Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Democrația americană în opera lui John Grisham. Pedeapsa cu moartea. Ep. 25: Tehnici de omorâre
17.08.2015 | Ion TURCU

JURIDICE - In Law We Trust

Sub aspect tehnic, există în cele 38 de state care aplică pedeapsa cu moartea soluții diferite. La ora la care a fost executată pedeapsa față de Sam C., statul Mississippi era unul din cele 5 state care utiliza în acest scop camera de gazare, iar în 1984, pe lângă această modalitate, exista alternativa injecției. Scopul urmărit a fost umanizarea execuțiilor. Cu cât sunt mai rapide și mai puțin dureroase cu atât vor putea fi acuzate mai puțin de neconstituționalitate. Injecția ridică mai puține probleme legale și se execută mai ușor. Camera de gazare este învechită și de o mai mare cruzime.

Prima execuție prin gazare în Mississippi a fost aplicată față de Meeks, după 10 ani de la condamnare. A fost o execuție de mântuială efectuată de un călău beat. Camera de gazare comunică cu aceea în care se află călăul printr-un tub. Prima încercare a călăului a dat greș. Condamnatul și-a ținut răsuflarea cât a putut, dar până la urmă tot a inhalat amestecul letal și nu s-a întâmplat nimic. Călăul s-a întors în încăperea unde se aflau substanțele și a mai pregătit un amestec de acid sulfuric. Apoi a extras din conductă prima cutie cu amestec, ceea ce i-a luat 10 minute împreună cu înlocuirea cutiei. De astă dată, acidul sulfuric a aterizat corect în vasul de sub scaunul pe care era legat condamnatul. Călăul a tras o altă manetă și a trimis înăuntru în camera condamnatului pastilele cu cianură. Iar s-au ridicat vaporii spre nasul condamnatului care și-a ținut cât a putut răsuflarea, dar când a cedat a tras gazul pe nări și imediat a început să se scuture și să salte în scaun, ceea ce a durat un timp. Când toată lumea credea că e mort, capul condamnatului a început să se deplaseze înainte și înapoi lovindu-se de un stâlp de metal. Acest spectacol a durat mai mult de 5 minute.

Deși data execuției este o zi cu 24 de ore, executanții aplică imediat decizia, în primele minute după miezul nopții, ca să scape cât mai repede de această corvoadă și ca avocații să nu aibă timp să obțină suspendarea executării. În cazul lui Buster Moak, a fost legat de scaun la miezul nopții, dar a sunat telefonul și l-au dus înapoi în camera de așteptare, unde a transpirat 6 ore, pentru că avocații lui alergau de la o instanță la alta, însă când se crăpa de ziuă l-au legat din nou, de astă dată definitiv. La întrebarea directorului închisorii dacă mai are o dorință, condamnatul a reproșat bucătarului calitatea fripturii și a întrebat dacă guvernatorul ar putea să-i acorde o grațiere în ultima clipă. La aflarea răspunsului negativ, condamnatul a replicat: „Ei bine, spune-i atunci animalului ăla că s-a șters pe bot de votul meu”. După această replică a fost gazat.

Maynard Tole era un african militant pe care l-a ajuns aceeași soartă ca a lui Meeks. De astă dată călăul era calificat, dar zvârcolirile trupului condamnatului s-au manifestat în același fel ca în cazul lui Meeks. A avut nevoie de 10 minute ca să moară, dar în rapoarte moartea a fost instantanee și fără dureri.

Trăgând concluziile cuvenite din aceste două sau trei cazuri, s-a procedat la o ameliorare în sensul fixării capului condamnatului prin curele de un stâlp din metal.

În cazul lui Larson (Texas, 1983), Tribunalul a decis că gazarea e folosită de 50 de ani și și-a dovedit eficiența. Cu această metodă au fost omorâți Tole, Moac, Parris, dar în Texas, ulterior, nu s-a mai folosit gazul, ci injecția.

În 1984, în Carolina de Nord, corpul condamnatului a dat un spectacol de groază și a fost nevoie de aproape un sfert de oră pentru a obține rezultatul urmărit. În principiu, gazul ce produce moartea ar trebui să acționeze rapid și fără dureri. De aceea s-a renunțat la vechiul scaun electric în favoarea gazului.

Între 1954 și 1970 în Misissippi, au fost gazați 35 de bărbați și nicio femeie. Între 1972 și 1982, au fost executați în acest mod numai doi condamnați. Din 1982 și până la data publicării cărții „Camera morții” de John Grisham, metoda a fost folosită de trei ori.

Comentând aceste statistici, condamnatul Sam C. atrage atenția că o scurgere oricât de mică din camera condamnatului în camera călăului sau în camera asistenței poate fi mortală. În asistență este o înghesuială de directori ai penitenciarului, avocați, aparținători ai condamnatului etc., precum și martori, care ignoră pericolul. Un pericol și mai mare îl prezintă resturile de gaz care condensează, pericol pe care aproape toți îl ignoră.

După ce medicul constată moartea, cadavrul este spălat, dezinfectat, îmbrăcat în uniforma penitenciarului, băgat într-un sac, așezat pe o targă în ambulanță și predat familiei.

prof. univ. dr. Ion Turcu
magistrat-pensionar

* Episodul anterior este disponibil aici

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.