Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza NONN și alții. Construcția unui stadion, cetățeni-arhitecți, anularea autorizației de construcție, lipsa interesului și articolul 6 CEDO. UPDATE: inadmisibilă (în afara domeniul material de aplicare)
19.02.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL


Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

19 februarie 2018: Curtea, în complet de comitet și implicit în unanimitate, declară că speța nu se afla în domeniul de aplicare ratione materiae a articolul 6 din Convenție:

31. La Cour conclut que, si les litiges engagés par les intéressés auraient pu être décisifs pour déterminer la légalité des documents émis par les autorités administratives, il n’en reste pas moins qu’ils ne portaient pas sur des « droits » de « caractère civil » qui leur auraient été conférés, de manière défendable, par la loi interne. L’article 6 § 1 de la Convention ne trouve donc pas à s’appliquer.
32. Il s’ensuit que la requête est incompatible ratione materiae avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention et qu’elle doit être rejetée, en application de l’article 35 § 4.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare la requête irrecevable.

:: decizia CEDO

***

10 august 2015: Secția a treia, CEDO,
Cererea nr. 21428/11
Tibor László Nonn și alții împotriva României
depusă la 8 martie 2011 și comunicată la 10 iulie 2015

1. Situația de fapt precum este redată de către reclamanți, prin reprezentantul avocat:

Reclamanții sunt toți locuitorii orașului Cluj-Napoca. Ei sunt arhitecți ce profesează în acest oraș. Cluj-Napoca este unul dintre orașele cele mai populate, iar din punct de vedere istoric, unul dintre cele mai importante orașe din țară.

În 1911, orașul a fost dotat cu un stadion, care, la momentul respectiv, a fost construit la granițele urbane ale orașului. În anii ’60, stadionul vechi a fost demolat și înlocuit cu altul care, la rândul său, a fost lăsat în paragină patru decenii mai târziu.

Astfel, în anul 2008, municipalitatea a decis să construiască, pe același amplasament, un nou complex sportiv care să includă și un stadion, și o sală de sport, dar și o nocturnă. O autorizație de construcție a fost emisă în acest scop în data de 7 ianuarie 2009, și apoi modificată la 21 aprilie 2009. Un plan de dezvoltare local (Planul de Urbanism Zonal) a fost în acest scop adoptat printr-o decizie a Consiliului Local Cluj Napoca din data de 17 martie 2009.

Zona de construcție a stadionului este acum situată în perimetrul urban al orașului, având o poziție destul de centrală. Acesta se află în apropierea grădinii centrale a orașului – clasificată drept monument istoric.

Reclamanții au depus eforturi, alături de alte persoane,  în calitate de locuitori ai orașului ce sunt arhitecți, pentru a atrage atenția asupra neregulilor procedurii de autorizare a construcției.

Reclamanții au indicat existența unor efecte negative asupra patrimoniului cultural existent în zonă, plângându-se totodată de nerespectarea drepturilor lor de a fi informați și consultați cu privire la un astfel de proiect. În acest sens, au sesizat autoritățile administrative locale (Memoriul din data de 10 februarie 2009 semnat de 51 de arhitecți incluzând reclamanții), Avocatul Poporului (Petiția din 3 martie 2010), dar și Ministrul Culturii și Patrimoniului Național (Memoriul din 11 octombrie 2010).

În plus, reclamanții au introdus o acțiune pe rolul Tribunalului Cluj cerând anularea atât a autorizației de construcție din data de 7 ianuarie 2009, cât și, ulterior, a actului de modificare a autorizației de construcție, precum și anularea Planului de Urbanism Zonal din data de 17 martie 2009.

Reclamanții au considerat că au avut un interes legitim în a introduce o astfel de acțiune în contencios administrativ, deoarece aceștia sunt beneficiarii unor drepturi individuale: dreptul la protecția mediului, a patrimoniului cultural și arhitectural, a identității culturale a orașului, dar și a condițiilor de viață. De asemenea, s-a invocat, în temeiul Legii nr. 350/2001, și dreptul de a fi informați și consultați cu privire la proiectul mai-sus menționat.

Acțiunea în anulare a autorizației de construcție (și a actului de modificare a acesteia) a fost respinsă, fără o analiză pe fond, printr-o hotărâre irevocabilă din data de 9 septembrie 2010 aparținând Curții de Apel Cluj, și confirmându-se astfel hotărârea Tribunalului Cluj din data de 29 ianuarie 2010.

Acțiunea în anulare a Planului Urbanistic Zonal pentru construirea noului stadion a fost, de asemenea, și ea respinsă fără o analiză pe fond, printr-o hotărâre irevocabilă a Curții de Apel Cluj din data de 21 noiembrie 2011, confirmându-se astfel soluția dată de Tribunalul Cluj din data de 25 februarie 2011.

În ambele cazuri, Curtea de Apel Cluj nu a recunoscut reclamanților existența unui interes legitim, deoarece acele acte administrative atacate nu ar fi produs niciun efect asupra situației lor personale.

2. Dreptul intern pertinent:

Articolele 57-61 din Legea nr. 350/2001, așa cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2008:

Art. 57
(1)Participarea publicului la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism constă în implicarea acestuia în toate etapele procesului decizional referitor la activităţile de amenajare a teritoriului şi urbanism.
(2)Participarea publicului asigură dreptul acestuia la informare, consultare şi acces la justiţie, referitor la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit legii, pe tot parcursul elaborării strategiilor şi documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, conform metodologiei stabilite de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi în corelare cu procedurile specifice ce decurg din legislaţia de mediu.

Art. 58
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au responsabilitatea organizării, desfăşurării şi finanţării procesului de participare a publicului în cadrul activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism.

Art. 59
Informarea publicului este activitatea prin care autorităţile administraţiei publice fac publice:
a)obiectivele dezvoltării economico-sociale privind amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor;
b)conţinutul strategiilor de dezvoltare teritorială şi a documentaţiilor de urbanism care urmează a fi supuse aprobării, precum şi al documentaţiilor aprobate, potrivit legii;
c)rezultatele consultării publicului;
d)deciziile adoptate;
e)modul de implementare a deciziilor.

Art. 60
Consultarea publicului este procesul prin care autorităţile administraţiei publice centrale şi locale colectează şi iau în considerare opţiunile şi opiniile publicului privind obiectivele dezvoltării economico-sociale privind amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, prevederile strategiilor de dezvoltare teritorială şi ale programelor de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare urbanistică a localităţilor.

Art. 61
Informarea şi consultarea publicului se desfăşoară diferenţiat, în funcţie de amploarea şi de importanţa documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de urbanism, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.

3. Capete de cerere:

3.1. Invocând articolul 6 din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor de acces la o instanță, din cauza respingerii acțiunii lor ca inadmisibile, prin hotărârea din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj.
3.2. Invocând articolul 6 din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor de acces la o instanță, din cauza respingerii acțiunii ca inadmisibile, prin hotărârea din data de 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj.

4. Întrebări adresate părților de Secția a treia, CEDO:

4.1. Articolul 6 § 1 din Convenție, cu privire la latura sa civilă, era aplicabil în ambele proceduri din acest caz (a se vedea Melox MOX împotriva Franței, cererea nr. 75218/01, din 28 martie 2006; Erablière ASBL împotriva Belgiei, cererea nr. 49230/07, paragr. 26; Zapletal împotriva Republicii Cehe, cererea nr. 12720/06, din 30 noiembrie 2010; Asociația Greenpeace France v. Franța, cererea nr. 55243/10, din 13 decembrie 2011)?

4.2. Dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ, au beneficiat reclamanții de dreptul de acces la o instanță în cazul procedurii terminate prin hotărârea din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj?

4.3. De asemenea, primii doi reclamanți au beneficiat de dreptul de acces la o instanță în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, în cadrul procedurii terminate la nivel național prin hotărârea din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj?

Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate