Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
4 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Constituționalitate și normalitate în medierea penală
10.08.2015 | Ilie DORIN

Legea Medierii permite negocierea unor intelegeri intre faptuitor si victima sa prin intermediul mediatorului, persoana indrituita sa poarte discutii cu aceste persoane pentru a pune capat diferendului dintre ei, diferend generat de fapta penala. In urma medierii penale, posibila si accesata in cele mai multe cazuri la infractiunile contra patrimoniului (furt, inselaciune, distrugere), faptuitorul isi da concursul in repararea pagubei suferite de persoana vatamata. Cu alte cuvinte – din proprie initiativa si nefortat de nimeni – faptuitorul pune la dispozitia persoanei vatamate prejudiciul material si daune morale, in functie de caz si de solicitarile acesteia din urma.

Legea Medierii vine ca o garantie si o siguranta pentru persoana vatamata. Garantie, pentru ca mediatorul este investit cu increderea ei si astfel medierea se poate desfasura doar cu acordul ei dupa ce cunoaste mediatorul, abilitatile lui si efectele medierii cazului respectiv, deci dupa ce mediatorul se face cunoscut in fata ei si ii da explicatiile necesare privind actul de mediere. Astfel, persoana vatamata afla ca are posibilitatea recuperarii prejudiciului in timp record de la inculpat, are posibilitatea solicitarii de daune morale de la acesta, are posibilitatea solicitarii altor pretentii, mediatorul fiind interpusul autorizat de lege sa poarte discutiile si negocierea intelegerii dintre ei. Negocierea intelegerii si termenii finali ai intelegerii nu se rezuma doar la bani. Intelegerea poate contine o iertare pur si simpla, plata prejudiciului material, plata de daune morale, plata prejudiciului material plus daune morale, scuze publice, plata unei sume catre o institutie de caritate, plata unei sume simbolice si publicitatea platii etc.

Dincolo de aceste aspecte obiective, mediatorul are un rol si in latura subiectiva a conflictului generat de fapta penala. Mediatorul are rolul de a lamuri anumite aspecte alte faptei, aspecte ce ii trezesc persoanei vatamate amintiri, nelinisti, stari de angoasa, datorita neclaritatii lor, ori datorita unei interpretari difuze. De exemplu, in cadrul medierii unei inselaciuni, persoana vatamata mi-a spus ca, in timpul cand i se luau banii din casa, inculpatul avea in mana dreapta un servetel si ea nu stia daca in acel servetel avea sau nu un cutit sau un pistol. Acest lucru a trezit in mintea persoanei vatamate o neliniste profunda, se gandea la faptul ca ar fi putut fi victima unei agresiuni sau chiar ucideri, si, la aproximativ un an de la data faptei penale, ea inca avea cosmaruri cu acest incident legat de aceasta nedumerire. Mi-a spus de acest lucru si in sesiunea urmatoare avuta cu inculpatul i-am cerut detalii despre servetel, acesta spunand ca era doar o masura de protectie privind amprentele si ca nu avea nimic in mana, nici cutit, nici pistol, nici alt obiect. I-am transmis persoanei vatamate ca faptuitorul nu avea niciun obiect in mana, ci doar servetelul pentru a nu lasa amprente si ca nu a avut niciodata intentia de a o lovi sau agresa. Lamurirea acestui aspect in mediere a dus la o linistire a persoanei vatamate in aceasta privinta. Personal, consider ca in urma acestei medieri, dupa discutarea si altor aspecte conflictuale, persoana vatamata si-a recuperat din handicapul psihic suferit in urma faptei.

Medierea penala are asadar incidente si interferente atat in latura obiectiva, cat si in latura subiectiva a conflictului.

Cauza conflictului penal are corespondent in fapta insasi, in rezultatul faptei, dar si intr-o eventuala intelegere amiabila a celor implicati. Rezolvarea prin mediere a unei infractiuni tine mult de analiza cauzei. Fie ca vorbim de furturi, inselaciuni, violente, agresiuni domestice etc., toate acestea au un mobil, mobil ce importa foarte mult in analiza situatiei de fapt pentru solutionarea amiabila prin mediere.

Posibilitatea si normalitatea medierii penale survine ca o absoluta nevoie de satisfacere a intereselor persoanei vatamate. Marele interes al persoanelor vatamate este recuperarea prejudiciilor. Daca ai fost inselat cu 3.000 de euro de o firma de turism, se prea poate ca, in principal, sa iti vrei banii inapoi cat mai repede si prea putin te mai intereseaza daca patronul va face puscarie ori societatea respectiva va fi sanctionata penal. Asadar, e normal ca in aceasta calitate de persoana vatamata sa ai posibilitatea sa iti recuperezi cat mai repede prejudiciul. Este normal sa ai posibilitatea clarificarii unor aspecte conflictuale legate de fapta, altfel traiesti cu nelinistea unor chestiuni ce nu vor fi clarificate aproape niciodata. Chestiuni mai private ce nu vor fi trecute in nicio declaratie publica a inculpatului pot fi “culese” de persoana vatamata prin mediator, daca lucrurile in cauza sunt necesare satisfacerii interesului ori curiozitatii persoanei vatamate. O anumita “justificare” a faptei in fata persoanei vatamate aduce si un anumit grad de atenuare a nelinistii si stresului psihologic produs de fapta.

Normalitatea medierii penale vine si din nevoia de exprimare a persoanei vatamate. Discutarea cu mediatorul a conflictului penal, pe cat se doreste de persoana vatamata, vine sa ii reconsolideze increderea in sine, linistea personala, asigurarea ca face un bine, asigurarea ca faptuitorul nu o mai cauta, nu mai are nimic de impartit cu ea, ca isi cere scuze, ca se angajeaza sa nu o mai deranjeze in niciun fel si ca, dupa cateva luni de arest preventiv, se considera reabilitat si doreste sa se reintegreze in societate, la un loc de munca, in familia sa etc.

In definitiv, politicile penale isi doresc reabilitarea faptuitorului, acest lucru inseamna ca statul ii vrea pe acestia incadrati in societate la un loc de munca si eventual intr-o familie, ca celula de baza in organismul social. Tinerea la puscarie pe 5, 10, 20 de ani, dincolo de costurile exorbitante ale statului, ajungand la aprox. 30.000 lei/an/detinut, nu isi are efectul de reabilitare si nici nu se prea justifica in raport cu gravitatea faptei. Daca furi o bicicleta de 500 de lei si stai in puscarie 3 ani, de exemplu, se prea poate ca statul sa cheltuie cu tine 90.000 de lei si tu sa nu te reabilitezi, avand in vedere ca in puscarie nu ai colegi decat cu “studii” similare, experti in furturi, inselaciuni, violuri, agresiuni. Desi reabilitarea este posibila si depinde de foarte multi factori, in cele mai multe cazuri, realitatea ne arata ca cei care ies din detentie comit din noua fapte penale.

Reabilitarea prin acordarea unei a doua sanse oferita de catre persoana vatamata prin intermediul medierii penale se prea poate sa conduca la o asumare si constientizare a faptei penale si a consecintelor sale, o asumare si o constientizare efectiva prin plata prejudiciului catre persoana vatamata ori indestularea oricarei alte pretentii. Acest lucru cumulat deseori cu cateva luni de arest preventiv la unii inculpati ii face sa se apropie de reabilitare.

Intelegerile amiabile cu privire la faptele penale sunt vechi si foarte vechi. In treacat, amintesc Vechiul Testament, unde hotii erau iertati daca inapoiau valoarea bunului furat de 4 ori de 7 ori, in functie de recunoasterea sau nu a faptei.

Normalitatea discutiilor si intelegerilor amiabile intre faptuitor si persoana vatamata vine si din directia aspectelor private – ale relatiilor personale dintre acestia. In multe infractiuni, acestia sunt rude, prieteni, cunoscuti ori vecini. Firescul unui dialog este de la sine inteles in orice tip de conflict, dar mai ales in conflictele penale care au la baza astfel de relatii. Discutarea conflictului de ce ar fi interzisa? Medierea conflictului dintre ei ar duce doar la aplanarea tensiunilor, devoalarea conflictelor mai vechi, prevenirea de alte conflicte ori agresiuni, clarificarea aspectelor tensionate dintre ei cu ajutorul mediatorului. Aceste discutii nu au loc intre ei fara ajutorul mediatorului, acesta fiind cel care sondeaza aceste adancuri ale relatiei dintre cei aflati in conflictul penal. Atributele medierii penale sunt in zona solutionarii de conflicte interrelationale si deci medierea penala vine ca un impuls in reconfortarea persoanelor aflate in conflict si a relatiei dintre ei pe cat posibil. Stim prea bine ca uneori aceasta reconfortare survine pur si simplu in urma recunoasterii unei culpe, asumarii unei fapte, cererii de scuze si iertare, aflarii unui mobil, detectarii unei cauze ori unei idei declansatoare a situatiei.

Conform noii legislatii penale, persoana vatamata are acest drept la un mediator. Dreptul la un mediator pentru persoana vatamata este un drept care ii garanteaza inca o optiune sau posibilitate in satisfacerea intereselor ei, interese ce deriva din fapta penala/sunt determinate de aceasta. Lezarea sau anularea acestui drept ar leza sau ar anula tocmai posibilitatea satisfacerii intereselor persoanei vatamate. Cu alte cuvinte, i s-ar lua din mana persoanei vatamate acest instrument menit sa ii asigure repararea raului facut in timp util si cu costuri reduse substantial.

Instrumentul medierii penale este indispensabil din punctul meu de vedere si vine ca o institutie complementara altor institutii de drept penal si procesual penal. Indispensabil intr-o societate in care libertatea raporturilor umane este drept fundamental si constitutional si nimanui nu ii poate fi ingradita libertatea de a-si recupera pagubele suferite, chiar si cand deriva din fapte penale, atat timp cat metoda de recuperare este legala si autorizata, eleganta si decenta.

Normalitatea medierii penale se apropie de discutia constitutionalitatii acesteia. La acest moment, sunt ridicate 5 exceptii de neconstitutionalitate privind medierea penala, exceptii ridicate pentru art. 67 din Legea Medierii nr. 192/2006 si pentru art. 16 lit. g teza finala din Codul de Procedura Penala, exceptii aflate pe roului Curtii Constitutionale a Romaniei.

Este medierea penala constitutionala? Nu ne putem pronunta noi. Consideratiile mele personale in urma medierii penale pe care o profesez de la intrarea in vigoare a noilor coduri penale m-au condus la ideea pe care am scris-o mai sus si anume ca medierea penala este o normalitate intr-o societate libera, unde dialogul si negocierea nu pot fi interzise. Dialogul si negocierea intre faptuitor si persoana vatamata sunt nu numai normale, ci si necesare, si de asemenea binevenite prin persoana impartiala si neutra – mediatorul autorizat.

Este dialogul si negocierea dintre faptuitor si victima constitutionala? Nu ne putem proununta noi. Insa rezultatele medierii penale in Romania de la 1 februare 2014 si pana astazi ne arata ca toate persoanele vatamate care au acceptat medierea si-au recuperat prin mediatori prejudiciile si li s-au platit de catre faptuitori si daunele morale solicitate. Alte persoane au primit scuze. Alte persoane s-au iertat si au reinceput o relatie de comunicare potrivita, referindu-ne cu precadere la violenta domestica. Alte persoane nu au iertat si nu au vrut nimic de la faptuitor, lasand loc legii penale sa isi faca efectele privind detentia acestuia. Totul in medierea penala este la latitudinea persoanei vatamate.

Mai amintesc ca legislatia medierii penale din Romania este in acord cu Directiva 29/2012/UE care mentioneaza medierea penala ca o metoda ce ar trebui incurajata si aplicata de state in scopul valorificarii si reliefarii intereselor persoanei vatamate.

Raportul dintre normalitatea raporturilor sociale si constitutionalitatea raporturilor juridice ar trebuie sa fie unul de perfect match. Observam ca medierea penala este o normalitate si o realitate sociala necesara si eficienta. Cat despre normalitate si constitutionalitate care ar fi raportul corect? Normalitatea sa se regaseasca si sa derive din constitutionalitate, sau constitutionalitatea sa se regaseasca si sa derive din normalitate? Personal, cred ca normalitatea este izvorul constitutionalitatii si nu invers.

Asteptam cu interes decizia Curtii Constitutionale a Romaniei privind constitutionalitatea medierii penale ca institutie de mult necesara cadrului juridic penal roman.

Mediator Dorin Ilie


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Constituționalitate și normalitate în medierea penală”

  1. Directiva 2012/29/UE:

    (46)
    Serviciile de justiție reparatorie, inclusiv, de exemplu, medierea dintre victimă și autorul infracțiunii, conferința familială și cercurile de verdict, se pot dovedi extrem de benefice pentru victimă, însă necesită bariere de protecție pentru a fi împiedicată victimizarea secundară și repetată, precum și intimidarea și răzbunarea. Aceste servicii ar trebui, prin urmare, să aibă ca primă prioritate interesele și nevoile victimei, repararea prejudiciilor suferite de victimă și evitarea producerii altor prejudicii. Factori cum ar fi natura și gravitatea infracțiunii și a traumei suferite ca urmare a acesteia, agresiunile repetate la adresa integrității fizice, sexuale sau psihologice a victimei, dezechilibrele dintre raporturile de forțe, vârsta, maturitatea sau capacitatea intelectuală a victimei, care ar putea limita sau reduce capacitatea acesteia de a face o alegere în cunoștință de cauză sau care ar putea compromite un rezultat pozitiv pentru victimă, ar trebui luați în considerare în momentul sesizării serviciului de justiție reparatorie și în desfășurarea procesului de justiție reparatorie. Procesele de justiție reparatorie ar trebui să fie, în principiu, confidențiale, cu excepția cazului în care părțile hotărăsc altfel, sau astfel cum prevede dreptul intern, având în vedere interesul public prevalent. Factori precum amenințările proferate sau alte forme de violență săvârșite în timpul procesului pot fi considerate ca necesitând divulgarea în interes public.

    In toata directiva 29/2012/UE doar acest pasaj se poate gasi care trimite la mediere. Doar considerentul (nu dispozitie) nr. 46 al directivei. Stiti care este forta normativa a unui considerent?

    Cu stima,

  2. Dorin ILIE spune:

    Ca sa va consider de bunacredinta in interventia dumneavoastra, cititi va rog intregul document al Directivei in discutie, mai cu seama
    Articolul 12
    Dreptul la garanții în contextul serviciilor de justiție reparatorie

    (1) Statele membre iau măsuri care garantează protecția victimei împotriva victimizării secundare și repetate, precum și a intimidării și răzbunării, care să se aplice atunci când se recurge la orice serviciu de justiție reparatorie. Astfel de măsuri garantează victimelor care optează să participe în procesul de justiție reparatorie că beneficiază, la cerere, de acces la servicii de justiție reparatorie sigure și competente, cu respectarea cel puțin a următoarelor condiții:
    (a)
    se recurge la servicii de justiție reparatorie dacă acestea sunt în interesul victimei, în funcție de considerațiile privind siguranța și cu acordul liber și în cunoștință de cauză al acesteia, care poate fi retras în orice moment;
    (b)
    înainte de a accepta să participe în procesul de justiție reparatorie, victima primește informații complete și obiective cu privire la proceduri și la eventualele rezultatele ale acestora, precum și informații cu privire la procedurile de supraveghere a punerii în aplicare a oricărui acord;
    (c)
    autorul infracțiunii a recunoscut faptele de bază ale cauzei;
    (d)
    orice acord este încheiat în mod voluntar și poate fi luat în considerare în cadrul oricăror proceduri penale ulterioare;
    (e)
    discuțiile din cadrul procedurilor de justiție reparatorie care nu au loc în public sunt confidențiale și nu sunt divulgate ulterior, cu excepția cazului în care părțile își dau acordul în acest sens sau dacă acest lucru se prevede în dreptul intern, având în vedere interesul public prevalent.
    (2) Statele membre facilitează trimiterea cauzelor, dacă este cazul către serviciile de justiție reparatorie, inclusiv prin stabilirea de proceduri sau orientări cu privire la condițiile unei astfel de trimiteri.

    si Art 25 alin 4
    (4) Prin serviciile publice sau prin finanțarea organizațiilor de sprijinire a victimelor, statele membre încurajează inițiative prin care cei care furnizează servicii de sprijinire a victimelor și de justiție reparatorie beneficiază de formare corespunzătoare la un nivel adecvat în ceea ce privește contactul cu victimele și îndeplinesc standardele profesionale necesare pentru a garanta că aceste servicii sunt furnizate într-un mod respectuos, imparțial și profesionist.

    • Stimate domnule Ilie,

      Și unde găsiți dumneavoastră în articolele pe care mi le-ați dat cuvântul mediere, precum apare în Considerentul 46 și despre care menționați chiar în articolul dumneavoastră? Eu nu am detectat nici în art. 25 alin. (4) și nici în articolul 12 pe care doar ce le-ați redat. Puteți vă rog să îmi selectați fraza din aceste două articole în care medierea apare ? Recunoașterea faptei și acordul cu privire la recunoașterea vinovăției nu înseamnă că se referă la mediere (precum de altfel o face în considerentul 46).

      Cât despre specificarea faptului că mă considerați de bună-credință, chiar nu își are rostul. Cred că putem dialoga și fără introducerea unor chestiuni subiective și care nu au nicio legătură cu tema juridică despre care ați ales să scrieți. Nu mai puneți la suflet.

      În așteptarea lămuririlor,

      Cu stimă,

  3. Dorin ILIE spune:

    Va stiu suficient de dotata intelectual incat credeam ca nu este nevoie sa va dau lamuriri cu privire la o definitie a justitiei reparatorii.

    Dar, la solicitarea dumneavoastra, va lamuresc faptul ca justitia reparatorie sau restaurativa este orice proces de justitie privata (deci inafara spatiului judiciar) in care se urmareste solutionarea amiabila a unui conflict generat de o fapta penala.

    Medierea este un instrument al justitiei reparatorii, singurul instrument de acest fel din Romania in aceste moment, dupa cunostintele mele. Putem spune ca medierea e totuna cu justitia reparatorie.

    Art 2 alin 1 lit d din Directiva 29/2012/U ne spune ca „justiție reparatorie” înseamnă orice proces prin care victima și autorul infracțiunii pot, în cazul în care consimt liber, să participe activ la soluționarea problemelor generate de infracțiune cu ajutorul unei terțe părți imparțiale.

    Chiar dvs ati citat ce intelege legiuitorul european prin justitie reparatorie si anume cercuri de verdict, conferinta familiala, si mediere intre victima si infractor.

    Iar in textul normativ nu mai apare cuvantul mediere pentru ca justitie reparatorie este o suma de procese de solutionare alternativa a conflictelor penale, medierea fiind inclusa in justia reparatorie. Dar medierea nu este singurul proces de justitie reparatorie, asadar legiuitorul european a marit cadrul de posibilitati date statelor in a isi legifera propriul lor instrument potrivit si benefic mediului social in ceea ce priveste justitia reparatorie. Textul normativ se refera la justitia reparatorie in general si per ansamblu, nu la instrumnetele si procedurile specifice, care pot diferi si pot fi alese in mod benevol de fiecare stat in parte.

    E ca si cum textul normativ ar spune pomi (justitie reparatorie in general), si nu piersic (medierea fiind una din porceduri), si dumneavoastra va intrebati de ce nu apare cuvantul piersic (mediere)….

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.