« Secţiuni « Jurisprudenţă « CEDOCJUECCRÎCCJCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Jurisprudenţă CJUE (Curtea de Justiţie a Uniunii Europene)
DezbateriCărţiProfesionişti
JURIDICE

Dreptul la indemnizatie al agentilor comerciali independenti, dupa incetarea contractului cu comitentul. Hotararea CJCE in cauza Semen vs. Deutsche TamOil GmbH
01.04.2009 | , DRAGOMIR SI ASOCIATII

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Hotararea Curtii (Prima Camera) din 26 martie 2009
C-348/07

Dreptul la indemnizatie al agentului comercial nu poate fi limitat din oficiu de pierderile de comision ce rezulta din incetarea relatiei contractuale, atunci cand beneficiile retinute de comitent trebuie considerate superioare.

Conform art. 17 alin. 2 din Directiva 86/653/CEE:

a) Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura agentului comercial, dupa expirarea contractului de agentie, o indemnizatie sau o reparare a prejudiciului. Agentul comercial are dreptul la indemnizatie in cazul si in masura in care:

– a adus comitentului noi clienti sau a contribuit substantial la cresterea volumului de afaceri intreprinse cu clientii existenti, iar comitentul continua sa obtina beneficii substantiale din afacerile cu acesti clienti si

– plata acestei indemnizatii este echitabila avand in vedere toate imprejurarile si, in special, comisionul pierdut de agentul comercial in afacerea cu clientii.

b) Volumul compensatiei nu poate depasi echivalentul unei indemnizatii pe un an de zile.

Domnul Semen a detinut in locatiune o statie de distributie a carburantilor a societatii Deutsche Tamoil in Berlin, societate membra a grupului public libian Oilinvest, vanzand in numele si pentru Deutsche Tamoil carburanti si lubrifianti. Ca urmare a expirarii contractului  de agentie, Landgericht Hamburg a fost sesizat pentru a se pronunta asupra indemnizatiei care urma sa fie platita domnului Semen, in conformitate cu dispozitiile art.17 ,alin. (2) lit. (a) din Directiva.

Avand indoieli in legatura interpretarea acestuia, Landgericht Hamburg a suspendat judecarea cauzei si a sesizat Curtea cu doua intrebari preliminare:

– Este conform cu art. 17, alin. (2), lit. (a) din Directiva faptul ca dreptul la indemnizatie al agentului comercial este limitat de pierderile de comision ce rezulta din incetarea relatiei contractuale, chiar si atunci cand beneficiile retinute de operatorul economic trebuie considerate superioare?

– In cazul in care operatorul economic face parte dintr-un grup de societati, beneficiile obtinute de societatile din cadrul grupului fac parte din aceste beneficii?

Cu privire la prima intrebare

Potrivit unei jurisprudente constante, sistemul instituit la articolul 17 din Directiva are, in special in ceea ce priveste protejarea agentilor comerciali dupa incetarea contractului de agentie, caracter imperativ (Hotararea din 9 noiembrie 2000, Ingmar, C-381/98, Rec., p. I?9305, punctul 21 si Hotararea Honyvem Informazioni Commerciali, C-465/04, punctul 22).  Astfel, in privinta indemnizatiei pentru incetarea contractului de agentie, statele membre isi pot exercita puterea de apreciere pentru a alege metodele de calcul al acestei indemnizatii numai in limitele dispozitiilor articolele 17 si 18 din Directiva (Hotararile citate anterior Ingmar, punctul 21 si Honyvem Informazioni Commerciali, punctul 35).

Curtea considera ca sistemul stabilit la art. 17 din Directiva este o procedura compusa din 3 etape. Astfel, intr-o prima etapa urmeaza a se cuantifica beneficiile comitentului rezultate din tranzactiile cu clienti adusi de agentul comercial, conform dispozitiilor art. 17, alin. (2), lit. (a), prima liniuta. Urmeaza apoi a se verifica daca, potrivit celei de a doua liniute a acestei dispozitii, cuantumul stabilit pe baza criteriilor descrise mai sus este echitabil, avand in vedere toate imprejurarile specifice cazului respectiv si , in special, pierderile de comision suferite de agentul comercial. In sfarsit, in a treia etapa, cuantumul indemnizatiei este comparat cu limita maxima prevazuta la art. 17, alin. (2), lit. (b) din Directiva, care intervine numai daca acest cuantum, rezultat in urma celor doua etape de calcul de mai sus, depa?e?te limita respectiva.

Pierderile de comision suferite nu reprezinta decat unul dintre elementele relevante pentru examinarea echitatii, revenind asadar instantei nationale obligatia de a aprecia, in cadrul celei de a doua etape a evaluarii, daca indemnizatia acordata agentului comercial pare in fine echitabila si, prin urmare, daca si in ce masura aceasta indemnizatie trebuie ajustata, avand in vedere toate imprejurarile specifice cazului respectiv. Totodata, Curtea aminteste ca alti factori care trebuie luati in calcul la aprecierea echitatii in practica si informatii detaliate in legatura cu calculul efectiv al indemnizatiei se regasesc in raportul Comisiei din  la 23 iulie 1996 [COM(96) 364 final privind aplicarea art. 17 din Directiva.

In acest context, Curtea considera ca art. 17, alin. (2), lit. (a) din Directiva trebuie interpretat in sensul ca nu permite ca dreptul la indemnizatie al agentului comercial sa fie limitat din oficiu de pierderile de comision ce rezulta din incetarea relatiei contractuale, chiar si atunci cand beneficiile retinute de comitent trebuie considerate superioare.

Cu privire la a doua intrebare

Analizand art. 17, alin. (2), lit. (a) din Directiva, Curtea constata ca acesta priveste doar relatiile contractuale „clienti-comitent” si beneficiile rezultate pentru „comitent” din tranzactiile realizate cu acesti clienti; este exclusa posibilitatea ca beneficiile obtinute de terti sa fie luate in considerare la calculul „beneficiilor comitentului”. Totodata, conform Curtii, una dintre finalitatile Directivei este siguranta tranzactiilor comerciale si, prin urmare, securitatea juridica in domeniul reprezentarii comerciale, acest obiectiv excluzand, in principiu, posibilitatea ca beneficiile tertilor sa fie luate in considerare, cu exceptia cazului in care aceasta posibilitate a fost prevazuta in cadrul relatiei contractuale dintre comitent si agentul comercial.

Avand in vedere cele de mai sus, Curtea considera ca art. 17, alin. (2), lit. (a) din Directiva trebuie interpretat in sensul ca, in cazul in care comitentul ar apartine unui grup de societati, beneficiile obtinute de societatile din grupul respectiv nu sunt, in principiu, considerate parte din beneficiile comitentului si, prin urmare, nu trebuie sa se tina seama in mod necesar de acestea la calculul dreptului la indemnizatie al agentului comercial. In legislatia romana, contractul de agentie este reglementat prin Legea nr. 509 din 12 iulie 2002 privind agentii comerciali permanenti, iar dispozitiile art. 17 din Directiva (cu privire la indemnizatia cuvenita agentului in caz de incetare a contractului de agentie) analizat de Curte a fost preluat cu fidelitate in articolul 22 din legea romana.

av. Alis Patlageanu, stud. Irina Iliescu

 
Secţiuni: CJUE | Toate secţiunile
Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD