sesizată instanţa de judecată cu rechizitoriu, să verifice profilul judecătorilor chemaţi să soluţioneze cauza prin aplicarea acestor pattern-uri. Generalul Dumbravă chiar admite că investigarea judecătorilor de către SRI nu începe în cele mai multe cazuri de la un denunţ a unui magistrat corupt, ci se face pro-activ în baza faptului că un judecător este parte dintr-un complet care primeşte un dosar. Acest lucru înseamnă că judecătorii care îşi desfăşoară pur şi simplu activitatea, sesizaţi fiind cu dosare penale de mare corupţie, sunt din start investigaţi, analizaţi şi clasificaţi de SRI, asemenea celor care atentează la siguranţa naţională.

În sala de judecată, judecătorul serveşte legea, nu statul ca entitate. Statul este egal cu toţi cetăţenii lui, mai mult, instanţele de judecată sunt chemate să îi protejeze pe acesta din urmă de eventualele abuzuri. În faţa judecătorului cel slab este egal celui puternic, şi simpla exprimare a ideii că judecătorii ar servi interesele statului este o dovadă de aroganţă faţă de cetăţenii acestui stat şi o încălcare a înseşi temeliei independenţei justiţiei.

Pe de altă parte, aceasta componentă investigativă, ce excede evident noţiunii de “sprijin în efectuarea actelor de cercetare penală”, implică supravegherea – de tipul poliţiei politice – a magistraţilor pentru a preveni potenţiale fapte de corupţie, au un puternic efect de intimidare, presiune şi discreditare a judecătorilor si procurorilor.

O astfel de activitate este una asumată, în termeni generali, de către SRI, arătându-se pe site-ul acestei instituţii că “prin acţiuni specifice, culegem şi verificăm informaţii care ne permit să identificăm forme de manifestare ale fenomenului corupţiei ce determină disfuncţii majore în domenii de interes pentru segmente largi de populaţie, precum administraţia publică, justiţia, învăţământul, sistemul sanitar ori cel de protecţie socială.”

Privită din această perspectiva, declaraţiile mai sus amintite relevă aplicarea acestui tip de acţiune – de culegere şi verificare informaţii – tuturor judecătorilor sesizaţi cu soluţionarea unor dosare de corupţie. Efectele unui acest tip de acţiune sunt devastatoare. Nu doar că independenţa judecătorului este grav afectată, prin presiunea pusă asupra acestuia, ci şi încrederea în sistemul de justiţie va fi grav afectată.

Fiecare achitare va fi primită cu suspiciuni vis a vis de coruperea judecătorului însuşi, iar fiecare condamnare va fi primită cu suspiciunea efectelor presiunii ascunse şi obscure a serviciilor secrete.

O activitate de acest tip a fost desfăşurată în trecut de către SIPA – Serviciul Intern de Protecţie şi Anticorupţie. Arhiva acestui serviciu, ce conţinea inclusiv date privind viaţa personală a magistraţilor, a constituit multă vreme sursa unor suspiciuni publice privind şantajul unor magistraţi sesizaţi cu dosare de mare interes public. Un astfel de abuz nu poate şi nu trebuie a fi repetat.

S-a subliniat într-un interviu public de către un membru CSM, după pronunţarea acestei hotărâri, că activitatea SRI nu ar trebui să îngrijoreze judecătorii oneşti. Aceasta declaraţie, dincolo de faptul că implică o confirmare a activităţii de supraveghere, relevă mentalitatea ce stă în spatele acestei hotărâri, dincolo de înşiruirea seacă de texte legale şi analiză pur formală.

Se concluzionează practic că atâta vreme cât “eforturile investigative ale SRI” sunt dedicate decriptării schemelor infracţionale pentru a se identifica actorii şi partiturile jucate de aceştia – subliniem folosirea termenului de investigaţie pentru stabilirea existenţei infracţiunii şi a persoanei vinovate – pentru înlăturarea magistraţilor corupţi din sistem, ele sunt făcute în limitele legii, în contextul luptei anticorupţie.

O astfel de abordare este inadmisibilă. Nu negăm existenţa corupţiei ci dimpotrivă, am susţinut mereu că una din formele cele mai grave prin care se aduce atingere independenţei justiţiei este corupţia magistraţilor înşişi. Dar, de aici până la a permite ca admisibilă adunarea datelor faţă de magistraţii ce judecă cauze făcute cu sprijinul SRI este o cale lungă. Nu doar că magistraţii cinstiţi ar trebui să se teamă, toţi cetăţenii acestei ţări ar trebui să se teamă. Nu reluăm argumentele de mai sus referitoare la consecinţele unui acest tip de “abordare”, subliniem doar că acest tip de presiune intră în categoria factorilor ce aduc atingere independenţei justiţiei.

Indiferent dacă acoperă sau nu o realitate – noi sperăm că nu –, afirmaţiile din cadrul interviului domnului General Dumitru Dumbravă au creat această aparenţă, suficientă prin ea însăşi pentru ca CSM să fi constatată afectarea independenţă justiţiei prin afirmaţiile menţionate.

În consecinţă, având în vedere toate argumentele exprimate în cuprinsul prezentei plângeri prealabile solicităm Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să revoce hotărârea nr. 636 din data de 15 iunie 2015 şi, analizând argumentele subscriselor, să hotărască că afirmaţiile făcute de domnul general Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice din cadrul Serviciului Român de Informaţii, cuprinse in interviul din data de 30.04.2015, publicat pe site-ul juridice.ro, sunt de natură a aduce atingere independenţei sistemului judiciar.

judecător Natalia Roman,
Preşedinte Uniunea Naţională a Judecătorilor din România
judecător Gabriela Baltag,
Preşedinte Asociaţia Magistraţilor din România
procuror Constantin Sima,
Preşedinte Asociaţia Procurorilor din România”


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.