Alex Kis: Opțiunea succesorală. Studiu de drept roman și de drept civil
11 august 2015 | Ioana-Bianca TOFAN
Avocat Alex Kis a publicat, în revista Pandectele Române nr. 1/2015, articolul intitulat: “Opțiunea succesorală. Studiu de drept roman și de drept civil”.
Spre deosebire de vechiul Cod civil de la 1864, unde opțiunea succesorală nu era definită, în noul Cod civil este dată o definiție opțiunii succesorale și totodată este definit acela care ar putea beneficia de o succesiune.
O definiție a opțiunii succesorale ar putea consta: în dreptul potestativ al unui succesibil de a-și manifesta liber voința într-un anumit termen asupra dobândirii sau repudierii unei moșteniri în mod indivizibil și irevocabil.
Opțiunea aparține în primul rând succesibililor, iar în subsidiar opțiunea poate fi exercitată prin reprezentant sau prin creditorii săi.
Din punct de vedere al caracterelor juridice ale opțiunii, acestea constau în libertate, indivizibilitate, prescriptibilitate, retroactivitate, irevocabilitate și transmisibilitatea dreptului.
În ceea ce privește condițiile de fond ale actului de opțiune succesorală, succesibilul trebuie să aibă capacitate de exercițiu pentru că opțiunea succesorală este un act de dispoziție. Consimțământul trebuie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie neechivoc, trebuie să fie exteriorizat și nu trebuie să fie viciat.
În ceea ce privește condițiile de formă, acceptarea expresă se va face întotdeauna sub forma unui înscris sub semnătură privată sau în formă autentică, după preferința succesibilului, iar renunțarea expresă necesită întotdeauna forma autentică.
Nerespectarea condițiilor de validitate ale actului de opțiune succesorală se sancționează cu nulitatea potrivit dreptului comun.
Modurile de exercitare ale dreptului potestativ de opțiune succesorală se referă la acceptarea succesiunii și la renunțarea la aceasta.
Acceptarea poate fi tacită sau expresă, dar poate fi și forțată, în sensul că succesibilul trebuie să fi acționat cu rea-credință, iar la împrejurările care duc la acceptarea forțată a fost adăugată ascunderea unei donații supusă raportului ori reducțiunii.
Renunțarea trebuie să fie expresă, sub forma unei declarații de renunțare. Declarația trebuie ad validitatem încheiată în formă autentică, iar ad opozabilitatem, trebuie trecută în registrul național notarial.
Conform art. 1112, atunci când procedura succesorală nu se realizează în fața notarului, ci în fața instanței competente, se naște o formă de renunțare tacită la moștenire care duce la pierderea dreptului de a moșteni, însă numai dacă se îndeplinesc anumite condiții.
În dispozițiile art. 1113 se regăsește al doilea caz de excepție prin care se poate renunța la succesiune în mod tacit, respectiv se acordă posibilitatea personalelor interesate de a reduce termenul de opțiune de care beneficiază succesibilii, dar numai în situația în care se ivesc motive temeinice.
Excepția de la principiul irevocabilității este prevăzută expres în art. 1123. Astfel în interiorul termenului pentru exercitarea dreptului de opțiune, renunțătorul poate reveni asupra renunțării, optând ipso jure pentru acceptare, dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili.
Toate actele având ca obiect renunțarea la o succesiune nedeschisă sunt lovite de nulitate absolută.
