ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Interviuri | Interviuri VIDEO
Alina MATEI

Alina MATEI

Senior Editor JURIDICE.ro
17 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Stanca Ioana Gidro: Sistemul acesta cu grile nu poate fi o verificare serioasă
20.08.2015 | Alin GOLBAN


Alin Golban: Cum ați intrat dumneavoastră în avocatură?

avocat-gidro-stanca-1-300x200

Stanca Ioana Girdro

Stanca Ioana Gidro: Cum am intrat eu? Era cu totul altă situație: 1. Erau trei facultăți de Drept în țară: București, Cluj și Iași. Plus o secție de Drept administrativ la Sibiu. Nu se poate compara cu numărul de absolvențe de acum. 2. Se făcea prin repartiție guvernamentală. Fiecare comisie era la sediul ei, dar rezultatele erau centralizate pe țară. Era un tabel pe țară în ordinea mediilor cu care am terminat facultatea și erau afișate posturile. Stăteai în sală cu o listă cu ce vrei și așteptai. Dacă cineva lua înainte postul, îl tăiai. Cei care erau activiști UTC aveau 50 de sutimi în plus. Am avut colegi care au avut media peste 10. Eu am vizat postul de avocat la Sighișoara, care era cel mai apropiat de Cluj și l-am prins. Am fost acolo două luni în septembrie-octombrie 1977 și apoi am obținut un transfer, căci nu prea erau stagiari în județul Cluj. Era colegiul de avocați, așa se numea baroul. Fusese un coleg la Dej care terminase cu un an înainte și care se transferase la Cluj. Așa că m-am mutat și am stat 6 luni la Dej.

Alin Golban: Câți avocați erau în Cluj?

Stanca Ioana Gidro: Nu mai știu exact, dar sub 100.

Alin Golban: De ce n-ați putut direct în Cluj?

Stanca Ioana Gidro: Pentru că erau 14 orașe mari care erau blocate la posturi. Orașele mari nu prea aveau posturi. Doar în București, Constanța, dar nu de avocați.

Alin Golban: Prima schimbare majoră în sistemul de admitere când a fost?

Stanca Ioana Gidro: După Revoluție ne-am desprins de minister. Au fost câțiva ani de haos. A fost o perioadă în care se intra cu interviu și media de terminare a facultății. După aceea, a început examenul. S-a adoptat legea noastră în 1995.

Alin Golban: De când vă ocupați de admitere?

Stanca Ioana Gidro: Practic cei 8 ani cât am fost decan și în același timp am fost și directorul centrului INPPA. De când îs numai director, sigur că eu mă ocup. Și înainte am fost în comisii, dar nu în comisii de admitere, căci admiterea în sistemul grilă e la al treilea an. Am fost în comisii de definitivat, acolo m-am rodat.

Alin Golban: Cum vi se pare sistemul cu grile? Înainte erau subiecte deschise.

Stanca Ioana Gidro: Eu n-am fost niciodată de acord și nici nu am votat în consiliul UNBR pentru acest sistem de grile. Niciun client nu vine și-ți pune în față trei variante. Clientul vine și-ți expune o situație și tu trebuie să știi la ce instituție te duci, te gândești ce poți să faci, să legi procedura. Sistemul acesta cu grile nu poate fi o verificare serioasă.

Alin Golban: Admisibilitatea e mai mare?

Stanca Ioana Gidro: Nu cred că e mare diferență. Însă în ce măsură sunt pregătiți cei care au intrat în ultimii doi ani, vom vedea în timp. Nu-i suficient un an, doi de stagiu. Nici nu prea îi vezi. Trebuie să-i vezi în sală.

Alin Golban: Cu grilele a vrut să se elimine o oarecare bănuială la corectură?

Stanca Ioana Gidro: Da, dar nu știu dacă asta era mai important sau mai important e să vezi într-adevăr cei care sunt dotați pentru meseria asta. Pentru că trebuie să-l vezi cum se exprimă, trebuie să-l vezi că știe să formeze o frază în limba română, să-l vezi cum gândește. Din punctul meu de vedere, era mult mai important să văd că are limbaj juridic, că a înțeles instituția decât să-mi scrie cinci condiții. Putea să-mi scrie patru, pentru mine era suficient. Se vede când citește o lucrare dacă omul e pregătit și dacă va fi bun pentru profesie.

Alin Golban: Corectura era mai subiectivă.

Stanca Ioana Gidro: Bineînțeles că era subiectivă. Oriunde intervine omul e subiectiv. Dar o făceau oameni cu experiență, o făceau doi oameni, dacă se făcea contestație, mai venea o comisie, intervenea și acolo al treilea. Sigur că de greșit oricine poate greși, dar eu spun că acel sistem era mai potrivit.

Alin Golban: Mai este o lună până la admitere. Cum vă pregătiți?

Stanca Ioana Gidro: Suntem în faza de înregistrare a dosarelor. Din ce mi se spune de la secretariat, se pare că vor fi mai mulți candidați decât anul trecut. (Anul trecut au fost 370 de candidați pentru avocat stagiar din Cluj și județele arondate Alba, Sălaj, Bistrița-Năsăud, Maramureș – n.red.)

Alin Golban: Este în creștere numărul cu toate că unii avocați tineri se plâng de bani.

Stanca Ioana Gidro: Se plâng de bani, căci toată lumea se plânge de bani. Nu știu câți în țara asta pot să nu se plângă de bani.

Alin Golban: Totuși rămâne o profesiune atractivă.

Stanca Ioana Gidro: Se pare că da. Sunt atâția absolvenți… sunt prea mulți absolvenți. Ar trebui limitate locurile la facultăți. La facultăți sunt interese financiare.

Alin Golban: După prima sesiune de admitere la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Drept, sunt 760 de admiși.

Stanca Ioana Gidro: Și atunci profesorul ține cursurile de nu știu câte ori căci nu poate să țină cu 700 că nu sunt săli. Ca atare, calitatea scade, examenul este grilă și probabil că nu corectează profesorul. Cu toate acestea, UBB-ul este înainte celor de la București la numărul celor care reușesc să intre în avocatură.

Alin Golban: La avocatură se pot limita locurile?

Stanca Ioana Gidro: Nu prea se poate limita, pentru că nu ai criterii. Este o profesiune liberală și nu ai cum. Singurul criteriu este cel de competență profesională, la intrare. Mai încolo, din păcate, competența profesională nu contează întotdeauna pentru supraviețuire în profesie, pentru că se respectă tot mai puțin principiile profesiei. Există niște argumente pentru care sunt reguli și privitor la publicitate. Nu vindem roșii să începem să ne autolăudăm. Se încalcă principiile profesiei, se face reclamă care nu e permisă, se merge pe relații, pe linie politică, pe prietenii ș.a.m.d. Și atunci ies la iveală contracte de asistență juridică fictive pe care s-au încasat bani (vezi cazul Apostu – n.red.).

Alin Golban: La București, publicitatea e la ordinea zilei.

Stanca Ioana Gidro: Asta nu înseamnă că e legală. Aia este treaba Baroului București să-și rezolve. Sunt chestiuni disciplinare. Noi am încercat să le temperăm.

Alin Golban: Nu s-a propus modificarea statutului?

Stanca Ioana Gidro: Ba da, dar modificarea s-a făcut în sensul că s-au făcut niște precizări: ce ai voie și ce nu ai voie. Gândiți-vă dacă ne-ar da liber, ai vedea oameni cu sandvișuri de-alea în fața tribunalului… hai la mine că… De principiu, această profesie nu-ți dă voie să promiți. Poți să promiți un singur lucru: că faci tot ce se poate și cât te duce capul.

Alin Golban: Dar prin succese, sentințe câștigate, poți să te faci cunoscut?

Stanca Ioana Gidro: Sigur că da. Dacă ești muncitor și corect, eu zic că reușești. Dar îți trebuie ani și ani. Ori generația de acum nu mai vrea să aștepte. Să le cadă totul din cer. Au o mie de exemple de oameni care au devenit milionari în câteva zile și atunci toți vor.

Alin Golban: V-ați canalizat pe civil, deși e mult mai vast decât penalul.

Stanca Ioana Gidro: Nu-i mai vast. Aici e o greșeală mare. Adevărat penal nu poți să faci decât dacă știi civil. Toate infracțiunile sunt grevate pe raporturi juridice civile. Ca să știi penal într-adevăr și să poți aprecia dacă există sau nu o infracțiune, în majoritatea situațiilor trebuie să știi civil. Aici este marea greșeală a juriștilor. Penal nu poți să faci dacă nu știi civil. Poți să știi procedura penală mai bine decât un civilist și să jonglezi cu dispozițiile procedurale, dar când discutăm de infracțiunea în sine, fără civil… nu se poate.

Alin Golban: Ce înseamnă roba pentru dumneavoastră?

Stanca Ioana Gidro: Noi am încercat ca îmbrăcarea robei să fie un moment festiv. Pentru că practic nu ești avocat până nu depui jurământul. Nu putem să facem pentru fiecare când intră, să vină fiecare la Barou, la consiliu și atunci, când este adunarea generală, vin toți, iar consiliul îmbrăcat în robă îi îmbracă pe stagiari și cumva îi certifică calitatea de avocat. Din păcate sunt mulți cărora le e rușine cu roba. Eu am încercat la o adunare generală să le explic că până și portarul e mândru de uniforma lui și o poartă și pe stradă. Noi nu avem voie să o purtăm pe stradă. Mulți colegi nu sunt mândri. Roba te face un participant la proces și te delimitează de restul publicului participant, este cumva și un element de depersonalizare că te face să te rupi de restul vieții tale și să te implici în procesul la care participi. Și poate este și un element care ne diferențiază de alți participanți, judecătorul are alt tip de robă, procurorul alt tip. Din păcate, sunt unii colegi care vin cu ea într-o punguță, o scot toată șifonată, n-au insignă, le cade babețica, uită să-și ia alta. Deci nu toți avocații sunt mândri de uniformă.

Alin Golban: Examenul e mai ușor ca la magistratură?

Stanca Ioana Gidro: Grilele nu sunt mai ușoare, nu cred. Dar acolo intervin și alte probe pe care noi nu le avem. Poate că ar fi bine și noi să ne mai gândim… Poate niște teste psihologice nu ar fi contraindicate. Dacă s-ar face ca lumea, serioase.

Alin Golban: Cum se verifică trecutul candidaților?

Stanca Ioana Gidro: Se prezintă cazierul. Dacă au condamnări, depinde ce condamnare. De exemplu, anul trecut am avut o situație cu un dosar în care era condamnat pe ceva la legea circulației. Am vorbit cu colegii de la București că nu știam practica. Mi-au spus că inițial s-a considerat că este nedemn pentru profesia de avocat și s-a judecat și Înalta Curte a zis că nu e așa căci nu are legătură cu demnitatea profesiei.

Alin Golban: Pe de altă parte avem un avocat care e și deputat, Mate Andras, care are condamnare definitivă.

Stanca Ioana Gidro: Nouă nu ni s-a comunicat hotărârea. Este obligația instanței să o comunice. Trebuie să vedem despre ce e vorba.

Alin Golban: Nici de la Târgu Mureș nu a venit în cazul doamnei Apostu.

Stanca Ioana Gidro: Da, nici de acolo nu a venit.

Alin Golban: Clujul e al doilea barou ca mărire după București, la mare distanță de Timiș, Iași. Care este explicația?

Stanca Ioana Gidro: Nu știu… Vin foarte mulți care vin la facultate aici, știu eu, se îndrăgostesc de oraș… nu știu care e motivația. Dar numărul de avocați depășește nevoile actuale.

Alin Golban: Profesează toți?

Stanca Ioana Gidro: Nu profesează toți. Depinde… Se poate face avocatura în mai multe feluri. Poți să faci copieri de acte, studii de dosare, poți numai să cauți jurisprudență unui avocat, poți să mergi numai la camera de comerț să faci acte. Sunt multe activități, nu e neapărat să faci sală. Cei care fac sală sunt puțini. Cred că e undeva pe la 300. Unii fac așa zisa avocatură de business care nu știu în Cluj cât e de dezvoltată.

Alin Golban: Deci nu se va limita numărul de avocați?

Stanca Ioana Gidro: Nu, nu se poate. Așa ar trebui să-i dirijăm spre alte barouri. Sunt barouri unde nu au mai intrat avocați. Nu e numai la Cluj fenomenul. E și la București, Timiș. Și barourile din jur se plâng că nu mai au stagiari, în timp ce sunt barouri care se plâng că sunt prea mulți și zic să nu mai dăm examen un an sau doi, ceea ce ar fi total ilegal.

Alin Golban: Anul trecut, la examen, a ridicat mari probleme chiar proba privind statutul profesiei de avocat.

Stanca Ioana Gidro: Da, pentru că nu prea există cursuri. Este cursul scos de Ligia Dănilă, pe care o cheamă Cătună acum, de la Timișoara, care nu știu dacă mai există pe piață. Este destul de consistent. Probabil că toți citesc numai legea.

Alin Golban: Și nu e de ajuns?

Stanca Ioana Gidro: Nu, pentru că nu e de așa manieră structurată încât să fie destul. Grilele poate sunt un pic prea alambicate pentru candidați.

Alin Golban: Cine va face subiectele și corectura?

Stanca Ioana Gidro: Fiecare barou a făcut propuneri pentru comisia de examen. Până în 14 august se adună toate la INPPA. Și în 3 septembrie, comisia permanentă selectează. Subiectele se vor stabili cu o zi înainte.

Alin Golban: Ce-i faceți fiicei dumneavoastră Soso dacă nu intră anul acesta?

Stanca Ioana Gidro: Soso nu va da anul acesta examen și nu cred că va mai da pentru că nu o interesează profesia și atunci nu are rost să insist.

Alin Golban: Anul trecut v-ați supărat?

Stanca Ioana Gidro: Da, m-am supărat, dar mă așteptam pentru că nu o interesează meseria. Din păcate s-a trezit cam târziu, în anul 4. Am insistat să termine, dar acum are alte planuri.

Alin Golban: Faptul că chiar fiica dvs. a picat examenul anul trecut arată cât de corectă este examinarea?

Stanca Ioana Gidro: Din punctul meu de vedere, asta ar trebui să vadă lumea. Dar nu a venit nimeni să-mi spună că examenul e corect, ci mai repede s-a comentat invers: ”uite la asta că fiică-sa nu e în stare să intre”. Oamenii sunt răi și întotdeauna se bucură de nereușita celuilalt, în loc să vadă partea pozitivă. Sigur că asta ar fi trebuit să vadă. Atunci m-am supărat, dar nu foarte tare. Având în vedere că există copii cu probleme de sănătate și alte probleme, consider că în general trebuie să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru ce ai, că nu ai necazuri mai mari. Nu poți forța pe cineva să facă ceva ce nu-i place. Fiul meu o face cu plăcere, a intrat de la început, își face doctoratul. Nu l-am împins din spate.

Alin Golban: E greu să-ți găsești maestru?

Stanca Ioana Gidro: A fost greu să-ți găsești îndrumător într-o perioadă din 1997 până în 2000 și ceva când trebuia să ai doi îndrumători.

Alin Golban: Chiar președintele Tribunalului mi-a zis că a dat la magistratură că nu și-a găsit maestru în anii 1990.

Stanca Ioana Gidro: Eram foarte puțini, sub 100. Și mai trebuie să ai vechime să poți să iei stagiar. Acum suntem mulți. Dar puțin s-a diluat și noțiunea de maestru. Din punctul meu de vedere, maestru înseamnă mai mult decât să ai 6 ani vechime.

Alin Golban: Ce trebuie să facă un maestru?

Stanca Ioana Gidro: Trebuie să imprime stagiarului o anumită conduită profesională. Aceasta este cea mai importantă contribuție a maestrului, să imprime o conduită profesională. Dacă îl învață de la început să fie corect, îl învață să nu încerce să păcălească, cum să redacteze corect o acțiune, care e comportamentul pe care trebuie să-l aibă față de restul colegilor, pentru că suntem colegi, nu suntem adversari. Suntem adversari în sală și apoi rămânem colegi zeci de ani. Sunt multe lucruri pe care trebuie să-l învețe. Ar trebui revizuită în următorii ani noțiunea de maestru. Îndrumătoarea mea, doamna Medrea, avea 20 și ceva de vechime.

Alin Golban: În final, ce le urați la cei care s-au înscris la examen?

Stanca Ioana Gidro: Să n-aibă trac, să poată fi liniștiți, să se poată concentra. Care sunt pregătiți, să intre!

Alin Golban: Ce măsuri de supraveghere se iau la examen?

Stanca Ioana Gidro: Vor fi câte cinci-șase supraveghetori într-o sală și sistem de bruiat semnalul la telefoane. Supraveghere video nu avem.

*Mulțumim clujust.ro

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 17 de comentarii cu privire la articolul “Stanca Ioana Gidro: Sistemul acesta cu grile nu poate fi o verificare serioasă”

  1. Cu tot respectul pentru d-voastra, cred ca viziunea va este limitata la trecut. Examenele din SUA la experti contabili nu mai sunt structurate pe ce stii ci au o componenta majora de cum iti obtii informatia. Testele orale si scrise avantajeaza o tipologie universitara. Viata de zi cu zi este diferita si solutiile sunt foarte comerciale, pentru un alt fel de tipologie.

    Ati descris la inceputul interviului ceea ce nu am putut sa accept, fanariotismul, servilismul, structurii de casta. Numai UTC-istii, numai relatiile, adica copiii castei treceau de posturile blocate. Nu pot fi de acord cu aceasta mentalitate, ci cei care au success sunt cei care combina pregatirea cu marketabilitatea si sunt scosi in evidenta de piata libera. Degeaba ai avocati straluciti, daca nu au talentul comunicarii cu clientul, daca nu stiu sa se promoveze. Am angajat peste 300 de avocati pentru clientii mei si va pot spune ca am decis sa lucrez cu cativa, sa-i educ sa inteleaga clientul si cerintele acestuia.

    Structura testelor grila are o filozofie a ei. Noi suntem atat de inchisi in a aplica concepte noi, pentru ca ne raportam la stabilitate, cand de fapt totul in jur este miscare.

    Timpul educatiei din anii comunismului au trecut. Avem nevoie de tineri educati, care sa umple golurile unei economii noi. Viata le va gasi locul, asa ca nu-i limitati, pentru ca nu stiti Dumneavoastra pe cine a pregatit Dumnezeu sa schimbe imposibilul si sa-l faca posibil. Fiica duneavoastra are propriul drum care trebuie incurajat. Tot ce a invatat ii va folosi, dar nu azi, nu acum. Nu toti sunt avocati, ci toti sunt administratori. Aveti nevoie sa va eliberati de concepte care pun oamenii in sablon. Cadrul didactic scoate talentul din sablon, ii da resursele, ii arata cum sa munceasca si 1% talent, cu echipamentul necesar, cu 99% munca va trage multe carute, va adauga valoare. Am vazut multi student de 10+ care nu s-au descurcat in viata profesionala si am vazut multi student de 6-7 care au excelat si au reusit in viata. La unii le vine mintea la cap mai greu. Altii se pierd pentru ca nu le-a fost rezervat postul de casta.

    Tinerii au nevoie de sanse, de mentori, de un sistem deschis, cu optiuni, de un sistem grila. Va rog sa studiati flozofia grilei inainte sa o condamnati.

  2. Constantin STANCU spune:

    „Adevărat penal nu poți să faci decât dacă știi civil. Toate infracțiunile sunt grevate pe raporturi juridice civile. Ca să știi penal într-adevăr și să poți aprecia dacă există sau nu o infracțiune, în majoritatea situațiilor trebuie să știi civil. Aici este marea greșeală a juriștilor. Penal nu poți să faci dacă nu știi civil. Poți să știi procedura penală mai bine decât un civilist și să jonglezi cu dispozițiile procedurale, dar când discutăm de infracțiunea în sine, fără civil… nu se poate”.

  3. Buna ziua doamna avocat,

    Din experienta mea de „copil picator de examene” va pot spune ca ultimul lucru de care are nevoie un copil dupa ce pica un examen este ca al lui parinte sa se supere.

    Sau ca al lui parinte sa-si compare copilul cu un altul ce are eventual un handicap si, iesind in avantaj, sa se arate intelegator: „Având în vedere că există copii cu probleme de sănătate și alte probleme, consider că în general trebuie să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru ce ai, că nu ai necazuri mai mari.”

    Parintele trebuie sa fie acolo pentru copil, si sa fie intelegator – fara a-l umili – mai ales in momentele grele. Fara sa-i spuna ca i-a adus un necaz. Copilul nu este pe lume pentru a ne aduce necazuri sau pentru a ne mandri cu el. Copilul vine in lumea noastra ca sa-l iubim. De mandrit, ne mandrim cu lucrurile pe care noi le-am realizat. Copilul nu este un lucru realizat de noi. Nu noi, parintii, suntem Creatorii copilului.

    Apoi, nici copilul nu-si poate controla parintii, si nici parintii nu-si pot controla copilul – mai ales daca a trecut de o anumit varsta. Si nici nu este de dorit sa ne controlam unii pe altii. Ci doar sa ne educam reciproc , dar fara sa ne umilim unii pe altii, atunci cand facem – eventual – greseli.

    Cu stima,

  4. Ioan BUCȘA spune:

    Testele grilă sunt foarte bune pt. că limitează foarte mult subiectivismul, se verifică mai bine dacă candidatul a parcurs toată materia.
    Până la urmă nu poţi să-ţi dai seama de la început dacă un candidat are vocaţie de avocat sau nu, dar dacă nu are un bagaj minim de cunoştinţe, degeaba are el vocaţie, vorbeşte şi scrie frumos dacă el formulează acţiunea peste termen sau o introduce la o instanţă necompetentă tergiversând astfel cauza sau nu formulează plângere prealabilă etc.
    Credeţi d-voastră că acei avocaţi celebri care apar mereu la televizor, mai ales în cauze penale, dar nu prea au şi succes la pronunţare, nu au vocaţie de avocat, dar nu-şi pune nimeni problema când naiba mai au timp să citească atâtea dosare în care pledează; ori asta nu ţine de vocaţie, ci de multă muncă în arhivă, de înţelegerea raporturilor juridice, iar un avocat care nu are atâta vocaţie, dar care cu trudă caută şi descoperă elemente de fapt ce îi pot folosi în apărarea clientului său este mult mai bun decât un profesor avocat care invocă mereu, dar frumos, aceleaşi excepţii de procedură care nu fac decât să temporizeze judecata cauzei.

  5. Florin RADU spune:

    Sistemul cu grile este unul fundamental gresit. El acorda sanse de reusita doar celor care pot sa toceasca. Cei care au fost dintotdeauna obisnuiti sa studieze, sa inteleaga logic, sa aplice – nu au nici o sansa sa ia o nota de trecere la un examen.
    Dovada afirmatiei mele o avem zi de zi in salile de judecata, unde judecatorii tineri, desi bine pregatiti, conduc prost sedintele, sunt foarte fixisti si imobili in gandire.

    • Sistemul de grile (intrebari cu raspunsuri multiple) este, de departe cel mai bun sistem de testare logica a cunostintelor. Nu are nicio legatura nici cu toceala. De fapt egalitatea grile=toceala este fundamental gresita.
      Sistemul de grile este cel mai bun sistem.
      Problema nu este sistemul de grile ci intrebarile eronate, cu raspunsuri fals corecte. Toate cartile cu grile ofera doar raspunsuri dar niciuna nu ofera explicatii/argumentatii ale raspunsurilor.
      Grilele fara explicatii sunt ca hotararile judecatoresti fara motivare.
      De ce? Pentru ca in mare parte, autorii cartilor cu grile nu-si merita titlul de profesori. Si sunt nume mari de tot. Nume de profesori care daca ar fi transplantati la Sorbona sau Harvard, nu ar reusi sa ocupe nici postul de asistent al asistentului profesorului asociat de drept.
      Dreptul in Romania este o loterie deoarece are o sorginte de calitate proasta in codul lui Napoleon si sistemul francez de drept. Foarte greu si incet este ameliorat prin jurisprudenta CEDO si CJUE.
      Dreptul este o stiinta aplicata practica. Teoria este inutila fara practica.

    • Ioan BUCȘA spune:

      Dreptul nu este matematică, presupune să memorezi o mulţime de noţiuni, termene, principii ş.a. care nu au legătură cu logica, care se schimbă mereu în funcţie de legislativ(a se vedea numai materia fiscală sau noul cod de procedură penală care e făcut varză de C.C.)
      Tinerilor judecători le lipseşte doar experienţa, mai ales aceea din alte profesii juridice; dar cu timpul vor căpăta şi experienţă, mai ales cea de viaţă le va oferi o mai bună cunoaştere a relaţiilor sociale, mulţi dintre ei intrând la INM direct de pe băncile şcolilelor unde au fost sub întreţinerea părinţilor; decât un judecător blazat care nu a mai pus mâna pe o carte de mulţi ani, mai bine unul care e la zi cu materia în care te judeci; în pronunţarea şi motivarea hotărârii se vede dacă ştie carte şi mai puţin în sala de judecată!
      Poate că era mai bună vremea aceea când judecătorul stagiar intra în şedinţă împreună cu unul definitiv; cu siguranţă ar avea ce învăţa unul de la altul.

      • Dreptul nu are nimic de a face cu logica? Citiți vă rog pe Kelsen (doar ca exemplu). Orice ierarhie normativă are la bază un substrat logic. De acolo avem unitatea ordinii juridice. Care este o necesitate logică (zice tot Kelsen asta în Doctrina Pură a Dreptului)

        Bine, a mai fost un nene prin 1800 și ceva care spunea că „Dreptul nu e logică, dreptul este experiență” (The life of the law has not been logic: it has been experience – Oliver Wendell Holmes, The Common Law, la p. 1). Dar a fost aspru contrazis. Pentru că situația de drept a fost inventată tocmai pentru a preveni arbitrariul situației de fapt (fondată pe experiență cică și nu pe logică). Iar toate instanțele apelează la logică pentru a soluționa în mod just un proces dificil în care legea pare să fie depășită ( de acolo și analogia juridică – mutatis mutandis-ul folosit extrem de des de Curtea de Justiție și de CEDO, sau principiul efectivității, sau principiul aplicării prioritare – toate principiile fundamentale inventate de CJUE au avut la bază logica integrării UE aplicată la nivel juridic).

        Dreptul este logică. De aceea avem și teste de logică date, de exemplu, în alte state membre UE pentru a intra la Drept. Sau pentru a deveni funcționar – jurist în instituțiile UE.

        • De acord cu Mihaela. „principii ş.a. care nu au legătură cu logica” este o fraza vadit ilogica. Dreptul este logica formala pura. Logica inseamna structura si rationament corect. Probabil comentatorul se refera la logica matematica.
          As putea spune ca textul comentariului releva existenta gandirii, dar lipsa rationamentului. Rationamentul (logica) este o specie a gandirii. Gandirea poate fi fantezie, fabulatie, vise, descriere, explicatie, amintire, asociere libera de idei. Rationamentul realizeaza inferente (deducţii): Premize – concluzii. Sunt enunturi cu scopul de a convinge.
          In viziunea conceptualistilor este necesara o rigurozitate matematica in stiinta dreptului.
          O data cu venirea neokantienilor, Kelsen d. ex, spunea: „Asa cum logica are scopul de a organiza ideile noastre sau discursul nostru permitand distingerea rationamentelor corecte de cele incorecte, la fel si stiinta dreptului ne permite sa organizam activitatile sociale pentru a putea distinge ilicitul de licit.”
          Legiferarea poate fi un proces confuz si ilogic (vezi normele adoptate de Parlament/Guvern) dar aplicarea legii a ramas intotdeauna un proces strict logic.

          • Unii filosofi din Italia au ajuns să scrie despre interpretări logice, diferite de cele evolutive sau teleologice.

            Se spune, de exemplu, că dintr-o interpretare logică a Constituției a răsărit din jobenul curților constituționale noțiunea de identitate constituțională – opozabilă aplicării prioritare a dreptului UE pe tărâm național.

            Iar în doctrină se vorbește despre anumite interpretări ale unor dispoziții ca rezultând dintr-o necesitate logică.

            Dau exemple:

            Traditional sources of international law such as treaty and custom are generally regarded as the product of the consent of states. This could work against the conclusion that those sources give rise to peremptory norms. The conceptual difficulty thus arising is how consensual sources can give rise to norms that apply to states despite their consent and are concerned with a priory hierarchy of norms which can operate despite and above the will of States expressed in traditional sources of law. These concerns could entail a logical necessity to consider that peremptory norms are not subsumable under traditional sources but can only be based on a specific source of international law which covers only those norms which the international community considers so fundamental that it endows them with the superior peremptory status.

            Sau:

            The assessment of the conflict of a treaty with jus cogens in an objective sense, not merely according to the attitudes of States , is a LOGICAL CORROLARY of the system of invalidity under Article 53.

            Sau:

            Certes, derriere les valeurs du groupe peuvent se dissimuler des droits qui viennent les concretiser. Cependant, a l’oppose de la logique des droits, la logique des valeurs n’est pas d’esprit liberal mais d’esprit republicain ou communautaire. Les droits, qui les sous-tendent ne sont donc pas des droits individuels – detenus par l’individu en tant qu’individu – mais des droits invocables par les individus en tant que membres d’une collectivite. Des lors, meme les droits refletant des valeurs nationales vont etre susceptibles de poser probleme dans les rapports avec le droit de l’Union en ce qu’ils ne repondront qu’imparfaitement a la logique des droits qui est celle de l’Union. Dans ce contexte, il apparait que, compte tenu de leur caractere potentiellement problematique en droit de l’Union, les ordres constitutionnels reposant sur des valeurs meritent une attention accrue, qu’il s’agisse des valeurs de la Republique en France ou des valeurs du catholicisme en Irlande

            Sau:

            Cependant, plusieurs auteurs se sont interroges sur la place des protocoles au sein du droit originaire. Pour le professeur Daillier, en cas de conflit entre un protocole et une autre nome de droit originaire, le juge doit soit rechercher une interpretation conciliatrice, soit appliquer la regle lex posterior derogat priori. Il reconnait cependant que, dans une logique constitutionnelle, un protocole doit probablement ceder le pas aux normes „éminentes”

            Sau:

            „grace a [la] prise en consideration comparative des constitutions nationales, il est possible de faire coincider deux exigences: elaborer des solutions adaptees aux besoins de la construction communautaire et a sa logique propre, tout en evitant des conflits avec les regles constitutionnelles de tel ou tel Etat membre particulier. Cette seconde exigence conduita tout naturellement la Cour a donner la preference dans chaque cas au standard de protection le plus eleve; a tout le moins, elle tiendra compte des sensibilites nationales particulieres dans le domaine de valeurs politiques et morales considerees comme essentielles et intangibles”

            SAU:

            Kelsen considere que la perspective dualiste est une absurdité logique: deux normes ne peuvent avoir deux fondements de validite differents. En vertu de la structure pyramidale du droit, elles doivent necessairement etre rattachees a une meme norme supreme garantissant la cloture de l’ordre juridique.

            SAU:

            En effet, il est impossible au terme d’une analyse purement logique de confondre primaute de validite et primaute du rang. On peut tout a fait imaginer que la norme supreme d’un ordre juridique du point de vue formel de la validite ne soit pas supreme du point de vue materiel de sa place dans la hierarchie des normes.

            Si asta doar ce gasii la un search dupa „logi” intr-un word document de al meu de vreo suta de pagini de citate. Dar mai am altele de mii de pagini.

            Cu stimă,

          • Ioan BUCȘA spune:

            De acord cu d-voastră; mă refeream la multitudinea de informaţii/termene din legi/coduri care trebuie pur şi simplu să le reţii, fără a avea o neapărat o logică. Un exemplu recent este modificarea termenului de recurs de la 15 zile la 30 zile, modificarea are o logică, dar în contencios administrativ s-a păstrat tot 15 zile, legea 554/2004 fiind lege specială, nu prea are logică de ce nu s-a modificat şi aici; în practică am văzut judecători vechi, cu experienţă, care în mod constant indică ca termen de recurs 30 zile, prejudiciind astfel partea care respecta termenul indicat de jude şi nu pe cel indicat de lege. Exemplele pot continua…

        • Nu confundaţi „ignoranţa” cu „lipsa de logică”. Nici eu nu ştiu anatomie sau sute de formule sau principii matematice, dar nu pot spune că „nu au logică”.

          • Sunt și eu de acord cu domnul Kurtyan.

            Din momentul în care dibuiești logica după care funcționează, reușești să dibuiești și viitorul. Cine se prinde de logica ce se aplică, devine profet (juridic).

            Acum, este la fel de adevărat că nu mai trăim de vreo 30 de ani într-un stat de drept legalist, ci într-un stat de drept constituțional. Suntem într-o democrație constituțională. Degeaba știm logica legilor, dacă nu știm logica proprie a Constituției și a drepturilor fundamentale. De ce este degeaba? Pentru că orice normă pe care ești pus să o memorezi pentru a ști să răspunzi la întrebări – șablon, poate fi contestată (și chiar este!) în fața judecătorului: în fața unei triade de judecători (cel puțin). CCR poate anula chiar legea pe care ești chemat să o memorezi sau să o invoci. Apoi, dacă nu reușești la CCR, poate reușești la CEDO. Și dacă nu reușești la CEDO, poate reușești la CJUE. Și dacă nu reușești la acestea trei, poate reușești la ÎCCJ (care de multe ori a încercat să se declare deasupra celor trei instanțe mai sus menționate). Sau poate pur și simplu reușești (provizoriu) la judecătoria Băilești – măcar pentru a lăsa legea inaplicabilă inter partes.

            Deci în această epocă a statului de drept constituțional, în acest neoconstituționalism, orice dispoziție de drept se bucură doar de o prezumție relativă de validitate. Și logica aplicabilă este alta decât cea de pe vremea statului legalist.

            Las la o parte că apoi o decizie a CCR poate fi contestată la CEDO sau la CJUE. Sau că o decizie CJUE poate fi contestată la CEDO sau la CCR – atunci când nu-ți convine rezultatul. Aici deja avem o a treia logică.

            Dar peste este o logică. În afară de domeniul sentimentelor – și asta doar pentru că, eventual, până în prezent cercetătorii nu au reușit să se prindă de logica sentimentelor umane.

          • Ioan BUCȘA spune:

            Poate nu am folosit cea mai potrivită exprimare. Discuţia a pornit de la afirmaţia unui domn că „Sistemul cu grile este unul fundamental gresit. El acorda sanse de reusita doar celor care pot sa toceasca.” Am făcut comparaţia cu matematica, respectiv logica matematică, unde dacă ai înţeles o anumită teoremă, formulă poţi deduce apoi alte formule fără a trebui să trebuiască să le înveţi pe de rost, să toceşti. În drept nu e la fel, de la un principiu, normă de drept există numeroase excepţii care cu siguranţă au o logică juridică, economică, socială(nu matematică) care nu transpare din rândurile codului, legii, iar de aceea degeaba ai înţeles tu principiul de drept,logica acestuia, dacă nu ştii(pe de rost) şi excepţiile; peste toate acestea mai sunt şi numeroasele modificări legislative care par că nu au în vedere care a fost raţiunea, logica juridică, economică, socială avută iniţial în vedere când a fost edictată norma juridică, dar care tu candidat trebuie să le reţii şi să le aplici în practică.

          • Cu toata considerația domnule Bucșa,

            Dar de ce trebuie să le știi pe de rost excepțiile? Cine te grăbește, de nu ai timp să le citești deschizând un program de legislație on-line și dând un search aferent? Cu o conexiune bună la internet durează mai puțin decât timpul care îți ia să-ți amintești excepțiile. Plus că riști să ți le amintești greșit.

            Cam cât considerați că poate memora o persoană în condițiile în care legislația se tot modifică și apar excepții la excepții la excepții – mai ales că ele nu ar avea logica prezentă în matematică (așa susțineți dumneavoastră deși dreptul apelează uneori la formule matematice – numai când mă gândesc la formulele dezvoltate de profesorii de drept din America cu privire la aplicarea de către instanțe a principiului proporționalității, găsesc un exempli gratia).

  6. Eu consider – mai in gluma, mai in serios – ca zeita Justitiei este legata la ochi pentru ca doar memorand, fara sa citesti, vei sti sa imparti dreptatea.
    O a doua varianta ar putea fi ca simtul justului si al dreptatii il ai indiferent de ce lege citesti ca fiind legea aplicabila – si prin urmare, nu este nevoie sa nu fii legat la ochi. De altfel, daca legea este contrara Constitutie, mai bine sa fii legat la ochi, decat sa aplici o dispozitie de facto invalida.

    Propun ca examenele sa se dea legati la ochi.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate