ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
9 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Despre Unebere

20.08.2015 | Radu CHIRIȚĂ
Abonare newsletter

Suntem câteva zeci de mii de avocaţi în România, vrând, nevrând, membri ai UNBR. Nu-i pun la socoteală pe martorii lui Bota şi alţi arhangheli ai dreptăţii din ăştia, pentru că aia nu sunt avocaţi. Nici ăştia de la unebere nu sunt toţi avocaţi, dar mai găseşti câte unu-doi printre ei. Tehnic vorbind, rolul UNBR este să ne organizeze activitatea şi să ne protejeze interesele de castă, dar toată această polologhie s-a redus la o sumă de reglementări aberante şi la un eşec major în protejarea intereselor avocaţilor. Dacă la nivel de barouri, uneori, se mai face câte ceva (aşa, din exterior, mi se pare foarte fain modul în care acţionează Baroul Dolj), la nivel central, s-a creat un mare rahat. Sunt multe de zis, enumăr câteva mai jos.

1. Taxele. Nu o să le contest utilitatea şi nici cuantumul (deşi mă întreb constant ce dracu’ face unebereu cu sumele uriaşe care se adună de la avocaţi, în afară de chermeze), că nu e locul aici. O să le contest însă “justa lor aşezare”. Pentru cine nu ştie, avocaţii plătesc o sumă fixă, taxe, către Barou şi UNBR, plus o contribuţie de 11% din venituri pentru asigurările sociale. Problema este că dacă ai încasări peste 11.364 lei lunar, plăteşti doar 11% din această limită. Iar asta conduce la inechităţi grave, pe care o profesie care trebuie să lupte împotriva inechităţii ar trebui să le evite. Un stagiar amărât, care primeşte un salariu de 1.000 lei (asta în condiţiile în care mulţi nu primesc nimic, iar unebereu tace ca porcu’ în păpuşoi), va plăti 38 lei (suma fixă) şi 110 lei (11% din venit). Pe scurt, va plăti 14,8% din veniturile sale. Un avocat care face 40.000 lei pe lună (atenţie, sunt venituri brute, nu nete) va plăti 97 lei sumă fixă şi 1.250 lei contribuţie limitată. În total, va plăti 3,3% din veniturile sale. Un avocat şmecher, care are venituri de 70.000 euro pe lună, va plăti 0,4 % din veniturile sale. Mi se pare o mizerie să le iei 15% din venituri celor care de abia respiră şi încă cer bani de la mama şi tata, iar pentru avocaţii de “succes” taxele către barou să fie nesemnificative. Sunt convins că dacă facem un calcul şi toţi am plăti acelaşi procent din venituri, cei 11% s-ar putea diminua la un 4-5% fără a afecta suma totală. Bine, e greu să adopte o astfel de hotărâre, cât timp la Congresul UNBR pot participa doar cei cu vechime de peste 8 ani (parcă), ceea ce exclude pu[MODERAT] de la vot. M-ar afecta financiar şi pe mine o astfel de redistribuire a sarcinilor că nici eu nu plătesc 11%, dar mi s-ar părea mai corect faţă de colegii noştri la început de carieră.

2. Admiterea. Modul în care se face admiterea în profesie este o ruşine, din punctul meu de vedere. Nu comentez faptul că se dau grile, deşi ar fi multe de spus pe subiectul ăsta. Nu comentez nici alegerea materiilor din care se dă examen, deşi şi aici ar fi multe comentat. Bă, fraţilor, dar măcar faceţi nişte grile ca lumea. An de an se anulează grile, an de an sunt răspunsuri în mod evident eronate, an de an sunt întrebări interpretabile etc. Anual, pare un examen organizat de amatori. Nu comentez acum nici examenul de INM, dar ăla e organizat ireproşabil. Îmi amintesc că anul trecut era ceva întrebare unde se discuta despre infracţiunea comisă în stare de legitimă apărare. Dă-o dracu’, că dacă spui aşa ceva la orice facultate de drept decentă, mai vii o dată în toamnă. Chiar nu putem găsi 10 oameni decenţi să facă acele întrebări şi baremul? Mie mi-e ruşine anual când văd subiectele şi răspunsurile şi cred că ălora din UNBR care se ocupă de asta ar trebui să le crape obrazul. Da’ nu pare să se întâmple asta.

3. INPPA. INPPA are rolul de a sigura pregătirea profesională a avocaţilor şi este o formă fără fond şi un eşec pe care nimeni nu vrea să îl admită. Le cerem stagiarilor să şi lucreze, dar să vină la cursuri joia de la 12:00. Că onor lectorii nu se pot concentra să vină într-o zi sau la o oră la care să poată participa şi stagiarul care lucrează 10 ore pe zi… Le cerem să facă o grămadă de lucrări care sunt absolut inutile. În loc să îl văd pe ăla că face lucrări pentru clienţi şi să le verific, îl pun să scrie eseuri despre colegialitate între avocaţi. E o corvoadă pentru toţi stagiarii şi nu le este utilă cu absolut nimic. Care are şansa să lucreze la o firmă sau la un avocat ca lumea, se formează profesional acolo. Care nu, rămâne prost. Oricum, în sistemul actual, nici stagiarii nu se formează profesional la INPPA. Despre formarea profesională continuă nu mai spun nimic, că picăm în derizoriu. Se fac chermeze gen zile baroului care punctează ca formare profesională, se organizează conferinţe în care trei plictisiţi de la INPPA central fac pe deştepţii cu avocaţi de provincie şi le povestesc despre marile lor succese profesionale etc. Au intrat în vigoare o tonă de coduri şi legi noi şi nu am fost în stare să facem nişte conferinţe la care vorbească cei care au scris aceste coduri, ca să vedem ce dracu’ or avut în cap atunci. Facultăţile de drept reuşesc să organizeze conferinţe mult mai utile decât reuşeşte UNBR, care are resurse financiare, logistice şi umane de n ori mai importante…

4. Sanţionarea incompetenţei. Ne plângem că judecătorii sunt incompetenţi, slab pregătiţi profesional şi dezinteresaţi. Nu ne vedem bârna dintre ochi. Sunt şi eu de acord că judecătorii şi procurorii sunt slabi profesional şi cu carenţe grave de interes. Cred însă că, în medie, sunt mai bine pregătiţi profesional decât avocaţii. Şi de multe ori mai interesaţi. Cei care se trezesc revoltaţi de ce am spus să meargă în orice sală de penal şi să îmi spună dacă avocatul din oficiu ştie mai bine dosarul decât preşedintele de complet ori procurorul de şedinţă. Am văzut zeci de dosare fu[MODERAT] de avocaţi din prostie, din slabă pregătire sau lipsă de interes. UNBR nu are absolut niciun sistem de a sancţiona prostia, iar o profesie care nu se curăţă de măgari şi de proşti nu are nicio şansă de a progresa.

5. Dormitul în papuci la adoptarea legilor şi alte probleme ale sistemului. E plin Parlamentul de avocaţi, dar se adoptă tot felul de legi care ne îngreunează activitatea. Când ceva nu le convine, DNA-ul sare în sus de 5 metri, dar unebereu tace din gură. Au ajuns judecătorii să facă scandal pe tema SRI în justiţie, unebereu şi-a arătat susţinerea printr-un comunicat şi cam atât. Fără scandal, fără presiuni, nu faci nimic în ţara asta. Oare de ce ai noştri nu au făcut nicio plângere la CSM pe tot felul de teme? Se comportă unii dintre judecători cu avocaţii ca nişte vechili cu iobagii, UNBR-ul tace. Suntem singura ţară în care nu se pot programa şedinţele de judecată astfel încât să stai 10 ore pe culoar ca vitele, unebereul tace. Au fost arestaţi avocaţi pentru modul în care şi-au desfăşurat activitatea, unebereul tace. Un avocat din Cluj (probabil şi alţii) a fost trimis în judecată pentru că a refuzat să dea declaraţie cu privire la informaţiile aflate de la clientul său, iar unbereul şi Baroul Cluj au fost mucles. Normal, când se judeca acea cauză, ar fi trebuit ca toţi avocaţii din Cluj să fie în sală, ca să ştie şi omul ăla care a refuzat să îşi trădeze un client şi să se pi[MODERAT] pe confidenţialitate că nu e singur. Singur a fost. Iar exemple din astea sunt cu miile.

Pe scurt, domnilor de la unebere, sunt membrul uniunii voastre pentru că e obligatoriu. Altfel, nici măcar o secundă nu m-aş gândi, pentru că, în afară de faptul că îmi luaţi nişte bani lunar, nu faceţi absolut nimic pentru mine. Din contră…

Av. dr. Radu Chiriță

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 9 de comentarii cu privire la articolul “Despre Unebere”

  1. Nu contest ce spune autorul, decât opinia cu privire la contribuţiile sociale ale avocatului. Asigurările sociale plătite de avocat sunt nişte contribuţii care să asigure un minim de venit decent avocaţilor la varsta batrinetii – pensie de batranete. Asigurarile sociale nu sunt investitii private si niciun contribuabil in Romania, fie ca e salariat sau altceva nu plateste contributie la pensie mai mare decat aferente unui plafon maxim de 5 salarii medii brute. Deci daca toti contribuabilii din sistemul de pensii au o plafonare, de ce avocatii sa plateasca asigurari sociale mai mari? Asigurarile sociale nu sunt taxe fiscale, ci contributii (o investitie minima gestionata de stat in vederea platii unei pensii minimale pentru supravietuire). Despre celelalte tunete si fulgere, nu comentez.

    • Andrei OPREA spune:

      V-as ruga domnule Kurtyan sa comentati si celelalte puncte.
      De pilda, nu mi se pare firesc ca pentru un examen de ”primire” sa se plateasca mai mult de 300 de lei, inclusiv inscrierea pe tablou; aici se observa si lipsa de o oarecare deschidere a celorlalte uniuni din Romania care nu coboara pretul pentru examinare.
      De asemenea, o perioada de stagiu de maxim doua luni ar fi mult prea suficienta, stagiu necesar doar pentru ca ar fi la moda acest sa-i spunem mecanism, nu si pentru ca ar fi util.
      PS: Cu regret constatam ca una dintre uniuni interzice colaborarea cu persoane care se presupune ca desfasoara activitati specifice procesului civil, penal etc.

      • Dacă vă referiţi la „Uniunea” lui Bota, condamnat penal pentru exercitarea fără drept a profesiei de avocat, eu m-am dezis total de acest personaj şi m-am retras din organizaţia lui privată. Nu doresc să îmi mai asociez numele cu un infractor condamnat care a indus în eroare mai mulţi naivi (cu mine în frunte) să se înscrie în caraghioşenia lui de Uniune. De facto baroul lui Bota nu exista.

    • Andrei OPREA spune:

      V-as ruga domnule Kurtyan, cu acribia eminesciana ce va caracterizeaza, sa comentati totusi si aspectul privind sumele care trebuie platite pentru examen.De pilda, mi s-ar parea rezonabil ca suma de 300 lei sa acopere inclusiv inscrierea pe tablou, corelativ cu reducerea stagiului la doua saptamani ori chiar eliminarea acestuia.Celelalte uniuni existente vad ca nici ele nu reduc taxa de examinare, situatie in care ma vad nevoit sa incep demersurile de infiintare a inca unei uniuni de aparatori, nu chiar virtuale;astept orice sfaturi, pe moment o initiativa legislativa cetateneasca părându-mi-se cea mai potrivita asa cum se procedeaza in materia medierii, o alta profesie la fel de *vocationala*.

      • Sunt de acord cu eliminarea stagiului. Trebuie facuta serios formarea profesionala continua si specializarea in barou: comercial, dreptul familiei, penalisti, bancar, asigurari, dreptul muncii, etc si programe de specializare pentru avocati. Si in plus, trebuie introdus un sistem de licentiere al avocatilor periodica, nu cum e acum. De ex. licenta perioada 2 ani conditionata de formare profesionala si plata taxei de licentiere. Nu platesti sau nu participi la educatia obligatorie, esti automat radiat din tablou. Ar trebui publicate hotararirile disciplinare impotriva avocatilor. Vorbesc bineinteles de avocatii traditionali. Paralelii sunt doar un stranut in istoria avocaturii romanesti.

  2. Vlad SIMION spune:

    Un scurt comentariu referitor la pct. nr. 1 – (Valabil cel putin pentru CAA – Bucuresti) orice avocat ce realizeaza venituri sub suma de 2.273 lei va achita o cota fixa catre Casa de asigurari – anume 250 lei, chiar daca venitul sau ar fi, de exemplu, chiar 250 de lei. Prin urmare, un avocat care ar realiza 250 lei va achita catre Casa de asigurari suma de 250 de lei.

  3. Constantin STANCU spune:

    Avocatul poate contribui la un sistem de pensii privat, dacă are bani…

  4. Cătălin OROVICEANU spune:

    Sper ca tonul usor „plastic” al articolului sa nu-i dilueze esenta.
    Pe problema contributiilor de asigurari sociale, sunt de acord cu Alberto Kurtyan: in prezent, pentru salariati, contributiile sociale (de pensie) sunt plafonate. Deci angajatorul nu iti va opri 10,5% (cat este cota angajatului) din tot venitul, ci, daca 10,5% calculat la venitul tau net depaseste plafonul, ti se retine doar plafonul, nu 10,5% din tot. Cam cum e si la noi acum.
    Personal, nu vad rostul unei „zeciuieli” neplafonate, in conditiile in care nu avem nicio siguranta ca la pensie vom primi o suma decenta. Mai degraba, as prefera sa vad rapoarte coerente despre cum stam cu banii de pensie, cat se colecteaza, in ce se investeste, cat ar fi necesar sa se colecteze, etc.
    Cat despre ce spunea dl. Constantin Stancu, ca avocatul poate contribui la un sistem de pensii privat: de acord, dar asta nu rezolva cu nimic faptul ca dam o „zeciuiala”, chiar si plafonata: de acolo ar trebui sa fim siguri ca vom primi pensie. Iar daca nu suntem siguri, sa nu trebuiasca sa mai platim 🙂
    Despre restul articolului: unele aspecte semnalate sunt tragice, chiar daca tonul autorului nu lasa sa se intrevada asta. Din pacate, nu prea putem sa ne facem sperante de mai bine…

  5. Sincer? De multă vreme vroiam să amintesc câte ceva despre așa-numitul ”CEFE”, căci vechiul sistem de carte funciară,reprodus acum în parte de codul civil, era un sistem mai bunicel, echilibrat și coerent. Judecătorul pronunța o hotărâre asupra înscrierilor, iar evidențierea imobilelor era făcută real. Acum lucrurile par scăpate de sub control profesional, sau mă rog ”controlate” politic, dar această direcțiune este din păcate numai una afirmată. Cât despre funcțiunea UNBR, ea poate lăsa de dorit și evident suportă anumite critici. Totuși ca avocat și membru al uniunii, pot fi formulate și susține propuneri de modificare a regulamentelor. Sigur lucrurile ca în orice altă instituție, au o inerție birocratică și problema este pe fond, în cât timp poate fi obținută schimbarea necesară. Atunci când discutăm de ”sancționarea incompetenței” e preferabil să o începem în propria curte. Sunt de acord că, în general, magistratul este mai bine situat profesional cel puțin din pricina ”formalităților” specifice profesiei, numărului de cazuri care ajung pe masa sa și faptul că aceste cazuri au ajuns deja într-o oarecare rafinare, căci ele au fost trecute deja prin tastatura vreunui avocat. Pregătirea profesională a avocatului împiedică grav, ce e drept, actul de justiție. Adică dacă e să răspunzi la toate inepțiile ridicate de colegu de breaslă sigur nu vei mai avea timp și de o susținere pertinentă a intereselor clientului tău. Aici trebuie identificat cu certitudine un mecanism care să permită ca procedura judiciară să-și atingă scopul său.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate