« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti

Revendicare impotriva chiriasului-cumparator. Divergenta de jurisprudenta. CEDO, 21911/03, Tudor Tudor vs. Romania
27.03.2009 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Tudor Tudor vs. Romania, Cauza 21911/03, 24 martie 2009

Hotararea nu este definitiva, fiind pronuntata la data de 24 martie 2009.

In fapt, reclamantul a achizitionat la data de 13 ianuarie 1997 de la stat, in temeiul Legii nr. 112/1995, un apartament. Ulterior, printr-o sentinta din 23 mai 1997, Tribunalul Bucuresti a admis actiunea in revendicare avand ca obiect imobilul in care se afla si apartamentul litigios, actiune exercitata de fostul proprietar in contradictoriu cu statul. La data de 28 ianuarie 2003, Curtea de Apel Bucuresti admite o a doua actiune in revendicare exercitata de fostul proprietar in contradictoriu cu reclamantul, obligandu-l sa ii lase primului apartamentul litigios in deplina proprietate si linistita posesie, fara a acorda relevanta invocarii de catre reclamant a bunei sale credinte la momentul incheierii contractului. Aceeasi Curte de apel a respins insa alte actiuni in revendicare exercitate de fostul proprietar impotriva chiriasilor-cumparatori ai unor apartamente situate in acelasi imobil, hotararile respective fiind insa casate in urma admiterii unor recursuri in anulare.

Curtea a constatat incalcarea articolului 6 § 1 din Conventie ca efect al existentei unei situatii de incertitudine juridica. Reiterand argumentatia din cauza Paduraru impotriva Romaniei, respectiv existenta unui climat generalizat de insecuritate juridica raportat la problema restituirii proprietatilor nationalizate pe fondul incoerentei legislative si a jurisprudentei contradictorii cu privire la interpretarea anumitor aspecte ale legilor de reparatie, Curtea constata o astfel de insecuritate juridica si in cauza solutionata, efect al interpretarilor contrare facute de Curtea de Apel cu privire la consecintele bunei-credinte in momentul incheierii contractelor de vanzare-cumparare cu statul. De asemenea, fara a nega faptul ca anumite divergente de interpretare pot fi inerente unui sistem judiciar bazat pe o multitudine de instante cu competenta asupra unei anumite circumscriptii teritoriale, totusi Curtea remarca faptul ca interpretarile contradictorii proveneau de la aceeasi instanta, care mai avea si calitatea de instanta de recurs. In plus, apreciaza ca lipsea un mecanism eficient prin care Curtea Suprema sa solutioneze conflictele ivite intre hotararile instantelor inferioare ierarhic, recursul in anulare analizand mai degraba cauze particulare si reprezentand el insusi o cale extraordinara de atac ce incalca principiul securitatii juridice. Totodata, constata ca la 7 ani dupa adoptarea Legii nr. 10/2001, interpretarea aspectelor esentiale privind legile de reparatie sunt in continuare in schimbare, fara a exista o lamurire definitiva a lor. Desi nu contesta dreptul instantelor interne de a-si modifica jurisprudenta, Curtea observa ca noua tendinta constand in a da castig de cauza fostilor proprietari ar putea constitui doar o modificare de moment in jurisprudenta. In concluzie, CEDO afirma existenta unei situatii continue de incertitudine ca urmare a lipsei unui mecanism care sa asigure consecventa jurisprudentei si pe fondul unor contradictii jurisprudentiale profunde si de lunga durata intr-o chestiune de importanta considerabila pentru societate.

Referitor la pretinsa incalcare a articolului 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, Curtea retine incidenta art. 35 paragrafele 1 si 4 din Conventie, respingand acest capat de cerere pentru neepuizarea cailor de atac interne. In acest context, analizand doctrina si jurisprudenta interne in materie, CEDO a retinut in cauza concreta eficienta si accesibilitatea actiunii in garantie pentru evictiune intemeiata pe Codul civil. De mentionat ca CEDO are in vedere implicit atat sistemul reparator instituit de legea speciala, cat si dreptul comun, constatand ca persoana interesata poate obtine cel putin pretul platit reactualizat sau chiar o despagubire la valoarea de piata, dar si plata imbunatatirilor aduse bunului. Curtea a facut distinctie intre prezenta cauza si Pincova si Pinc impotriva Republicii Cehia, unde fusese restituit doar pretul platit, apreciind ca despagubirile acordate de statul roman sunt semnificativ mai mari.

Nota: In jurisprudenta sa (cauzele De Wilde, Ooms si Versyp vs. Belgia si Byloos vs. Belgia), CEDO a apreciat ca inadmisibilitatea unei plangeri individuale intervine in temeiul articolului 35 paragrafele 1 si 4 din Conventie, respectiv pentru neepuizarea cailor de atac interne, atunci cand reclamantul nu a exercitat in dreptul intern o cale de atac adecvata, accesibila, eficienta si suficienta:
– caracterul adecvat presupune ca respectiva cale de atac este susceptibila prin efectele ei in planul dreptului intern sa inlature incalcarile imputate prin plangere statului parat. In acest sens vor fi avute in vedere atat jurisprudenta instantelor interne, cit si doctrina in materia respectiva
– accesibilitatea implica posibilitatea persoanei interesate sa initieze ea insasi calea respectiva de atac
– eficacitatea si suficienta semnifica aptitudinea caii de atac invocate de a remedia direct situatia litigioasa.

Dupa cum rezulta din argumentarea Curtii din cauza prezentata mai sus, o actiune in garantie pentru evictiune, intemeiata pe disp. art. 1337 si urm. Cod civil, aflata la indemana cumparatorului evins prin admiterea actiunii in revendicare, indeplineste criteriile jurisprudentiale susmentionate, neexercitarea acesteia atragand inadmisibilitatea plangerilor avand ca obiect pretinsa incalcare a articolului 1 din Primul Protocol aditional la Conventie prin admiterea actiunii in revendicare. Subliniem ca in hotararea sa, in sectiunea consacrata dreptului intern, Curtea a retinut efectele actiunii in garantie pentru evictiune si mecanismul de despagubire instituit de Legea nr. 10/2001, in forma anterioara adoptarii Legii nr. 1/2009, respectiv restituirea pretului actualizat catre chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. In ce priveste art. 50 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 introdus prin Legea nr. 1/2009, text ce consacra de principiu „restituirea pretului de piata”, acesta nu a facut obiectul analizei Curtii, nefiind in vigoare la momentul faptelor relevante si nici al formularii observatiilor partilor.

Bogdan Cristea
judecator
Razvan-Horatiu Radu
Agentul Guvernului Romaniei la
Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Hotararea a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 778 din 13 noiembrie 2009.

 
Secţiuni: C. administrativ, CEDO | Toate secţiunile
Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD