ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
17 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Mentorul
24.08.2015 | Daniel UDRESCU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Dacă defineşti mentorul, acesta reprezintă, de regulă, o persoană care are o anumită experienţă pe care o transmite unei alte persoane, ca, de exemplu, o călăuză, un îndrumător, un povățuitor, un sfetnic sau un sfătuitor. Mentorul este şi un conducător spiritual educator. Oamenii au preluat acest termen de la cel folosit pentru altoiul dintr-o plantă bătrână, grefat pe o plantă tânără pentru a-i transmite acesteia însușirile sale.

Rolul mentorului este unul aparte. Prietenia dincolo de vârste se transformă de multe ori într-o trecere de tehnici şi secrete adunate de cei mai în vârstă din observaţii şi experienţe către cei mai tineri, benevol. Mentorul, de-a lungul secolelor, a fost profesorul care pregătea elevul, antrenorul care antrena sau comandantul care pregătea apărarea sau tehnicile de luptă. Mentorul este important, pentru că este inspiraţie.

Cultivarea calității de conducere se transmite în generația următoare şi prin mentor. Aceste aspecte ale dezvoltării umane au hrănit setea de cunoaştere, în sensul de a face tinerii să crească în următoarea etapă a vieţii. Tinerii au nevoie ca cineva să creadă în ei. Influența mentorilor ajută la lărgirea imaginii și încurajează încrederea în sine, cu consecinţa dezvoltării interioare și extrage o viziune nouă asupra lumii. Mentorul te face o persoană mai bună. Câteva sfaturi te propulsează prin lumea ta, înlesneşte trecerea prin etape, cunoștințele ajutându-te să fii mai bun, formând viaţa, dând ţel, direcţie şi putere. Mentorul te propagă, te modelează, dă semnificaţie vieţii şi îţi arată cum să păşeşti spre succes.

Deci, datorăm succesul nostru acelor mentori care au îndrăznit să investească timpul lor prețios pentru a ne ajuta să ne maturizăm, ne-au învăţat să credem în potențialul nostru. Mentorul caută să elibereze resursele noastre interioare, care nu întotdeauna ne sunt cunoscute. Când mentorul comunică cu noi, toate vin foarte ușor și natural, făcându-ne fericiți când ne descoperim calea, talentul sau potenţialul.

Mentorul este persoana care transformă anii de formare în rezultat, care insuflă o atitudine pozitivă, care fac trecerea de la dorinţă la realitate. Profesorii, mentori și vizionari, sunt întotdeauna în jurul nostru. Trebuie ca şi noi să-i abordăm, pentru că ei sunt gata pentru noi. Fără mentori nu putem avea inspirație. Mentorul ne acordă atenţie, ne încurajează, ne apără, ne ridică, ne caută talentul ascuns nouă, îl identifică, ne verifică potenţialul, ne arată calea și ne ajută să perfecționăm aceste aptitudini și pentru a atinge succesul personal.

La vârsta de 6 ani, unchiul meu Nelu m-a învăţat să înot şi să-mi înfrâng frica de apă. Este una din experienţele de succes pe care mi-o amintesc vivid, retrăind cu intensitate momentul. El stătea la marginea bazinului, fără să intervină şi îmi spunea că pot, numai dacă vreau. Întâi m-am împins de la margine, apoi făceam cercuri, revenind la sprijin. A stat, a vegheat, impasibil, dar atent. Rar, mai dădea un sfat. Când a ştiut că sunt gata, m-a tras la margine, m-a ridicat şi a spus că bazinul este prea mic pentru mine şi să mergem împreună dincolo, în lac. Şi am sărit dincolo de bazin în lac, doborând poate cea mai mare barieră, eliberând energii şi lărgind orizonturi. Pe la 10 ani deja traversam ştrandul Băneasa în lat şi lung, cu o încredere debordantă că pot. Aşa am învăţat să înot.

La 9 ani, unchiul meu Daniel (a avut două prăvălii în centrul Craiovei pe care i le-au confiscat comuniştii) mă ducea prin târguri să-l ajut să vândă marfă, învăţându-mă să negociez (la data respectivă nu avea copii). Mă aşeza pe o pătură (ca punct de lucru) şi îmi spunea să încep să vând de la 5 lei, dimineaţa ţinând de preţ, seara lăsând din preţ la 3 lei. Îmi spunea să nu las clientul să plece, oferind până la 3 lei, dacă cumpără mai multe produse. Dincolo de 3 lei îmi spunea că nu mai câştigăm nimic şi ne-am pierdut timpul degeaba. Mai târziu, am realizat importanţa acestor reguli nescrise ale afacerilor, lecţiile practice de atunci construind încredere.

La vârsta de 13 ani eram ruşinos, dar Sandu, un vecin mai mare (20+ de ani), a fost mentorul meu în problemele majore cu care mă confruntam în viaţa de băiat, învăţându-mă să comunic cu fetele. M-a învăţat respectul faţă de fete, modul în care gândesc, normalitatea zvâgnirilor inimii. A fost o trecere de la copilărie la adolescenţă care m-a clădit ca individ.

La 15 ani, tata m-a luat să-l ajut (să-i fiu tovarăş de drum) când lucra dinţi în satele sau locurile care nu aveau dentişti. El m-a învăţat să încasez onorariu puţin câte puţin, pentru ca pacientul să nu simtă lipsa banilor o dată. Mi-a spus că importanţa serviciilor constă în calitate şi chiar dacă ştia că nu era legal ce făcea, faptul că serviciul lui era strict necesar îi dădea legitimitate, pentru că nu exista decât alternativa drumurilor la oraş, iar omul de rând aprecia orăşenii care ofereau astfel de servicii, scutindu-i de cheltuieli majore. Pentru că lucra ambulant, era solicitat de toţi mai marii vremii, membri de partid cu tot felul de funcţii, ofiţeri superiori din armată, poliţie sau servicii, care-şi apărau imaginea prin secretul personal. Îmi aduc aminte de patriarhul Anania, care l-a apreciat foarte mult, spunându-i că are o mână extraordinară. Era precis, exact ca un chirurg, avea sânge rece, liniştea omul. Investea averi în ultima tehnică, avea acces la o reţea care aducea din vest tot ce era mai nou în domeniu.

Tata m-a învăţat să micşorez riscul şi să învăţ să iau avansuri să-mi acopăr cheltuielile prestând servicii pe etape, care asigurau relaţia client-furnizor. Mi-a spus să las de la mine, dacă nu sunt plătit la final, pentru că pierd întotdeauna din profit. Îmi aduc aminte de gluma cu „fac ce a făcut tata, dacă nu plăteşti.” O dată de impresie artistică, a doua oară mai puternic, pentru ca la sfârşit să spună ce făcea tata – „îşi lua lucrurile şi pleca cu paguba.”

Tata mi-a arătat că riscul există în antreprenoriat tot timpul. Mi-a arătat zona gri a antreprenorului, între lege, care nu prevede decât pedepse şi a face un bine necăjiţilor, bolnavilor, câştigând o pâine muncită. Funcţionarii nu apreciază antreprenorii. Ei vor o legalitate excesivă, dar nu oferă nimic care să diminueze lipsa, ajungând la lipsă de profit prin impunerea unei legislaţii excesive. România de azi, postcomunistă, este un mediu excesiv al funcţionarismului, având reguli excesive şi costuri asociate acestora, care eventual vor fi reduse. Statul nu este un bun administrator, pentru că nu este antreprenor, pentru că nu riscă, adică nu caută profit într-o activitate. Şi fără profit nu se acoperă costul. Comunismul a fost un astfel de sistem care a stabilit reguli fără să aducă şi serviciile, fără să aducă profit.

Alături de tata a fost mama, care mi-a construit caracterul, diligenţa şi cunoştinţele. A suferit cumplit că sistemul comunist a oprit-o de la facultate pentru că era fiică de chiabur. De la ea am oroarea sistemelor de castă cu care am luptat toată viaţa.

Un pas important în viaţa mea a mai fost trupa de teatru de la Modern Club, sub îndrumarea dlui Stelian Tănase, apoi figuraţia la Buftea, care mi-a instruit mintea, mi-a întărit controlul și mi-a construit încrederea în vorbitul în public.

Mai târziu, pe la 25 de ani, când eram în America, un evreu bătrân, dl Ben Goldberg din Florida, m-a luat sub aripa sa şi în schimbul unor munci (plătite) în jurul casei mi-a oferit cele mai practice cursuri de afaceri, dar şi cum să fiu inventiv. Facultăţile pe care le-am făcut nu m-au învățat speculaţia. Tehnicile de hedging, de bursă, de comerţ erau nişte poveşti extraordinare. Ben mi-a imprimat filozofii simple, ca de exemplu, cum să închid cercul între cerere şi ofertă, cum să câştig bani din servicii, cum să ofer consultanţă, cum să-mi colectez banii, cum să satisfac cerinţele clientului. Poate cea mai importantă povestioară a fost să nu-mi ard podurile, adică să nu am duşmănii, care îmi pot afecta mişcarea şi retragerea, chiar când pierd să nu mă supăr sau să port ranchiună, ci să privesc constructiv la ce vrea viaţa să-mi arate. Să fac mereu bine şi nu rău. Viaţa este o roată şi mai bine să ştie lumea o faptă bună decât să-şi amintească una rea. Şi a avut dreptate, pentru că au fost oameni care au realizat că au greşit faţă de mine şi după ani s-au eliberat de răul pe care mi l-au făcut cerând iertare.

Ben m-a învăţat tainele afacerii, să servesc ca să fiu stăpân peste viaţa mea, regula 80/20 şi regula investiţiei. Să-i serveşti pe toţi, dar să nu-i laşi să te calce în picioare, să ştii să spui nu şi nu poţi mulţumi niciodată pe toată lumea, dar şi că 20% din clienţi îți aduc 80% din afacere. 25% investeşti în cele mai riscante afaceri, care au un randament mare, 50% îl foloseşti în afacerea care îţi asigură traiul de zi cu zi, 25% îl foloseşti pe randamente scăzute, din care 10% în depozite, 10% în devize şi 5% în bijuterii sau aur. Trebuie întotdeauna să ai resurse să-ţi acopere 6 luni pentru timpurile negre din viaţă. L-am întrebat de ce în bijuterii sau aur şi mi-a spus că în vremuri de restrişte aurul şi bijuteriile pot să-ţi cumpere viaţa sau libertatea, dar mai mult femeia se alintă şi se bucură cu cadouri şi ce pare bucurie pentru sufletul ei este de fapt cea mai bună investiţie în viaţa ta, care, dacă timpurile sunt potrivnice, poate să cumpere libertatea familiei tale. Mi-a explicat pogromurile şi cum mulţi evrei sau copiii lor au trăit pentru un inel sau un medalion oferit unei gărzi.

A urmat o perioadă de creştere profesională la Price Waterhouse. În 1989, Mike Hull m-a învăţat să fiu responsabil, organizat şi să execut mai multe proiecte o dată, dar poate cel mai mult am apreciat sfaturile lui ca să fiu neînfricat în faţa proiectelor dificile, să le sparg în sarcini mici, uşor de manevrat, să stabilesc proceduri şi să identific problemele diligent. În Miami, într-un proiect de investigare fraude, am identificat zeci de milioane în scheme cu droguri şi transferuri de bani, care se opreau la transferul dintr-o ţară la alta, fiind împletite într-un transfer voluminos de la o sucursală prin mai multe sucursale, într-o contabilitate dublă, după care despletit în cealaltă sucursală în conturi individuale pentru a li se pierde urma. Am mai învățat schemele de kiting (a scrie sau a folosi un cec, proiect de lege, sau a primi o chitanţă în mod fraudulos). Dom Pino, partenerul responsabil cu munca mea, involuntar mi-a arătat nedreptatea unui sistem de valori strict, dar şi că am valoare. Decepţia a fost totuşi însorită de percepţia acestui om. Era supărat că singura mea evaluare, în 1992, pe baza căreia puteam să promovez, a venit prea târziu din Anglia (efectuasem auditul BCR pe 1991) şi ca atare am fost concediat, chiar dacă nivelul acestei evaluări era echivalentul a 3 trepte şi şase ani de experienţă (de la senior la manager senior). Am înfruntat decepţia şi la recomandarea lui am fost chemat să participat la deschiderea biroului PW în România în 1993. În 1995, Phil Makris m-a consiliat spre deschiderea propriei firme departe de Price Waterhouse. M-a împins să fiu antreprenor. Mi-a spus că dacă nu încerc ce îmi doresc, mă va roade toată viaţa. Şi mi-am deschis propria firmă ajungând în 2000 la 135 de oameni.

Datorită familiei am plecat în 2000 în Atlanta, angajându-mă ca director internaţional la a 9-a asociaţie de firme de contabilitate din lume. Rudy Beilfuss, şeful meu la Polaris, pe când lucram în Atlanta, mi-a rafinat direcţia în viaţă şi m-a învățat să fiu neconvenţional, trimiţându-mă în toate colţurile lumii, să sting focurile partenerilor din diverse ţări. Rudy, pe lângă şef, a fost un mentor. Mi-a asigurat dezvoltarea prin participare la conferinţe alături de lectori extraordinari, pe care nu i-aş fi putut urmări direct, datorită costurilor foarte mari. Mi-a arătat că din nimic a întărit o asociere şi că relaţia internaţională nu profita cu nimic partenerilor din SUA, dar era necesară pentru marketing. Am fost angajat ca să servesc. Am fost folosit internaţional nu ca să produc, dar am învăţat obiceiuri, metode de lucru diferite, sisteme diferite, am ajutat parteneri din toată lumea, am participat la formarea unui network de firme de contabilitate în China. Am învăţat de la Rudy testele de personalitate, de corectare, de analiză a calităţilor, dar cel mai mult mi-a adus în prim-plan efortul de echipă care a adus creativitatea, inventivitatea și un mod de gândire câștigător. Aceste experiențe m-au învăţat gândirea în afara şablonului, să fiu un deschizător de drumuri, să fiu dependent de Dumnezeu, dar independent în ce fac.

M-am cunoscut cu dl Gigi Becali la o emisiune la Dan Diaconescu. Dl Becali s-a scăpat și mi-a destăinuit unul din secretele pe care le-a învăţat de la tatăl său – un lucru atât de simplu, dar valoros ca un diamant, care mă ghidează şi azi în ce fac. M-a învăţat că „nu banul este ban, ci marfa este ban”, adică banul în sine nu creează valoare, ci ceea ce vinzi aduce valoare.

Între ei au mai fost şi alţii, care îşi au meritul lor. Din familie, mai ales de la partea feminină, am moştenit şi dezvoltat valorile de bază şi micile povestioare ale funiilor din care mă trag. Am învăţat despre opresiune, adversitate, discriminare, nedreptate şi bunica, mama şi mătuşile m-au învăţat cum să recunosc şi să evit primejdiile, m-au clădit ca bărbat, mi-au clădit curajul şi să fiu neînfricat. Îmi aduc aminte de o vecină care mă punea să-i tai găinile (pe vremea aceea se cumpărau găini vii de la piaţă). Mi-a spus că este treabă de bărbat şi eu sunt singurul bărbat pe scară care pot face asta (eram singurul acasă la ora respectivă). Pentru mine a fost o frică de sânge învinsă şi băieţelul din mine era mândru că intra în rândul bărbaţilor, având deja responsabilitate. Am avut şansa unor cliente, doamne de mare rafinament, dna Panaitide, fost jurist, dna Stoenescu, fost cercetător conducător al proiectelor în institutul Elenei Ceauşescu, dna Raţiu cu fiica dna Stănescu, ambele urmaşele avocatului Casei Regale Victor Raţiu, care au fost ca nişte mătuşi, de la care am învăţat istoria unor familii de valoare, am preluat experienţa profesională bazată pe integritate și comportament etic a înaintaşilor lor, dar şi istoria unor servicii, averi, situaţii cu care nu m-aş fi întâlnit, importanţa unor valori, tradiţii şi obiceiuri transmise din generaţii în generaţii. Mi-au pus la dispoziţie mii de documente din care am învăţat arta administrării, a afacerii proprii, o istorie a anilor interbelici, până la acte de pe vremea venirii armenilor în România. Mi-au arătat un rol al contabilului, echivalentul unui logofăt de moşii. Ele m-au ales să am grijă de averea lor, să le plătesc facturile, să fie în regulă cu obligaţiile fiscale. Aceste doamne au fost mentorii mei şi azi afacerea mea este clădită în proporţie de peste 70% tocmai din servicii prestate afacerilor de familie. Mi-au spus că legea este relativă, apanajul conducătorilor, şi ele au avut legea de partea lor în regat, pentru ca apoi să fie paria în comunism. Acum, când timpurile s-au schimbat, le-am oferit plăcerea vieţii, ajutându-le la apusul vieţii. M-au sfătuit să mă bazez pe principii, nu pe legi, pentru că legile sunt instrumente pentru a potoli masele şi de cele mai multe ori, luptând cu nedreptatea lor, pot deveni un specialist ca autorii lor.

Aceşti oameni mi-au format drumul în viaţă. Au fost nu doar profesori – ci au devenit prieteni, filozofi și mentori. M-au învățat să gândesc pentru mine, pentru a excela în tot ceea ce fac, să iau decizii bune/rele, dar să le iau, să mă corectez, să nu cedez şi să încerc din nou, să lucrez creativ, în moduri privite din toate unghiurile, să mă pun în locul interlocutorului, să analizez, să mă controlez la semnalele pe care corpul meu le dă, să negociez, în scopul de a mă diferenţia.

Oamenii care m-au ajutat să mă dezvolt profesional au scos diamantul din noroi şlefuindu-l, învăţându-mă să-mi descopăr potențialul adevărat, să adaug valoare. Dezvoltarea fizică a avut nevoie de aceşti oameni pentru hrănirea sufletului. Profesional, nu am considerat niciodată ceva prea greu. Am participat la lucruri uluitoare pentru vârsta mea fragedă, pentru că am fost instruit de mentori care mi-au insuflat încredere. M-am născut cu diverse temeri, dar am învăţat de la bunica şi mătuşi să îmi înving temerile. Am cucerit uşor întâi fizic, dar sigur, teritorii noi, am îndepărtat barierele pe care de altfel mi le puneam singur, descoperind orizonturi noi, curajul, lupta, bătălia şi războiul. Am învăţat arta războiului şi diferenţa dintre război, bătălie şi luptă. Războiul are în primul rând strategie, apoi bătăliile care condiţionează, compun războiul şi creează alternative, apoi bătăliile se compun din lupte care educă, întăresc şi pregătesc, unele sacrificate, altele pierdute, dar ţinta era câştigarea războiului. Am învățat că nimic nu este imposibil şi minunile mi s-au întâmplat sub ochi. Dumnezeu pregăteşte oamenii ca să facă ceea ce până la ei era imposibil. Dacă vrei, poţi. A fost mottoul meu. Biblia m-a învăţat să caut, pentru că voi găsi, să bat, pentru că mi se va deschide şi să cer, pentru că mi se va da. Acţiunea a stat în mine bazată pe spirit și dragostea de aproape. Crezând în mine, am reuşit.

Acum am realizat că sunt material de mentor şi la rândul meu încerc să trec experiența mea în patrimoniul generaţiilor viitoare, să dezvolt lideri de afaceri.

Am lecturat, în timp, la ASE, la ASEBUSS, la Institutul Baptist, am participat ca lector la conferinţe pe toate continentele în 46 de ţări, oferind oportunități ample pentru alții pentru a se dezvolta. Liderii se pregătesc, sentimentul de proprietate se insuflă, responsabilizarea se educă, administrarea se preia. Mi-a plăcut Biblia, pentru că m-a învăţat administrarea relaţiei cu Dumnezeu, cu oamenii, cu echipamentele şi proprietatea, cu timpul şi cu sistemele create în jurul componentelor individuale. Am participat efectiv la crearea de valoare şi la transformarea din nimic cu bani investiţi a unui întreg sistem de valoare, de exemplu, în jurul unei construcţii, dezvoltarea multitudinilor de afacerilor ce se pot crea într-o construcţie.

Am fost îndrumat şi am participat la formarea de cariere bazate pe aptitudini şi talente. Am îndrumat sute de tineri, recunoscându-le aptitudinile, ascultându-i şi rafinându-le aspiraţiile, fără să fiu cadru didactic. Cel mai greu a fost să lupt cu îndoiala şi neîncrederea şi să înfrâng temerile.

Mentorul este o persoană sinceră care construieşte încredere în sine şi caracter, impulsionează capacitatea şi împinge spre acţiune pentru a realiza un set de ţinte. Acestea sunt adevăruri universale care, uneori, sunt uitate. Niciodată nu ar trebui să fie.

Daniel Udrescu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 17 de comentarii cu privire la articolul “Mentorul”

  1. Adrian Ștefan CLOPOTARI spune:

    Felicitări pentru articol!

    Cred că ați identificat una dintre cele mai importante cauze ale prăpastiei dintre România și Occident. Cred că România suferă de o lipsă cronică de mentori, după 50 de ani de comunism, în care toate elitele morale au fost îngropate la propriu, iar urmașii lor marginalizați.

  2. Constantin STANCU spune:

    „Am lecturat, în timp, la ASE, la ASEBUSS, la Institutul Baptist, am participat ca lector la conferinţe pe toate continentele în 46 de ţări, oferind oportunități ample pentru alții pentru a se dezvolta. Liderii se pregătesc, sentimentul de proprietate se insuflă, responsabilizarea se educă, administrarea se preia. Mi-a plăcut Biblia, pentru că m-a învăţat administrarea relaţiei cu Dumnezeu, cu oamenii, cu echipamentele şi proprietatea, cu timpul şi cu sistemele create în jurul componentelor individuale. Am participat efectiv la crearea de valoare şi la transformarea din nimic cu bani investiţi a unui întreg sistem de valoare, de exemplu, în jurul unei construcţii, dezvoltarea multitudinilor de afacerilor ce se pot crea într-o construcţie”.

  3. Dacă îl citaţi pe Gigi Becali ca mentor şi sursă de autoritate economică e clar, dl. Udrescu. Avem mentori diferiţi. „M-a învăţat că „nu banul este ban, ci marfa este ban”, adică banul în sine nu creează valoare, ci ceea ce vinzi aduce valoare.” Citatul insusi nu are nicio noima.

  4. Constantin STANCU spune:

    Evident, da! Multă lume nu înţelege importanţa Bibliei pentru formarea unui om! În cele 66 de cărţi sunt condensate experienţe de viaţă verificate şi relevante! Din păcate, omul repetă istoria… deşi nu are argumente pentru asta! Apoi, Biblia reflectă judecata lui Dumnezeu, nu zadarnic este considerat şi drept. E bun şi drept, dacă nu ar fi drept, nu ar putea fi bun! Două faţete ale aceleaşi medalii… Baza dreptului începe de acolo…

  5. Nu știu dacă îmi place prea tare ideea de mentor – persoană care asigură o cățărare mai bună lăstarului tânăr. Și nu știu dacă pentru mine mentor este o persoană pe care mă gândesc să o folosesc pentru ca eu să mă dezvolt mai rapid, mai frumos, și mai durabil. Simpla idee de utilitate mi se pare nepotrivită pentru a exprima ce ar însemna de fapt un mentor pentru mine. Eu am un mentor, dar mentorul meu nici nu știe că îmi e mentor. În ziua de astăzi nu mai este necesară o interacțiune directă pentru ca cineva să-ți fie un mentor.

    Și mai cred că tinerii din ziua de astăzi au nevoie nu neapărat de un mentor, cât de faptul de a nu li se reproșa că nu-și respectă bătrânii, și asta din simplu fapt că au o gândirea critică și liberă – îndrăznind astfel să pună sub semnul întrebării unele învățături ale lor care, în zilele noastre, sunt clar discriminatorii (sau nimic altceva decât niște sofisme).

    Și cred că un tânăr se poate descurca minunat și excelent și fără un mentor, dacă are suficientă curiozitate, pasiune și șansa de a nu fi discriminați de chiar cei care sunt mentori ai unor lăstari, aceștia din urmă având astfel un avantaj pentru acel simplu fapt.

    Cu stimă,

  6. Dna Mihaela cred ca abordati problema dintr-un unghi pe care il vad diferit. Menirea mentorului nu este sa ofere avantaje lasand vlastarul sa se catere si sa profite. Mentorul grefeaza cunostinte.

    Studiul personal este bun, dar duelul de idei ascute. Mentorul ofera benevol celui care vrea si cere, nu impune, nu ofera avantaje.

    Dvoastra functionati cercetand. Eu absorb situatii transformand si aplicand. Altcineva functioneaza in parametri tehnici. Nu toti functioneaza la fel. Biblia spune ca sunt felurite feluri de a administra ( inclusiv propriile cunostinte). Ca atare un sistem nu este superior altuia, ci este mai potrivit in circumstante diferite.

    • Eu înțeleg că menirea mentorului nu este aceasta, dar asta nu înseamnă că în realitate nu asta se întâmplă. Sau poate am avut doar eu ghinionul de a da de mentori care își susțineau lăstarii – și considerau că au dreptul să le transmită lor funcțiile publice deținute, în momentul în care se retrag apoi la pensie.

      Am avut dublu ghinion deoarece nu am cunoscut, nici în istorie, mentori care să nu devină (probabil din cauza faptului că erau priviți ca mentori) – subiectivi și vanitoși, pierzându-și astfel obiectivitatea care îi adusese în poziția de a fi considerați mentori.

      Dar poate sunt și exemple pozitive. M-aș bucura mult să le cunosc.

    • Voi continua aici. Articolul nu este scris din perspectiva mentorului, sau pentru profit. Cu toate ca am avut multi tineri in subordine, nu am profitat nici financiar, nici profesional. Exemplele date sunt despre oamenii care au fost repere in viata mea, din perspectiva celor care care m-au influentat. Se vede ca experienta dvoastra este alta.

      Tinerii pe care i-am ajutat sunt/au fost in pozitii cheie prin lume, la Chicago, Atlanta, Paris, Sidney, sau aici la firme mari precum Citibank, Raiffeisen. Eu am sfatuit si am fost sfatuit la momente cheie in viata, la turnuri de cariere. Pentru mine trecerea de la Price Waterhouse la propria firma a fost o serie de etape angajat-patron, intai trecerea din public in privat, apoi propria firma de constructii, apoi renuntarea la tot ce am cladit, pentru a-mi pastra familia, cu plecarea in SUA si reangajarea, revenirea si deschiderea firmei de contabilitate. Am luat cate putin de la altii si mi-am dezvoltat propria afacere. Nefiind egoist am adus recunostinta celor care m-au influentat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate