« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
CMS CMK
 

Considerații referitoare la lipsa prezentării la scadență și întocmirii protestului în raport cu drepturile emitentului biletului la ordin și avalistului acestuia
27.08.2015 | Adrian VÂRGOLICI

JURIDICE - In Law We Trust

* a se vedea și dezbaterea juridică din 30 martie 2015 cu titlul: O scrisoare pierdută: biletul la ordin [DEZBATERI.JURIDICE]


I. Pct. 208 din Norma nr. 6/1994 prevede următoarele: „Avalistul poate să opună posesorului titlului excepțiile pe care debitorul avalizat le avea contra acestuia. În acest sens, avalistul unui girant nu poate fi urmărit atâta timp cât cambia nu a fost prezentată trasului spre acceptare sau plată și protestul nu a fost dresat. De asemenea, el nu va putea fi urmărit dacă aceste formalități nu au fost îndeplinite în termenele legale”.

Trebuie remarcat faptul că textul de lege vorbește, la teza a II-a și a III-a, despre avalistul unui girant și nu despre avalistul trasului acceptant.

Pct. 510 din Norma nr. 6/1994 prevede că pct. 208 se aplică și biletului la ordin.

Este avut în vedere, așadar, la teza a II-a și a III-a a pct. 208, raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994, avalistul unui girant și nu avalistul emitentului biletului la ordin[1].

1. Referitor la neprezentarea biletului la ordin spre acceptare, trebuie reținut că, în cazul biletului la ordin, plata se face de către emitent, legea nemaiprevăzând formalitatea prezentării biletului la ordin pentru acceptare, la scadență biletul la ordin prezentându-se emitentului direct pentru plată. Emitentul este obligat să plătească la scadență suma prevăzută în titlu[2].

În acest sens, art. 107 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 prevede: „Emitentul unui bilet la ordin este ținut în același mod ca acceptantul unei cambii”.

De asemenea, pct. 512 din Norma nr. 6/1994 prevede: „Obligația emitentului unui bilet la ordin este similară cu aceea a trasului acceptant al unei cambii, în sensul că, în situația în care trasul acceptă, el devine obligatul principal al cambiei și, în conformitate cu art. 31 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin, el se obligă a plăti cambia la scadență, iar în caz de neplată, posesorul are o acțiune directă împotriva sa, pentru tot ceea ce poate fi cerut în temeiul art. 53 și art. 54 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin. În cazul biletului la ordin emitentul se obligă personal a plăti la scadență suma din titlu și tot ceea ce poate fi cerut în temeiul art. 53 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin. Posesorul biletului la ordin are o acțiune directă împotriva emitentului, acesta fiind chiar din momentul emiterii titlului principalul obligat prin titlul respectiv”.

Prin urmare, conform acestor prevederi legale și potrivit pct. 208 raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994, neputând fi vorba de prezentare la acceptare a biletului la ordin, ci doar despre prezentarea la plată, rezultă că avalistul unui girant nu poate fi urmărit atâta timp cât biletul la ordin nu a fost prezentat emitentului pentru plată și protestul nu a fost dresat. De asemenea, el nu va putea fi urmărit dacă aceste formalități nu au fost îndeplinite în termenele legale.

Chestiunile neprezentării spre acceptare, a prezentării spre acceptare după scadență, a neîntocmirii protestului de neacceptare, a întocmirii tardive a acestuia ori fără respectarea formelor legale nu pot fi, așadar, ridicate în cazul unui bilet la ordin nici de către debitorul obligat principal (adică direct – emitentul și avalistul acestuia), nici de către cei de regres, din moment ce formalitatea prezentării biletului la ordin pentru acceptare nu este prevăzută de lege și nu este necesară.

2. Cu referire la neprezentarea biletului la ordin pentru plată, la prezentarea acestuia după scadență pentru plată, la nedresarea protestului de neplată ori la nedresarea acestuia în termenele legale, trebuie reținute următoarele:

a) În privința emitentului biletului la ordin, trebuie observat că, potrivit pct. 265 din Norma nr. 6/1994: „În materie cambială obligatul principal este acceptantul. Pentru exercitarea acțiunii cambiale contra acestuia nu este nevoie de îndeplinirea niciunei condiții de ordin cambial, cu excepția aceleia referitoare la prescripția cambială”.

Conform pct. 510 din Norma nr. 6/1994, pct. 265 se aplică și biletului la ordin.

S-a arătat că exercitarea acțiunii cambiale directe[3] nu este supusă unor formalități speciale, ca aceea împotriva celorlalți obligați cambiali de regres, nefiind obligatorie nici chiar prezentarea la plată în termenele prevăzute de lege, urmărirea debitorului principal (a trasului acceptant, emitentului și avaliștilor acestora, s. n.) pe cale juridică putând fi făcută oricând, până la scurgerea timpului de prescripție[4].

Pentru a păstra acțiunea cambială în contra obligatului cambial direct (acceptant și emitent), nu e nevoie de prezentarea titlului la scadență pentru plată și nici de dresarea protestului în caz de refuz al plății, acțiunea cambială în contra obligațiilor direcți nefiind supusă niciunei decăderi, ci numai prescripțiunii, debitorul principal obligându-se pur și simplu[5].

Executarea cambială poate fi folosită numai dacă sunt îndeplinite condițiile necesare impuse de lege și pentru exercitarea acțiunilor cambiale directe sau de regres[6].

Deci, pentru exercitarea acțiunii cambiale directe ori a execuțiunii cambiale împotriva emitentului biletului la ordin, nu este necesară prezentarea biletului la ordin către emitent pentru plată, fiind, de asemenea, indiferente și prezentarea acestuia pentru plată după scadență, nedresarea protestului de neplată ori nedresarea protestului de neplată în termenele legale.

După cum s-a arătat mai sus, emitentul este obligat să plătească la scadență suma prevăzută în titlu.

Astfel, art. 58 alin. 1 și 2 din Legea nr. 58/1934 arată că:
„(1) După trecerea termenelor fixate:
a) Pentru prezentarea unei cambii la vedere sau la un anume timp de la vedere;
b) Pentru facerea protestului de neacceptare sau de neplată;
c) Pentru prezentarea la plată în cazul stipulaţiunii fără cheltuieli.
(2) Posesorul este decăzut din drepturile sale împotriva giranţilor, împotriva trăgătorului şi împotriva celorlalţi obligaţi cu excepţia acceptantului”[7].

Art. 106 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 prevede că art. 58 alin. 1 și 2 este aplicabil și biletului la ordin.

Pct. 309 din Norma nr. 6/1994 dispune: „
(1) În următoarele situații, posesorul unei cambii este decăzut din drepturile sale față de persoanele obligate în regres:
– în cazul neprezentării la plată a unei cambii la vedere sau la un anumit timp de la vedere, în termen de un an de la data emiterii sale;
– în cazul neîntocmirii protestului de neacceptare sau de neplată;
– în cazul neprezentării la plată atunci când cambia cuprinde clauza ”fără cheltuieli”.
(2) Prin aceste fapte, posesorul, deși pierde acțiunea de regres, nu pierde însă acțiunea directă contra acceptantului[8] și nici contra avalistului acestuia”.

Pct. 510 din Norma nr. 6/1994 prevede că pct. 309 se aplică și biletului la ordin.

În jurisprudență s-a statuat că: „Singurele consecințe ale neprezentării la plată în termenul fixat de lege sunt prevăzute expres de art. 46 din Legea nr. 58/1934, în sensul recunoașterii oricărui debitor cambial, în scopul eliberării de obligații, a dreptului de a consemna suma pe cheltuiala și riscul posesorului, precum și în art. 58 din același act normativ, respectiv decăderea posesorului din drepturile sale împotriva giranților, a trăgătorului și a celorlalți obligați, cu excepția acceptantului (în cazul biletului la ordin, emitentul).

Prin urmare, prezentarea la plată, întocmai ca întocmirea protestului, sunt formalități de natură a conserva drepturi cambiale împotriva debitorilor de regres, nicidecum împotriva emitentului însuși, în mod greșit lipsa acestor formalități fiind reținută de prima instanță ca justificând anularea executării silite”[9].

Rezultă că emitentul biletului la ordin împotriva căruia se introduce acțiunea cambială directă ori se începe execuția cambială nu poate opune posesorului titlului neprezentarea biletului la ordin pentru plată, prezentarea acestuia după scadență pentru plată, nedresarea protestului de neplată ori nedresarea protestului de neplată în termenele legale.

b) Referitor la avalistul emitentului biletului la ordin, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

Conform art. 35 alin. 1 din Legea nr. 58/1934: „Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat”.

Potrivit art. 106 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, art. 35 alin. 1 se aplică și biletului la ordin.

Pct. 203 din Norma nr. 6/1994 dispune că: „Avalistul are o obligație identică, cu același cuprins și cu aceeași întindere ca și cea garantată, el fiind garantul unui semnatar al cambiei”.

Pct. 204 din Norma nr. 6/1994 prevede: „Dacă debitorul avalizat este trasul, avalistul nu poate să opună posesorului titlului, așa cum nu poate nici trasul[10], lipsa prezentării cambiei la scadență sau lipsa protestului. Prevederile acestui punct din prezentele norme nu se aplică în cazul cambiilor la vedere sau la un timp de la vedere”.

Pct. 208 teza I din Norma nr. 6/1994 prevede: „Avalistul poate să opună posesorului titlului excepțiile pe care debitorul avalizat le avea contra acestuia”.

Pct. 510 din Norma nr. 6/1994 prevede că pct. 203, 204 și 208 se aplică și biletului la ordin.

În mod obișnuit, este avut în vedere, la pct. 204 teza I din Norma nr. 6/1994, avalul trasului acceptant, căci doar acesta are calitatea de debitor cambial[11] semnatar al cambiei și poate fi dat aval în favoarea sa[12].

S-a precizat că, în mod obișnuit, avalul se prestează pentru o persoană a cărei semnătură figurează pe cambie. După cum însă în dreptul comun se pot garanta obligații viitoare, tot așa se poate avaliza o persoană a cărei semnătură nu figurează pe titlu, cu condiția ca aceasta să semneze ulterior[13].

Chestiunea este lipsită de importanță în cazul biletului la ordin, căci emitentul acestuia are calitatea de obligat direct semnatar al titlului (la fel ca trasul acceptant al cambiei), astfel încât și avalistul emitentului are calitatea de obligat direct.

În doctrină s-a arătat că, dacă avalul a fost dat pentru tras[14], avalistul este un obligat direct și împotriva lui se poate porni acțiunea cambială, fără să fie nevoie de îndeplinirea formalităților pentru conservarea acțiunii de regres și că urmărirea avaliștilor trasului acceptant nu este condiționată de protestul dresat împotriva trasului[15].

De asemenea, s-a precizat că, pentru a putea pretinde plata cambiei de către avalist, posesorul cambiei trebuie să își conserve acțiunea de regres, prin întocmirea protestului, dacă avalizatul este un debitor de regres[16]. Această condiție nu se cere când avalul a fost dat trasului acceptant și se exercită acțiunea cambială directă împotriva acestuia[17].

În raport de prevederile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, avalistul acceptantului devine debitor principal precum acceptantul[18].

Reamintim că executarea cambială împotriva celor obligați direct poate fi folosită numai dacă sunt îndeplinite condițiile necesare impuse de lege și pentru exercitarea acțiunilor cambiale directe[19].

Așadar, pentru executarea avalistului emitentului ori pentru acțiunea cambială directă pornită împotriva acestuia, posesorul biletului la ordin nu trebuie să facă dovada îndeplinirii formalităților de prezentare la plată și a dresării protestului de neplată în termenele prevăzute de lege.

Rezultă că avalistul emitentului nu poate opune posesorului titlului neprezentarea biletului la ordin spre acceptare, neprezentarea biletului la ordin pentru plată, prezentarea acestuia după scadență pentru plată, nedresarea protestului de neplată ori nedresarea protestului de neplată în termenele legale, așa cum sunt acestea indicate la pct. 208 ultimele două teze din Norma nr. 6/1994.

În doctrină s-a arătat că, chiar și fără îndeplinirea actelor de diligență cambială din partea posesorului titlului în termenele și cu formalitățile prevăzute de legiuitor, dreptul de creanță al posesorului continuă să subziste față de obligații direcți, trasul acceptant sau emitentul și avaliștii acestora, stingându-se față de toți ceilalți obligați de regres[20], căci obligatul cambial principal și avalistul său au o obligațiune pură și simplă[21].

După cum prevede în mod expres pct. 208 raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994, neprezentarea biletului la ordin spre plată și nedresarea protestului de neplată[22], precum și neîndeplinirea acestor formalități în termenele legale pot fi invocate de avalistul unui girant, căci doar debitorii de regres pot invoca neîndeplinirea respectivelor formalități indicate de lege.

Prezentarea titlului pentru plată emitentului sau trasului acceptant este necesară pentru a se putea dresa în mod valabil protestul în caz de refuz al plății[23], formalitățile fiind necesare doar pentru conservarea acțiunilor de regres, nu și pentru exercitarea acțiunilor cambiale directe ori a execuției cambiale împotriva obligaților direcți.

Însă, întrucât protestul de neplată are menirea de a-i proteja pe debitorii de regres, legea permite (art. 51 raportat la art. 106 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 și pct. 284-287 raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994) ca ei să renunțe la dresarea protestului, clauza de scutire de protest (“fără cheltuieli” sau “fără protest”) trebuind a fi scrisă pe biletul la ordin și semnată de girant sau avalist[24].

Clauza de scutire de protest stabilită de debitorii de regres[25] nu exonerează însă pe posesor de prezentarea titlului la plată[26], nefiind permis a se insera de către debitorii de regres vreo clauză prin care să fie înlăturată această obligație[27], astfel încât posesorul să poată exercita acțiunile de regres ori executarea cambială contra debitorilor de regres fără ca el să fi prezentat anterior la plată debitorului principal[28] titlul cambial.

3. Cu privire la persoana căreia trebuie să i se prezinte titlul cambial și la solidaritatea debitorilor cambiali, trebuie observate aspectele ce urmează:

Legea nr. 58/1934 nu arată cui trebuie să i se prezinte cambia pentru plată însă rezultă ideea că o cambie trebuie prezentată la plată trasului, acceptant sau nu, iar în cazul biletului la ordin, emitentului[29].

S-a arătat că, pentru exercitarea regresului, legea impune anumite condiții, prima fiind prezentarea titlului cambial la scadență pentru plată și refuzarea plății de către tras[30].

Desigur, cambia poate fi prezentată trasului direct pentru plată, fără prezentarea prealabilă pentru acceptare, în situația în care prezentarea pentru acceptare nu este obligatorie, însă, în caz de refuz de plată, chiar constatat prin protest, împotriva trasului neacceptant nu poate fi exercitată acțiunea cambială directă ori executarea cambială, trasul neacceptant neavând calitatea de debitor cambial[31].

S-a precizat că, acceptând cambia, trasul își asumă sarcina de a plăti, iar ceilalți obligați cambiali își asumă obligația de a face să se plătească în mod efectiv, ei plătind numai în cazul în care trasul nu-și onorează plata[32].

Având în vedere faptul că obligatul (debitorul) principal al cambiei și respectiv biletului la ordin este acceptantul, respectiv emitentul, titlurile trebuie prezentate mai întâi, pentru plată, trasului acceptant, respectiv emitentului.

De asemenea, plata se poate cere și direct avaliștilor trasulul acceptant ori emitentului, dacă există asemenea garanți, căci și aceștia au calitatea de obligați direct.

Dacă a fost refuzat la plată de către tras ori de către cei care sunt obligați principali și au fost îndeplinite formalitățile legale prin care să se constate acest aspect, titlul poate fi apoi, în subsidiar, prezentat la plată debitorilor de regres[33].

Doar în aceste condiții se poate cere plata de la debitorii de regres, fapt care rezultă din pct. 267 lit. a) raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994.

De asemenea, în acest sens este și pct. 269 din Norma nr. 6/1994, care prevede că: „În cazul în care acceptantul și avaliștii săi refuză o cambie la plată, la scadență, posesorul acesteia poate exercita dreptul de regres împotriva giranților, trăgătorului și a celorlalți obligați cambiali, cu excepția acceptantului și a avaliștilor acceptantului împotriva cărora se poate îndrepta printr-o acțiune cambială directă”.

Pct. 510 din Norma nr. 6/1994 dispune că pct. 269 se aplică și biletului la ordin, locul acceptantului fiind luat deci de emitent.

În doctrină s-a arătat că trebuie a fi făcută distincție între persoanele cărora trebuie să li se facă prezentarea și cele care sunt ținute să facă plata. Astfel, plata poate fi cerută și direct unuia dintre avaliștii trasului acceptant, care este obligat să plătească și poate fi executat silit, fără ca el să poată cere ca o prezentare la plată către tras să fi fost făcută, însă, în cazul în care avalistul refuză plata, prezentarea făcută lui și dresarea față de el a protestului de neplată nu constituie o prezentare aptă să conserve posesorului acțiunea împotriva obligaților de regres, astfel încât prezentarea titlului pentru plată trasului este necesară pentru a se putea dresa în mod valabil protestul în caz de refuz al plății din partea trasului[34].

Sublinierile de mai sus din doctrină, referitoare la faptul că prezentarea titlului pentru plată făcută avalistului trasului acceptant și dresarea față de acest avalist a protestului de neplată nu constituie o prezentare aptă să conserve posesorului acțiunea împotriva obligaților de regres, sunt valabile și pentru cazul emitentului, care are aceeași poziție cu cea a trasului acceptant, respectiv avalistului emitentului.

Art. 52 din Legea nr. 58/1934 dispune că: „(1) Trăgătorul, acceptantul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar faţă de posesor.
(2) Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat.
(3) Acelaşi drept îl are orice semnatar care a plătit cambia.
(4) Acţiunea pornită împotriva unuia din obligaţi nu împiedecă urmărirea celorlalţi, chiar dacă sunt posteriori aceluia împotriva căruia s-a procedat mai întâi”.

Conform art. 106 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, art. 52 se aplică și biletului la ordin.

Potrivit pct. 288 din Norma nr. 6/1994: „Toate persoanele care, în orice calitate, au semnat o cambie sunt responsabile solidar în ceea ce privește plata titlului cu toate că obligațiile cambiale au fost asumate în momente diferite”.

Conform pct. 290 din Norma nr. 6/1994: „Solidaritatea nu se stinge atunci când plătește unul dintre codebitori, ci continuă să producă efecte în raporturile cambiale, până în momentul în care plătește obligatul principal, acceptant al cambiei”.

Pct. 510 din Norma nr. 6/1994 arată că pct. 288 și 290 se aplică și biletului la ordin.

În doctrină s-a arătat că, deși răspunderea debitorilor este solidară, totuși în ce privește pe debitorii de regres, această solidaritate este subsidiară[35] și condiționată în sensul că ea se manifestă numai dacă debitorul principal a refuzat să accepte sau să plătească cambia la scadență și acest refuz a fost constatat în formele și la termenul prescris de lege[36].

Așadar, pentru ca, în concret, să poată funcționa, în cadrul dreptului de urmărire pe care îl are posesorul titlului, solidaritatea între obligații principali și debitorii de regres, respectiv pentru a se putea porni acțiune cambială de regres sau execuție cambială împotriva debitorilor de regres, separat ori alături de acțiunea cambială directă ori de execuțiunea cambială a debitorilor principali, este necesar a se fi solicitat mai întâi plata debitorilor principali (tras acceptant ori emitent, respectiv avaliștii acestora), plata să fi fost refuzată, iar refuzul de plată să fi fost constatat în formele și la termenele prescrise de lege, solidaritatea ce privește și debitorii de regres fiind o consecință a refuzului plății titlului de către debitorii principali.

S-a precizat că, deși obligații de regres sunt solidari ținuți împreună cu acceptantul cambiei și emitentul biletului la ordin, totuși obligațiunea lor subzistă în întregime numai dacă posesorul titlului dovedește, în forma solemnă cerută de lege (protest), că la scadență s-a înfățișat cambia trasului, respectiv biletul la ordin emitentului[37].

Aceasta rezultă și din prevederile pct. 267 lit. a) raportat la pct. 268 și 266 din Norma nr. 6/1994, pentru a se putea exercita acțiunea cambială de regres împotriva celorlalți obligați cambiali (alții decât acceptantul și avalistul său) fiind necesar să se fi constatat refuzul de plată din partea obligatului principal printr-un act de protest.

De altfel, art. 52 din Legea nr. 58/1934 care vorbește despre solidaritate este așezat în cadrul Capitolului VII intitulat “Regresul în caz de neacceptare sau neplată” și nu în cadrul capitolului precedent, cu nr. VI, intitulat “Despre plată”.

În doctrină, s-a precizat că exercițiul regresului cambial este subordonat existenței protestului prin care se constată și se probează refuzul trasului de a accepta cambia sau a face plata, după ce i-a fost prezentată cambia în acest scop[38].

De asemenea, s-a mai arătat că, prin acceptarea cambiei, obligația de plată a cambiei incumbă trasului ca obligat principal, iar în subsidiar revine celorlalți obligați cambiali, care sunt trăgătorul, giranții și avaliștilor lor, care și-au asumat fiecare, prin semnarea cambiei, obligația de a garanta acceptarea și plata cambiei din partea trasului. În cazul în care, la scadență, trasul refuză plata, obligația de garanție a coobligaților cambiali devine o obligație de plată și posesorul cambiei are posibilitatea să-și exercite drepturile împotriva lor, printr-o acțiune în regres[39].

Trăgătorul[40], giranții și avaliștii lor nu-și asumă decât o obligație subsidiară de plată, în sensul că nu pot fi urmăriți de creditorul cambial decât dacă prestațiunea trasului (plata) nu are loc[41].

Debitorii de regres s-au obligat să plătească titlul cambial numai în ipoteza în care la scadență s-a cerut de la tras, în cazul cambiei, ori de la emitent, în cazul biletului la ordin, și nu s-a obținut[42].

II. Având în vedere dispozițiile tezei finale ale pct. 204 din Norma nr. 6/1994, în sensul că prevederile acestui punct de la teza I, referitoare la faptul că avalistul trasului nu poate opune posesorului cambiei lipsa prezentării cambiei la scadență sau lipsa protestului, nu se aplică în cazul cambiilor la vedere sau la un timp de la vedere[43], deci în cazul cambiei cu scadența determinată ulterior de posesorul acesteia, trebuie observate următoarele:

După cum s-a menționat deja, este avut în vedere la pct. 204 teza I din Norma nr. 6/1994 avalul trasului acceptant[44], căci doar acesta are calitatea de debitor cambial semnatar al cambiei și poate fi dat aval în favoarea sa, trasul acceptant și avalistul său putând fi urmăriți direct.

1. Cambia la vedere trebuie prezentată pentru plată trasului, conform art. 37 din Legea nr. 58/1934 și pct. 227 din Norma nr. 6/1994, în termen de un an de la data emiterii sale, trăgătorul putând reduce sau prelungi acest termen, iar giranții putând numai să îl reducă. Dacă s-a stipulat de către trăgător că o cambie plătibilă la vedere nu trebuie să fie prezentată spre plată înaintea unei anumite date, termenul de prezentare de mai sus curge de la această dată, în acest sens fiind și dispozițiile pct. 228 din Norma nr. 6/1994.

Această categorie de cambii, prin natura lor, nu sunt destinate acceptării, fiind plătibile în momentul prezentării, care, în mod obișnuit, nici nu se face în alt scop. Neexistând dreptul posesorului de a cere acceptarea, iar în caz de refuz, de a dresa protestul de neacceptare[45], nu se poate invoca lipsa prezentării spre acceptare ori lipsa protestului de neacceptare.

Cambia cu scadența la vedere nu se prezintă la acceptare, ci numai la plată[46].

