Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Energie
CărţiProfesionişti
BOTEZATU & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Gazele de şist intră în categoria ”resurselor de petrol”
24.08.2015 | Andrei PAP


În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din data de 21 august 2015 a fost publicată Decizia nr. 25/2015 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 26 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.903/89/2013.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 26 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.903/89/2013, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:
Din interpretarea art. 1 din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 238/2004), rezultă că gazele de şist cad sub incidenţa acestei legi?”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]
34. Se observă că, deşi sesizarea Înaltei Curţi vizează dezlegarea chestiunii de drept ”Din interpretarea art. 1 din Legea nr. 238/2004 rezultă că gazele de şist cad sub incidenţa acestei legi”, în realitate chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată priveşte stabilirea apartenenţei gazelor de şist la domeniul public al statului sau la domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale.

35. Prevederi constituţionale şi legale relevante:

– art. 135 alin. (2)-(4) din Constituţia României, în forma iniţială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991:
”(2) Proprietatea este publică sau privată.
(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”

art. 136 alin. (1)-(3) din Constituţia României, revizuită, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003:
”(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”

– art. 858-860 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare:
Art. 858.
Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.
Art. 859.
(1) Constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite prin legea organică.
(2) Celelalte bunuri care aparţin statului ori unităţilor administrativ-teritoriale fac parte, după caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, însă numai dacă au fost, la rândul lor, dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.
Art. 860.
(1) Bunurile proprietate publică fac parte din domeniul public naţional, judeţean sau, după caz, local.
(2) Delimitarea dintre domeniul public naţional, judeţean şi local se face în condiţiile legii.
(3) Bunurile care formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale sau invers decât ca urmare a modificării legii organice. În celelalte cazuri, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale şi invers se face în condiţiile legii.”

– art. 3 din Legea nr. 213/1998:
”Art. 3.
(1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
(2) Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie [art. 136 alin. (3) din Constituţia revizuită în anul 2003 – n.n.], din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege.
(3) Domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional.
(4) Domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional sau judeţean.”

– pct. I.1 şi pct. III. 8 din anexa ”Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale” la Legea nr. 213/1998:
”I. Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri:
1. bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ; […]
III. Domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: […]
8. bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public naţional.”

– art. 120 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
”Art. 120.
(1) Aparţin domeniului public de interes local sau judeţean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public naţional.”

– art. 1 din Legea nr. 238/2004:
”Art. 1.
(1) Resursele de petrol situate în subsolul ţării şi al platoului continental românesc al Mării Negre, delimitat conform principiilor dreptului internaţional şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român.
(2) Petrolul reprezintă substanţele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale, acumulate în scoarţa terestră şi care, în condiţii de suprafaţă, se prezintă în stare gazoasă, sub formă de gaze naturale, sau lichidă, sub formă de ţiţei şi condensat.
(3) Gazele naturale cuprind gazele libere din zăcăminte de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensat.”

– art. 100 pct. 48 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare:
”Art. 100.
În sensul prezentului titlu, următorii termeni şi expresii se definesc după cum urmează: […]
48. gaze naturale – gazele libere din zăcămintele de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din câmpul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia sau separarea hidrocarburilor lichide.”

36. Înalta Curte reţine că gazele de şist nu intră în categoria gazelor naturale, astfel cum acestea sunt definite de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 238/2004 şi de art. 100 pct. 48 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

36.1. În mod obişnuit, uzual, ”gaz, gaze” reprezintă ”nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, uşor deformabile şi expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă şi tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziţie” şi ”gazele naturale” sunt definite ca fiind ”gaze combustibile care emană din pământ”, iar ”şistul” este o ”rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface uşor în foi sau în plăci subţiri cu suprafeţe paralele” (Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic Gold Bucureşti, 2012).

36.2. În acelaşi sens, ”gazul” desemnează un ”amestec de substanţe gazoase, întrebuinţată drept combustibil”, iar ”gazele naturale” reprezintă ”gaze combustibile acumulate în pământ în urma unor procese naturale” (Micul dicţionar academic, Academia Română – Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002, volumul II), ”gaze inflamabile care se află sub formă de zăcământ în straturile din adâncime ale pământului” (http://ro.wikipedia.org).

36.3. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, prin intermediul site-ului www.infogazedesist.eu, prezintă următoarele informaţii în legătură cu definiţia gazelor de şist şi cu chestiunea resurselor convenţionale şi, respectiv, neconvenţionale de gaze naturale:
”Gazul de şist este o resursă neconvenţională. Gazul de şist (shale gas) este un gaz natural produs din şisturi. El aparţine surselor neconvenţionale de gaze naturale.
Sursele neconvenţionale sunt gazele care se găsesc în roca în care s-au şi format prin descompunerea materiei organice (source rock). Din această categorie fac parte: – Gazul de şist – Gazul stocat în roca unde s-a format, rocă conţinând materie organică (shale gas); – Gazul care se găseşte în zăcămintele de cărbune, în mine, galerii, caverne (coal gas); – Gazele cantonate în sedimente anorganice cu permeabilitate mică (tight gas); – hidraţii de metan (gazul sub formă solidă, gazul îngheţat).
Gazul de şist este extras din formaţiuni de rocă. Aceasta acţionează atât ca sursă, cât şi ca rezervor pentru gazul natural în sine. Gazul de şist poate fi privit ca o sursă de gaze în general ”difuză”, adică se întinde pe o arie teritorială mare, prin contrast cu gazul convenţional, care este disponibil într-un mod mai concentrat. Trebuie să fie forate şi analizate numeroase puţuri pentru a determina în mod suficient potenţialul formaţiunii de şist.”

36.4. Resursele convenţionale sunt acumulări de gaze în strate poros permeabile, care permit curgerea liberă a acestora.

36.5. Prin comparaţie cu resursele convenţionale, depozitele neconvenţionale sunt cantonate în roci compacte, cu conţinuturi mici de hidrocarburi, raportat la volumul de rocă, şi sunt dispersate pe o suprafaţă considerabilă, fiind plasate la adâncimi mari de 2-3 km (mult sub nivelul zăcămintelor convenţionale de hidrocarburi). Pentru a fi extrase, depozitele neconvenţionale necesită lucrări suplimentare speciale, în primul rând fracturarea rocilor pentru a le creşte permeabilitatea, dar şi injectarea unor cantităţi însemnate de fluide de fracturare pentru a forţa gazele să se elibereze din roci şi pentru a le dirija către suprafaţă.

36.6. Sursele neconvenţionale de gaze naturale sunt cele blocate în subteran, în roci impermeabile sau puternic compactate, cum ar fi cărbunele, gresia, calcarele şi şisturile argiloase. Există trei tipuri de gaze neconvenţionale; gaz din şisturi bituminoase (”shale gas” sau gaz de şist), metan din zăcăminte de cărbune (”coal bed methane” sau CBM), de asemenea cunoscut sub numele de gaz din zăcăminte de cărbune (CSG) în Australia (extras din zăcămintele de cărbuni) şi gaz etanş (”tight gas”) blocat în subteran în formaţiuni de rocă compactă cum ar fi calcarele sau gresiile.”

36.7. Definiţia generală a gazelor neconvenţionale se referă la acele acumulări de gaze naturale care nu pot fi identificate, caracterizate şi produse comercial prin tehnologii comune de explorare şi producţie şi care sunt cantonate în rezervoare cu permeabilităţi şi porozităţi reduse, ce nu permit curgerea decât prin aplicarea pe scară largă a fracturărilor hidraulice şi săpării se sonde orizontale sau multilaterale. Conceptul de gaze neconvenţionale a fost dezvoltat cu precădere în ultimii aproximativ 10 ani, odată cu perfecţionarea tehnologiilor de explorare şi extracţie a acestui tip de gaze.

36.8. În mare, gazele convenţionale sunt gaze naturale libere, aflate la mică adâncime, iar gazele neconvenţionale, printre care şi gazul de şist (shale gas), sunt gaze naturale captive, aflate la mare adâncime. Caracteristica comună a acumulărilor de gaze neconvenţionale este factorul de recuperare foarte mic (3-10%) faţă de gazele convenţionale unde este de aproximativ 80%. De asemenea, perimetrul concesiunilor pentru gaze de şist este foarte mare faţă de perimetrul concesiunilor pentru gaze convenţionale, iar costul exploatării gazelor de şist este mult mai mare faţă de costul concesiunilor pentru gaze convenţionale.

36.9. Gazele naturale exploatate până în prezent în România fac parte din categoria gazelor ”convenţionale”, Înalta Curte reţinând că acestea – şi nu gazele naturale neconvenţionale, printre care şi gazul de şist (shale gas) – fac obiectul prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 238/2004, care stipulează că ”Gazele naturale cuprind gazele libere din zăcăminte de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensat”, precum şi a dispoziţiilor art. 100 pct. 48 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, care definesc gazele naturale ca fiind ”gazele libere din zăcămintele de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din câmpul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia sau separarea hidrocarburilor lichide”.

37. Înalta Curte reţine că gazele de şist se includ în categoria ”petrolului”, astfel cum acesta este definit de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 238/2004, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

37.1. Deşi nu au fost incluse de legiuitor, prin art. 1 alin. (3) din Legea nr. 238/2004 şi prin art. 100 pct. 48 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, în definiţia ”gazelor naturale”, este incontestabil că gazele neconvenţionale (shale gas, coal gas, tight gas, methane hydrates), inclusiv gazul de şist, prezintă caracteristicile generale ale gazelor naturale, acelea de ”gaze combustibile acumulate în pământ în urma unor procese naturale” sau de ”gaze inflamabile care se află sub formă de zăcământ în straturile din adâncime ale pământului”.

37.2. În acord cu regulile de interpretare logică, raţională şi teleologică a normelor de drept, se constată că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 238/2004, reluate practic, aproape identic, prin art. 100 pct. 48 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, nu au o veritabilă existenţă de sine stătătoare, acestea trebuind privite şi analizate prin corelaţie cu prevederile art. 1 alin. (2) din lege, care stabilesc domeniul de reglementare al actului normativ, respectiv petrolul, care reprezintă ”substanţele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale, acumulate în scoarţa terestră şi care, în condiţii de suprafaţă, se prezintă în stare gazoasă, sub formă de gaze naturale, sau lichidă, sub formă de ţiţei şi condensat”.

37.3. Or, rezultă cu evidenţă, din definiţia gazelor de şist, că acestea reprezintă un amestec de hidrocarburi naturale acumulate în scoarţa terestră şi care, în condiţii de suprafaţă, se prezintă în stare gazoasă. Gazele de şist, cum s-a mai arătat, sunt gaze naturale captive în rocă, dispersate şi care necesită metode neconvenţionale pentru extragere, însă metodele de extragere, convenţionale sau neconvenţionale, nu au fost avute în vedere de legiuitor la stabilirea domeniului de aplicare a legii petrolului.

37.4. Prin urmare, se reţine că gazele de şist – chiar nedefinite şi nereglementate ca atare prin Legea nr. 238/2004 şi prin Legea nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare – întrunesc caracteristicile gazelor naturale chiar dacă nu sunt expres enumerate de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 238/2004 şi pot fi încadrate în noţiunea de ”petrol” astfel cum aceasta este definită prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 238/2004, întrucât aceste gaze prezintă o anumită compoziţie fizico-chimică (amestec de hidrocarburi naturale) şi o anumită stare de agregare (starea gazoasă) şi sunt localizate şi acumulate în scoarţa terestră.

38. În raport cu cele mai sus arătate, Înalta Curte reţine că resursele neconvenţionale de gaze naturale de şist intră în categoria mai largă a ”resurselor de petrol” ale României, care, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 238/2004, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 26 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.903/89/2013, şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 1 din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că gazele de şist se includ în categoria ”resurselor de petrol” ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român”.

Andrei Pap

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate