Costel Gâlcă: Demnitatea în muncă
10 august 2015 | Andreea BREBU
Avocat dr. Costel Gâlcă a publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 2/2004 articolul intitulat ”Demnitatea în muncă”.
Deşi recunoscut prin Constituţie, dreptul la demnitate al cetăţeanului capătă valenţe diferite în sfera dreptului muncii, având în vedere relaţia de subordonare dintre angajat şi angajator. Deşi, prin încheierea unui contract de muncă, angajatul se obligă să respecte regulamentele impuse de angajator, prin viaţa profesională el nu renunţă la viaţa sa personală şi implicit la dreptul la demnitate, astfel că recunoaşterea dreptului la demnitate al salariatului prin chiar Codul muncii a devenit o necesitate în scopul evitării oricăror tendinţe de încălcare a drepturilor omului printr-o interpretare greşită a relaţiei de subordonare dintre angajat şi angajator.
Conceptul de demnitate umană nu este unul nou, ci îşi are originile în perioada romană. De la jurisconsultul roman Cicero şi până la filosofia lui Kant, demnitatea umană a reprezentat un subiect de dezbatere şi interpretare de importanţă pentru evoluţia ulterioară a societăţii. De altfel, organismele internaţionale au cuprins conceptul de demnitate umană rând pe rând în declaraţiile şi pactele adoptate, iar printr-un parcurs firesc, dreptul la demnitate a fost recunoscut şi în legislaţia naţională a statelor.
Demnitatea în muncă a apărut ca o consecinţă firească a acestui parcurs evolutiv şi are un rol foarte important în limitarea autorităţii angajatorului în relaţia de subordonare specifică dreptului muncii. Codul muncii român reglementează în acest scop drepturile angajatorului ce derivă din încheierea unui contract individual de muncă, precum şi obligaţia acestuia de a nu aduce atingere drepturilor angajatului la demnitate în muncă, la viaţă privată sau la exprimare prin exercitarea propriilor sale drepturi.
Doctrina completează prevederile legale cu posibilităţile prin care se poate aduce atingere drepturilor angajatului, precum hărţuirea sau discriminarea, situaţii ce pot fi întâlnite atât pe parcursul derulării contractului individual de muncă, cât şi la încheierea sau cu ocazia încetării acestuia. Astfel verificarea aptitudinilor personale şi profesionale ale angajatului, urmărirea sa prin echipamente audio-video sau modalităţile de concediere pot da naştere unor situaţii de încălcare a demnităţii în muncă, instanţele judecătoreşti având posibilitatea să recunoască orice alte situaţii în care a fost încălcată demnitatea în muncă în orice moment de existenţă a unui contract individual de muncă.
În aceste situaţii, sarcina probei revine întotdeauna angajatorului, iar dacă susţinerile angajatului se dovedesc adevărate, instanţele de judecată au obligaţia să ia măsurile necesare pentru a îndepărta cauzele ce au determinat încălcarea dreptului la demnitate în muncă şi să repare prejudiciul produs.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