Nefiind necesară prezentarea cambiei la vedere spre acceptare, nu există tras acceptant care să poată fi avalizat și nu se ridică chestiunea întocmirii protestului de neacceptare, astfel încât nu are cum să se poată pune problema invocării de către avalizat a lipsei prezentării spre acceptare ori a lipsei protestului de neacceptare.

Pe de altă parte, atâta vreme cât nu este necesară prezentarea spre acceptare, iar consecința este că nu se face o astfel de prezentare, rezultă că nu există un tras acceptant care să aibă calitatea de obligat cambial principal, avalistul trasului neputând avea nici el calitatea de obligat direct, chiar dacă se admite că avalul poate fi dat și unei persoane a cărei semnătură nu figurează pe cambie cu condiția ca aceasta să semneze ulterior titlul.

Rezultă că, în mod obișnuit, în cazul unei cambii la vedere, chiar și în măsura în care se acceptă că avalul poate fi dat trasului cu condiția ca acesta să semneze ulterior cambia, nu se pune problema ca avalistul trasului să poată și să trebuiască a invoca, în situația pornirii acțiunii cambiale ori executării cambiale împotriva sa, lipsa prezentării cambiei la scadență trasului pentru plată sau lipsa protestului de neplată indicate de pct. 204 teza I din Norma nr. 6/1994, atâta timp cât nu există acceptant[47] care să aibă calitatea de obligat principal, avalistul trasului neputând avea nici el, la rândul său, calitatea de obligat direct.

De aceea, teza finală a pct. 204 din Norma nr. 6/1994 precizează că prevederile indicate la teza I, referitoare la faptul că avalistul trasului nu poate opune posesorului cambiei lipsa prezentării cambiei la scadență sau lipsa protestului, nu se aplică în cazul cambiilor la vedere.

Altfel spus, câtă vreme în situația unei cambii la vedere nu se pune problema acceptării[48], nu poate exista un tras acceptant care să poată fi urmărit, neputând fi urmărit nici avalistul unui astfel de tras care nu a plătit în momentul prezentării la plată, deoarece nici avalistul acestui tras nu are calitatea de obligat cambial, astfel încât nu se poate ridica chestiunea aplicării tezei I a pct. 204 din Norma nr. 6/1994 în ipoteza cambiei la vedere.

Așadar, motivul pentru care teza a II-a a pct. 204 face precizarea în sensul că teza I nu se aplică cambiei la vedere ar fi doar faptul că o cambie la vedere, prin natura ei, nu este destinată acceptării, neexistând, prin ipoteză, tras acceptant și avalist al acestuia.

În doctrină s-a arătat însă că, neexistând nicio dispoziție legală în legea cambiei care să interzică prezentarea cambiei la vedere în alt scop decât cel al plății, dar existând deosebire de redactare între art. 37 din Legea nr. 58/1934, care prevede că o cambie la vedere este plătibilă la prezentare și art. 305 Cod comercial, care stabilea că o cambie la vedere are scadența la înfățișarea ei, s-a concluzionat că o cambie la vedere va putea fi prezentată la acceptare, dar nu va deveni scadentă decât atunci când se va cere plata, procedeul prezentării pentru acceptare și acceptării prezentând utilitatea de a întări creditul cambiei printr-un obligat în plus, respectiv trasul acceptant, neputând fi însă socotite că au produs scadența cambiei[49].

S-a menționat că, deși cambiile la vedere pot fi acceptate în mod valabil, prezentându-se, anterior pentru acceptare, refuzul de acceptare, chiar constatat prin protest, nu poate deschide calea regresului, trebuind să aibă loc o nouă prezentare, de astă dată în vederea plății[50].

S-a mai precizat că, în cazul în care nu va fi respectat termenul stabilit pentru prezentarea la plată a cambiei la vedere, posesorul decade din drepturile sale față de giranți, trăgător și alți obligați, cu excepția acceptantului[51], ceea ce presupune că a avut loc anterior o acceptare a respectivei cambii.

Abordându-se chestiunea termenului de prescripție de trei ani a acțiunii cambiale directe împotriva trasului acceptant al unei cambii la vedere și avalistului acestuia, s-a mai menționat și că punctul de plecare al termenului prescripției este data scadenței cambiei la vedere, scadență care, în cazul neprezentării la plată, va fi de un an de la emitere sau, dacă s-a convenit asupra prescurtării termenului, scadența se va fixa la data împlinirii termenului prevăzut în titlu[52], calculat tot de la data emiterii acestuia. Or, aceasta presupune, de asemenea, că anterior trecerii termenului prevăzut de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 a avut loc o acceptare a respectivei cambii.

Dacă, anterior, cambia la vedere a fost acceptată de către tras (care a devenit astfel obligat cambial direct), însă în termenul prevăzut de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, posesorul nu a prezentat acceptantului cambia pentru plată sau, deși a prezentat-o, nu a întocmit protestul de neplată în cazul refuzului plății de către acceptant, s-ar putea considera că avalistul trasului acceptant poate invoca în acțiunea directă sau execuțiunea cambială pornită împotriva sa, potrivit pct. 204 teza a II-a din Norma nr. 6/1994, lipsa prezentării cambiei la scadență pentru plată sau lipsa protestului de neplată, căci culpa nedeterminării scadenței prin prezentarea la plată ori dresarea protestului de neplată aparține posesorului cambiei la vedere.

Într-o astfel de interpretare, existența pct. 204 teza a II-a din Norma nr. 6/1994 nu ar fi determinată doar de împrejurarea că o cambie la vedere, prin natura ei, nu este destinată acceptării, ci și de faptul că, pentru ipoteza acceptării anterioare a cambiei de către tras, nu a mai avut loc determinarea scadenței, prin prezentarea la plată în termen ori prin dresarea protestului de neplată, din culpa posesorului cambiei la vedere.

O asemenea interpretare[53] ar fi însă în contradicție cu dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, care prevăd că avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat (trasul acceptant în ipoteza supusă discuției) și cu cele ale art. 58 alin. 1 și 2 din Legea nr. 58/1934 și pct. 309 din Norma nr. 6/1994, potrivit cărora posesorul nu pierde în niciun caz, chiar în lipsa prezentării pentru plată și a dresării protestului de neplată, acțiunea directă ori execuțiunea cambială împotriva trasului care a acceptat plata cambiei la vedere.

În plus, după cum s-a arătat[54], acest tip de scadență la vedere este în avantajul beneficiarului, care își poate alege data plății și în dezavantajul trasului acceptant, care trebuie să aibă la dispoziție suma prevăzută în cambie. Deci acest tip de scadență la vedere este și în dezavantajul avalistului trasului acceptant, ca obligat direct.

Rezultă că, dacă se admite valabilitatea avalului dat unui tras în momentul în care acesta era nesemnatar al cambiei, dar cu condiția semnării (acceptării) posterioare a titlului de către tras, precum și posibilitatea prezentării la acceptare a unei cambii la vedere, prin acceptarea făcută de tras avalistul, dobândește calitatea de obligat direct, astfel încât nu poate opune ulterior posesorului cambiei la vedere neprezentarea cambiei la plată în termenul prevăzut de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 ori nedresarea protestului de neplată, respectiv dresarea tardivă a acestuia, ci doar prescripția.

După cum s-a menționat, acțiunea cambială în contra obligațiilor direcți nu este supusă niciunei decăderi, ci numai prescripțiunii, debitorul principal obligându-se pur și simplu, decăderea funcționând numai în beneficiul obligaților de regres[55].

2. În cazul cambiei platibile la un anume timp de la vedere[56], este obligatorie prezentarea cambiei de către posesor trasului pentru acceptare[57] ori pentru viza care atestă prezentarea cambiei la tras, în termen de un an de la data emiterii sale, trăgătorul putând reduce sau prelungi acest termen, iar giranții putând numai să îl reducă, așa cum rezultă din art. 26 și 38 din Legea nr. 58/1934 și din pct. 158, 159 și 229 din Norma nr. 6/1994[58], deoarece de la data acceptării ori de la data protestului pentru nedatare începe să curgă termenul pentru scadență, care, deci, este determinată în funcție de acest moment[59].

Pct. 160 din Norma nr. 6/1994 prevede că, dacă posesorul cambiei plătibile la un anumit timp de la vedere nu prezintă cambia spre acceptare în termenul de un an sau în interiorul termenului fixat de trăgător, el nu mai are dreptul la nicio acțiune cambială, față de niciun debitor cambial, față de trăgător sau giranți fiindcă decade din dreptul la acțiunea de regres, iar față de tras, fiindcă acesta nu a acceptat cambia.

În doctrină s-a menționat că neprezentarea cambiei plătibilă la un anumit timp de la vedere spre acceptare în termenul arătat de art. 26 din Legea nr. 58/1934 atrage pierderea de către posesorul cambiei a acțiunilor cambiale față de tras, trăgător și giranți[60].

În ipoteza în care cambia plătibilă la un anumit timp de la vedere nu a fost prezentată pentru acceptare trasului, neexistând niciun obligat direct, nu poate fi vorba despre existența dreptului la acțiune cambială directă și nici despre un avalist al unui obligat principal care să devină, la rândul său, în urma avalului, obligat cambial direct iar împotriva sa să fie pornită acțiunea cambială directă ori executarea cambială.

Așadar, dacă se acceptă posibilitatea ca avalul să fie dat pentru o persoană a cărei semnătură nu figurează pe titlu (deci pentru tras), cu condiția ca aceasta să semneze ulterior (să accepte cambia), există posibilitatea invocării de către avalistul trasului, în situația neprezentării cambiei pentru acceptare trasului, urmată de pornirea acțiunii cambiale sau executării cambiale împotriva sa, a nesemnării cambiei de către tras datorată lipsei prezentării cambiei pentru acceptare acestuia, astfel că, neexistând tras semnatar al cambiei, nu mai poate exista nici avalist al trasului nesemnatar, avalistul neavând calitatea de obligat cambial, la fel cum nu o are nici trasul.

Prevederile exprese ale pct. 160 din Norma nr. 6/1994 în sensul că, dacă posesorul cambiei plătibilă la un anumit timp de la vedere nu prezintă cambia spre acceptare în termenul de un an sau în interiorul termenului fixat de trăgător, el nu mai are dreptul la nicio acțiune cambială față de niciun debitor cambial, inclusiv față de tras, fiindcă acesta nu a acceptat cambia, ridică problema corelării respectivului text cu dispozițiile art. 58 alin. 1 lit. a) și 2 din Legea nr. 58/1934 și pct. 309 din Norma nr. 6/1994, care arată că, inclusiv în cazul trecerii termenelor fixate pentru prezentarea unei cambii la un anumit timp de la vedere, posesorul nu decade din drepturile sale împotriva acceptantului, ci doar din drepturile sale față de persoanele obligate în regres.

Ce se întâmplă în cazul în care, după expirarea termenului de prezentare la acceptare prevăzut de art. 26 din Legea nr. 58/1934, cambia plătibilă la un anume timp de la vedere este prezentată trasului spre acceptare iar acesta acceptă cambia?

Altfel spus, ce se întâmplă în situația în care prezentarea la acceptare și acceptarea cambiei plătibilă la un anume timp de la vedere au loc ulterior termenului de prezentare spre acceptare indicat de art. 26 din Legea nr. 58/1934?

Va pierde, într-o astfel de situație, posesorul cambiei plătibilă la un anume timp de la vedere acțiunea cambială directă față de trasul acceptant pe motiv că prezentarea la acceptare și acceptarea cambiei au avut loc după trecerea termenului stabilit de art. 26 din Legea nr. 58/1934, așa cum pare a reieși din dispozițiile pct. 160 din Norma nr. 6/1994?

În doctrină, s-a arătat că obligativitatea prezentării spre acceptare stabilită fie de lege, fie de părți, creează în sarcina posesorului o obligație de prezentare, nesatisfacerea acesteia fiind sancționată de art. 58 cu pierderea acțiunii de regres față de toți debitorii de regres, dacă clauza a fost inserată de trăgător sau dacă este vorba de o prezentare obligatorie legală și numai față de giranții care au inserat clauza în girurile lor, dacă ea este opera acestora[61].

Această opinie este în acord cu prevederile art. 58 alin. 1 lit. a) și 2 din Legea nr. 58/1934 și pct. 309 din Norma nr. 6/1994, care arată că, inclusiv în cazul trecerii termenelor fixate pentru prezentarea unei cambii la un anumit timp de la vedere, posesorul nu decade din drepturile sale împotriva acceptantului, ci doar din drepturile sale față de persoanele obligate în regres, precum și cu cele ale pct. 265 din Norma nr. 6/1994, care dispun că, pentru exercitarea acțiunii cambiale împotriva acceptantului, nu este nevoie de îndeplinirea niciunei condiții de ordin cambial, cu excepția aceleia referitoare la prescripția cambială. De asemenea, este în acord cu principiul în sensul că decăderea funcționează numai în beneficiul obligaților de regres.

Cum normele emise de Banca Națională a României nu pot modifica și completa dispozițiile art. 58 alin. 1 lit. a) și 2 din Legea nr. 58/1934, pct. 160 din Norma nr. 6/1994 ar trebui interpretat în sensul că nu se referă, atunci când vorbește despre pierderea acțiunii cambiale împotriva trasului, la trasul acceptant, ci doar la trasul care nu a acceptat cambia plătibilă la un anumit timp de la vedere din cauza neprezentării acesteia spre acceptare în termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 58/1934 ori din cauza neprezentării ulterioare acestui termen, dar căruia i se cere totuși, la scadență, efectuarea plății.

Nedobândinând prin acceptare calitatea de obligat cambial, față de tras nu poate exista acțiune cambială directă, aceeași fiind și situația avalistului unui astfel de tras.

În ipoteza prezentării cambiei plătibile la un anumit timp de la vedere trasului pentru acceptare, urmată de refuzul de acceptare și neîntocmirea protestului pentru neacceptare, posesorul titlului cambial pierde acțiunile de regres[62], căci posesorul nu poate dovedi față de debitorii de regres prezentarea pentru acceptare și refuzul de acceptare decât prin protest.

Chestiunea lipsei protestului de neacceptare ori de nedatare nu prezintă importanță în privința trasului, câtă vreme acesta nu a acceptat cambia plătibilă la un anume timp de la vedere, nedevenind obligat cambial, avalistul trasului având aceeași poziție.

În situația prezentării cambiei plătibilă la un anume timp de la vedere spre acceptare și acceptării[63] acesteia de către tras fără a se data respectiva acceptare, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 care prevăd că, în lipsa protestului, acceptarea nedatată este socotită față de acceptant ca fiind făcută în ultima zi a termenului prevăzut pentru prezentare spre acceptare, în același sens fiind și reglementarea de la pct. 229 alin. 3 din Norma nr. 6/1994.

Rezultă că și într-o atare situație a unei acceptări nedatate[64], posesorul cambiei platibilă la un anumit timp de la vedere nu pierde acțiunea directă împotriva trasului acceptant, situația fiind identică și în privința avalistului trasului care a acceptat cambia nedatând acceptarea, întrucât avalistul are poziția acceptantului, fiind un obligat direct și nu de regres.

Dacă acceptarea nu a fost datată și nici nu s-a dresat protestul de nedatare, posesorul decade însă din acțiunea de regres față de ceilalți debitori, alții decât trasul acceptant și avalistul său.

Astfel, art. 28 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 58/1934 prevede că, dacă acceptarea nu este datată, posesorul, pentru a păstra dreptul de regres împotriva giranţilor şi împotriva trăgătorului, trebuie să ceară să se constate această lipsă printr-un protest făcut în timp util.

Similar, pct. 173 din Norma nr. 6/1994 prevede că, în cazul în care trasul refuză să dateze, posesorul este obligat să constate data prezentării sale printr-un protest de nedatare, acesta fiind unicul mijloc de a proba data acceptării, necesară posesorului pentru a putea păstra dreptul de regres împotriva giranților și a trăgătorului.

Clauza dispensei de protest nu eliberează pe posesor de obligația de a dresa protestul de nedatare, deoarece, în cambia plătibilă la un anumit timp de la vedere, protestul nu servește numai să constituie un refuz, ci constituie un element esențial pentru determinarea scadenței[65]. Aceasta trebuie să fie certă[66] pentru toți și nu poate rezulta decât din cambie sau din cambie și actul de protest[67].

3. Cu privire la biletul la ordin plătibil la un anume timp de la vedere, art. 107 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 dispune: „Biletele la ordin plătibile la un anume timp de la vedere, trebuie prezentate spre viză emitentului în termenele fixate la art. 26”[68]. Termenul de la vedere curge de la data vizei subscrise de emitent pe biletul la ordin. Refuzul emitentului de a pune viza datată se constată prin protest (art. 28), a cărui dată serveşte ca punct de plecare pentru termenul de la vedere.

Pct. 513 din Norma nr. 6/1994 arată că: „Datorită faptului că și biletului la ordin i se aplică toate dispozițiile privitoare la scadența cambiei, în cazul biletului la ordin plătibil la un anumit timp de la vedere, acesta trebuie prezentat emitentului spre avizare pentru a da posibilitatea curgerii termenului de un an de la data emiterii titlului, termen prevăzut în art. 26 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin. Termenul de plată va curge în acest caz de la data vizei pusă de emitent. Viza pusă de emitent presupune înscrierea semnăturii acestuia pe fața titlului sub mențiunea VĂZUT cu ocazia prezentării titlului de către beneficiar la emitent. Dacă emitentul refuză să pună viza, posesorul va dresa protest de nedatare în conformitate cu art. 28 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin și pct. 173 din prezentele norme-cadru și în acest caz termenul va curge de la data protestului.

În cazul biletului la ordin plătibil la un anumit timp de la vedere, unde nu poate exista o acceptare, pentru a se calcula scadența, acesta trebuie prezentat spre vizare, vizarea datată servind pentru calcularea scadenței. Dacă vizarea este refuzată sau nu este datată, se dresează protestul ca și în cazul refuzului de acceptare sau datare a cambiei trate[69].

Așadar, refuzul punerii vizei datate în cazul biletelor la ordin plătibile la un anume timp de la vedere trebuie constatat prin întocmirea protestului de nedatare[70].

Însă legea nu mai prevede în mod expres (ca în cazul cambiei la vedere sau la un anumit timp de la vedere) că avalistului emitentului unui bilet la ordin plătibil la un anume timp de la vedere nu îi sunt aplicabile prevederile incidente în situația avalistului emitentului unui bilet la ordin referitoare la imposibilitatea acestui din urmă avalist de a opune posesorului titlului lipsa prezentării sau lipsa protestului.

Aceasta înseamnă că și avalistul emitentului unui bilet la ordin plătibil la un anume timp de la vedere nu ar putea să opună posesorului titlului lipsa prezentării biletului la ordin pentru viză sau lipsa protestului de nedatare, la fel cum nici avalistul emitentului unui bilet la ordin nu poate invoca lipsa prezentării la plată ori lipsa protestului de neplată.

În această ipoteză există un obligat cambial principal, respectiv emitentul, astfel încât și avalistul acestuia are, la rândul său, calitatea de debitor direct, decăderea neoperând împotriva obligaților direcți, ci doar în beneficiul debitorilor de regres.

În raport de prevederile art. 58 alin. 1 și 2 raportat la art. 106 alin. 1 și la art. 107 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, precum și de prevederile pct. 265, pct. 309, pct. 510 și pct. 512 din Norma nr. 6/1994, prezentarea și întocmirea protestului sunt formalități de natură a conserva drepturi cambiale împotriva debitorilor de regres, nicidecum împotriva emitentului însuși, posesorul nefiind decăzut din drepturile sale privind acțiunea directă împotriva emitentului, ci doar din drepturile de regres împotriva debitorilor de regres.

Ținând seama și de dispozițiile art. 35 alin. 1 și art. 106 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, precum și de dispozițiile pct. 203, pct. 204 teza I, pct. 208 teza I și pct. 510 din Norma nr. 6/1994, avalistul emitentului devine debitor principal la fel ca și emitentul, astfel încât avalistul este un obligat direct, împotriva lui putându-se porni acțiunea cambială ori executare cambială, fără a putea opune neprezentarea pentru viză ori lipsa protestului de nedatare, căci nu este un obligat de regres.

Față de prevederile pct. 204 teza finală din Norma nr. 6/1994, care au în vedere și cambia la un anumit timp de la vedere, precum și față de prevederile pct. 510 din Norma nr. 6/1994 care prevede că pct. 204 se aplică și biletului la ordin, s-ar putea însă interpreta în sensul că dispozițiile referitoare la imposibilitatea avalistului emitentului unui bilet la ordin de a opune posesorului acestuia lipsa prezentării titlului pentru avizare sau lipsa protestului de nedatare nu sunt aplicabile în cazul biletului la ordin plătibil la un anume timp de la vedere.

Aceasta ar presupune că și avalistul emitentului unui bilet la ordin plătibil la un anume timp de la vedere, deși este un obligat direct alături de obligatul principal care este emitentul, ar putea să opună posesorului titlului lipsa prezentării biletului la ordin spre viză emitentului în termenele fixate la art. 26, așa cum avalistul trasului unei cambii plătibile la un anumit timp de la vedere poate opune lipsa prezentării pentru acceptare.

Se mai poate aprecia că, dacă posesorul nu a prezentat emitentului biletul la ordin pentru viză sau, deși l-a prezentat, nu a întocmit protestul de nedatare în cazul refuzului avizării de către emitent, avalistul poate invoca în acțiunea directă sau execuțiunea cambială pornită împotriva sa, potrivit pct. 204 teza a II-a și pct. 510 din Norma nr. 6/1994, lipsa prezentării biletului la ordin pentru viză la scadență sau lipsa protestului de nedatare, căci culpa nedeterminării scadenței prin prezentare pentru viză ori dresare a protestului de nedatare aparține posesorului biletului la ordin plătibil la un anumit timp de la vedere.

Trebuie însă luat în considerare faptul că pct. 510 din Norma nr. 6/1994 este dat în aplicarea art. 106 din Legea nr. 58/1934.

Art. 106 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 prevede că sunt aplicabile biletului la ordin anumite dispoziții relative la cambie, indicate în mod expres, însă numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.

Alin. 3 al art. 106 din Legea nr. 58/1934 arată că, sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispozițiile art. 35 privitoare la aval, ceea ce înseamnă că și acestea din urmă sunt aplicabile numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura biletului la ordin.

Pct. 204 din Norma nr. 6/1994 este dat în aplicarea art. 35 din Legea nr. 58/1934.

Din prevederile legale de mai sus rezultă că pct. 510 din Norma nr. 6/1994 are în vedere aplicarea dispozițiilor din normele privind cambia (inclusiv a pct. 204) și biletului la ordin numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui din urmă titlu.

De altfel, pct. 510 din Norma nr. 6/1994 menționează în mod expres că dispozițiile din norme privind cambia se vor aplica și în ceea ce privește biletul la ordin, avându-se însă în vedere specificul acestui titlu.

Or, dispozițiile pct. 204 teza finală din Norma nr. 6/1994, care arată că prevederile acestui punct din prezentele norme nu se aplică în cazul cambiilor la vedere sau la un timp de la vedere, sunt incompatibile cu natura biletului la ordin și nu se aplică în cazul acestui ultim titlu, căci, spre deosebire de cambiile la vedere sau la un timp de la vedere, în situația biletului la ordin există încă de la început un obligat cambial principal, emitentul, ceea ce face ca și avalistul acestuia să fie un obligat cambial direct, astfel încât sunt aplicabile prevederile pct. 204 teza I raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994, care vizează ipoteza în care debitorul avalizat este emitentul iar avalistul acestuia nu poate să opună posesorului titlului, așa cum nu poate nici emitentul, lipsa prezentării cambiei sau lipsa protestului, acestea putând fi opuse doar de către debitorii de regres.

În plus, dispozițiile pct. 160 din Norma nr. 6/1994 (care sancționează lipsa prezentării cambiei plătibilă la un anume timp de la vedere spre acceptare trasului cu pierderea oricărei acțiuni cambiale, inclusiv față de tras, deoarece acesta nu a acceptat cambia) nu sunt aplicabile biletului la ordin, acest punct nefiind indicat în mod expres de pct. 510, fiind, de altfel, de principiu că dispozițiile referitoare la acceptare nu sunt aplicabile biletului la ordin.

S-ar mai putea aprecia că, până la determinarea scadenței, emitentul biletului la ordin plătibil la un anume timp de la vedere și avalistul acestuia nu sunt obligați cambial. Determinarea scadenței ar funcționa ca o condiție rezolutorie în privința nașterii drepturilor posesorului biletului la ordin.

Însă, potrivit art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1924, biletul la ordin cuprinde promisiunea necondiționată de a plăti o sumă determinată, astfel încât interpretarea de mai sus nu poate fi acceptată.

De altfel, pct. 512 teza finală din Norma nr. 6/1994 precizează în mod expres că posesorul biletului la ordin are o acțiune directă împotriva emitentului, acesta fiind chiar din momentul emiterii titlului principalul obligat prin titlul respectiv, iar pct. 513 nu infirmă această dispoziție.

III. Cu privire la excepțiile lipsei protestului sau nulității acestuia ce pot fi opuse oricărui posesor al unui bilet la ordin, ele sunt excepții obiective relative, fiind prevăzute la pct. 330 alin. 1 lit. c) din Norma nr. 6/1994, în cadrul excepțiilor bazate pe lipsa condițiilor necesare pentru exercițiul acțiunii sau executării cambiale indicate de pct. 330 alin. 1 lit. a)-e), care se raportează la pct. 321 lit. c), ce vorbește de excepțiile privitoare la condițiile de exercitare a acțiunii sau execuției cambiale (excepții procedurale).

Excepțiile de mai sus pot fi opuse doar de către debitorul a cărui urmărire este condiționată de îndeplinirea actelor de diligență cambială[71].

Excepțiile de nedresare a protestului de neplată, de dresare tardivă, sau fără îndeplinirea condițiilor legale pot fi invocate de către toți debitorii de regres (deci inclusiv de avalistul unui girant[72]), afară de cei care au inserat clauza de dispensă de protest[73].

Lipsa prezentării la plată a biletului la ordin este o excepție obiectivă relativă ce poate fi invocată de toți debitorii de regres[74].

Excepțiile de mai sus nu pot fi opuse posesorului biletului la ordin de către emitent (conform art. 58 alin. 1 și 2 raportat la art. 106 alin. 1 și la art. 107 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 și pct. 265, pct. 309, pct. 510 și pct. 512 din Norma nr. 6/1994) ori avalistul acestuia (conform art. 35 alin. 1 și art. 106 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 și pct. 203, pct. 204 teza I, pct. 208 teza I și pct. 510 din Norma nr. 6/1994).


[1] Trebuie a fi luate în considerare, în cazul biletului la ordin și cele ce se vor preciza în continuare la pct. I.1 cu privire la inexistența prezentării pentru acceptare, astfel încât în ipoteza prevăzută de pct. 208 raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994 trebuie eliminate referirile la neprezentarea spre acceptare și la nedresarea protestului de neacceptare ori la dresarea protestului de neacceptare cu nerespectarea termenelor prevăzute de lege.
[2] A se vedea Trib. Timiș, Secția comercială și de contencios administrativ, decizia nr. 29/A din 27 iunie 2008, apud G. F. Popescu, Biletul la ordin, cecul și cambia. Jurisprudență comercială și penală, Editura Hamangiu, București, 2011, p. 151.
[3] Cu privire la acțiunea cambială directă, a se vedea nota 19 de subsol;
[4] V. P. Pătrășcanu, Drept comercial – Cambia și biletul la ordin, Editura All, Bucuresti, 1994, p. 135 și 169. Autorul arată că neîndeplinirea formalităților de prezentare a cambiei pentru acceptare sau plată în anumite termene, respectiv de dresare a protestului în caz de refuz de acceptare ori plată, este sancționată cu decăderea din acțiunea de regres.
[5] I. N. Fințescu, Cambia după legile în vigoare în Vechiul Regat Bucovina și Transilvania, vol. II, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1926, p. 4 și 66. Creditorul nu poate însă să ceară într-o astfel de situație a neprezentării titlului la plată acceptantului ori emitentului, în cadrul acțiunii cambiale directe împotriva acestora ori executării cambiale a lor, cheltuieli de judecată (a se vedea și V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 122).
Sub imperiul dispozițiilor Codului comercial referitoare la titlurile cambiale, s-a arătat, ca excepție de la cele menționate mai sus cu privire la păstrarea drepturilor cambiale împotriva acceptantului chiar și în situația neprezentării cambiei la plată, că, în cazul cambiei domiciliate, acceptantul și emitentul se obligau sub condițiunea ca posesorul cambiei să se prezinte în ziua plății la domiciliatar cerându-i acestuia plata și să constate refuzul plății de către domiciliatar printr-un protest dresat în contra domiciliatarului în timpul prevăzut de lege. În cazul neîndeplinirii acestor formalități, posesorul pierdea nu numai acțiunea cambială de regres, ci și pe cea directă. Cambia domiciliată era doar cea în care se prevedea, pe lângă alt loc de plată decât domiciliul trasului și o terță persoană însărcinată de tras să facă plata (a se vedea I. N. Fințescu, op. cit., p. 5 și 8, precum și art. 286 și 341 Cod comercial).
În prezent, titlul cambial domiciliat este prevăzut pentru cambie la art. 4 din Legea nr. 58/1934 și la pct. 45 din Norma nr. 6/1994, dispozițiile aplicându-se, conform art. 106 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994 și biletului la ordin.
În caz de neplată, protestul trebuie dresat în contra domiciliatarului (pct. 275 din Norma nr. 6/1994), iar în cazul în care trasul urmează să facă plata la domiciliul unui terț, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, protestul se va dresa tot la domiciliul arătat în cambie ca loc de plată diferit (a se vedea C. Vicol, Cambia. Doctrină, jurisprudență, formulare, Editura Întreprinderile Alexandru I. Botez. Editură, Librărie, Papetărie, București, 1945, p. 55 și 66).
Legea (art. 25 raportat la 58 alin. 1 și 2 din Legea nr. 58/1934) nu mai prevede că, în cazul neprezentării la plată la domiciliatar ori al neefectuării protestului de plată împotriva domiciliatarului, acceptantul ori emitentul pierd acțiunile cambiale directe, însă s-a arătat că, în cazul cambiei plătibilă de un terț sau într-o altă localitate decât aceea a domiciliului trasului, prezentarea la acceptare și protestul de neacceptare sunt obligatorii, întrucât trasul trebuie să fie înștiințat în prealabil că s-a tras asupra lui o cambie, spre a putea trimite suma necesară plății la terțul domiciliatar sau în localitatea în care urmează să se facă plata, evitând să i se dreseze un protest de neplată, cu toate conscințele neplăcute pentru creditul său (a se vedea C. Vicol, op. cit., p. 66 și V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 100-101).
În acest din urmă sens, pct. 156 din Norma nr. 6/1994 prevede că prezentarea spre acceptare a cambiei va putea fi interzisă, cu excepția cazurilor în care cambia este plătibilă la un terț sau în altă localitate decât aceea a domiciliului trasului sau dacă ea este plătibilă la un anumit timp de le vedere (a se vedea și M. Niță, Titlurile de credit ca instrumente de plată, Editura Universul Juridic, București, 2010, p. 112).
[6] A se vedea St. D. Cărpenaru, Drept comercial român. Ediția a II-a revizuită și completată, Editura All Educational, București, 1998, p. 506.
[7] A se vedea și M. Niță, op. cit., p. 140. Trebuie remarcat faptul că textul de lege vorbește despre acceptant, adică despre trasul care a acceptat cambia.
Cambia la vedere, deși trebuie prezentată pentru plată în termen de un an de la data emiterii sale, poate fi prezentată anterior în mod valabil spre acceptare, nedevenind însă scadentă decât când se va cere plata, trebuind să aibă loc o nouă prezentare cu respectarea termenului prevăzut de lege, de astă dată în vederea plății și aceasta chiar și în situația în care cambia la vedere fusese refuzată la acceptare (a se vedea cele precizate în acest sens la pct. II.1).
În cazul cambiei la un anumit timp de la vedere, aceasta trebuie prezentată de către posesor trasului pentru acceptare în termen de un an de la data emiterii. Dacă anterior trecerii termenului de prezentare la plată a cambiei la un anumit timp de la vedere, cambia nu fusese prezentată spre acceptare și acceptată de către tras, acesta nu poate avea calitatea de debitor cambial și cu atât mai puțin de debitor cambial direct, pentru ca posesorul să aibă acțiune directă ori execuțiune cambială împotriva sa.
Deoarece art. 58 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 face vorbire de trasul acceptant, înseamnă că, în cazul cambiei la vedere și la un anumit timp de la vedere, anterior trecerii termenului fixat pentru prezentarea la plată cambia fusese prezentată spre acceptare și acceptată de către tras, căci, în caz contrar, trasul nu poate avea calitatea de debitor cambial și cu atât mai puțin de debitor cambial direct, pentru ca posesorul să aibă și să poată păstra acțiune directă ori execuțiune cambială împotriva sa.
[8] Precizările de la nota 7 de subsol sunt valabile.
[9] A se vedea Trib. Timiș, Secția comercială și de contencios administrativ, decizia nr. 20/A din 7 aprilie 2009, apud G. F. Popescu, op. cit., p. 158. În speță, era vorba despre o opoziție la executarea cambială pornită împotriva emitentului biletului la ordin.
[10] Considerăm că, deși nu este precizat expres, este avut în vedere trasul acceptant și avalul dat pentru acesta, căci doar trasul acceptant poate avea calitatea de obligat direct în raportul cambial, astfel încât și avalistul său să fie un obligat direct. Simpla desemnare de către trăgător a persoanei trasului care urmează să efectueze plata la scadență nu naște în sarcina acestuia din urmă obligația de a plăti, ordinul trăgătorului neobligându-l cu nimic pe tras. Obligația de plată a trasului se naște din manifestarea de voință a trasului însuși constând în acceptarea de către acesta a ordinului trăgătorului de a plăti cambia la scadență, doar în acest mod trasul devenind debitor cambial împotriva căruia să poată fi pornite acțiunea cambială directă ori executarea cambială (a se vedea în acest sens St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 489 și C. Vicol, op. cit., p. 33).
Trasul nu este un obligat cambial. Acceptarea cambiei nu este în vreun fel oarecare obligatorie pentru el. Înainte de adeziunea sa la actul de creare a cambiei trasul nu are niciun fel de obligație cambială, doar după ce își manifestă voința prin acceptarea de a îndeplini ordinul de plată ce-i este adresat de trăgător el devenind obligatul principal (V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 98-99).
Acceptarea este angajamentul luat de către tras față de orice posesor legitim, de a plăti suma arătată în cambie la scadență. Acceptând cambia, trasul devine obligat principal. Trasul are ordin din partea trăgătorului să efectueze plata, dar nu este obligat pin lege să accepte. Abia în momentul acceptării trasul devine debitor principal, el fiind obligat cambial, solidar cu trăgătorul, giranții și avaliștii. Dacă înainte de a semna cambia pentru acceptare trasul nu are niciun fel de obligație cambială nici față de trăgător, nici față de vreunul dintre posesorii succesivi ai titlului, după ce își manifestă voința prin acceptarea de a îndeplini ordinul ce-i este adresat de trăgător, el devine debitorul principal ce va efectua plata (M. Niță, op. cit., p. 111).
Pct. 187 din Norma nr. 6/1994 definește avalul ca fiind o garanție personală prin care o persoană, denumită avalist, adică acela care dă avalul, garantează obligația unuia dintre obligații cambiali, direcți sau pe cale de regres, numit avalizat. Textul face vorbire deci despre obligații cambiali, trasul neavând această calitate câtă vreme nu a acceptat cambia.
În doctrină s-a precizat că, în mod obișnuit, avalul se prestează pentru o persoană a cărei semnătură figurează pe cambie. După cum însă în dreptul comun se pot garanta obligații viitoare, tot așa se poate avaliza o persoană a cărei semnătură nu figurează pe titlu, cu condiția ca aceasta să semneze ulterior (a se vedea V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 116).
În măsura în care se acceptă că avalul poate fi dat trasului, cu condiția ca acesta să semneze ulterior cambia, iar trasul nu acceptă cambia la prezentare, deci nu o semnează, respectivul avalist nu poate avea calitatea de obligat, cu atât mai puțin de obligat direct, câtă vreme nici trasul neacceptant nu are calitatea de obligat cambial, deci avalistul nu poate fi urmărit, la fel cum nu poate fi urmărit nici trasul, astfel încât nu există vreun motiv pentru a fi necesar să se opună posesorului titlului lipsa prezentării cambiei la scadență pentru plată sau lipsa protestului de neplată. Este suficient să se invoce de către trasul neacceptant ori de către avalistul acestuia lipsa calității de debitor cambial;
[11] S-a arătat că avalizatul este un obligat cambial: trăgătorul, trasul acceptant, girantul sau chiar un avalist (M. Niță, op. cit., p. 116).
[12] C. Vicol, op. cit., p. 60.
[13] A se vedea V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 116. A se vedea și cele precizate la nota 10 de subsol, ultimele două alineate.
[14] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 117. A se vedea și cele precizate la nota 10 de subsol cu privire la faptul că este vorba despre trasul acceptant.
[15] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 136.
[16] M. Niță, op. cit., p. 116.
[17] St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 496.
[18] C. Vicol, op. cit., p. 62.
[19] Conform art. 47 din Legea nr. 58/1934: Acțiunea cambială este directă sau de regres: directă contra acceptantului și avaliștilor săi; de regres contra oricărui alt obligat cambial.
Potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, art 47 se aplică și biletului la ordin.
Pct. 265 din Norma nr. 6/1994 dispune: În materie cambială obligatul principal este acceptantul. Pentru exercitarea acțiunii cambiale contra acestuia nu este nevoie de îndeplinirea nici unei condiții de ordin cambial, cu excepția aceleia referitoare la prescripția cambială.
Pct. 266 din Norma nr. 6/1994 prevede: Acțiunea cambială contra acceptantului și respectiv a avaliștilor săi este o acțiune cambială directă.
Pct. 267 din Norma nr. 6/1994 dispune: Față de ceilalți obligați cambiali, pentru a se putea exercita acțiunea cambială în contra lor, este necesar să fie îndeplinite următoarele două condiții obligatorii:
– constatarea refuzului de plată din partea obligatului principal printr-un act de protest;
– introducerea acțiunii în termen.
Pct. 268 din Norma nr. 6/1994 prevede: Acțiunea cambială contra obligaților cambiali și a avaliștilor lor, alții decât acceptantul și avaliștii săi, este o acțiune cambială de regres.
Pct. 510 din Norma nr. 6/1994 prevede că pct. 265-268 se aplică și biletului la ordin.
Așadar, acțiunea cambială contra emitentului și avaliștilor săi este o acțiune cambială directă.
[20] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 151.
[21] I. N. Fințescu, op. cit., p. 66.
[22] Protestul de neplată trebuie făcut în persoana debitorului și nu în persoana giranților ori avaliștilor acestora (C. Vicol, op. cit., p. 67).
[23] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 122.
[24] Scutirea de protest nu are efecte cambiale dacă este convenită printr-un act separat de titlul cambial și nu este scrisă pe acesta, însă cel care a acordat scutirea de dresare a protestului printr-un act separat nu poate fi urmărit cambial, ci numai după dreptul comun (a se vedea V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 150).
[25] De renunțarea la dresarea protestului pot uza trăgătorul, girantul sau avaliștii debitorilor de regres, nu și avalistul trasului acceptant ori emitentului, deoarece respectivul avalist este un debitor direct iar formalitatea protestului nu este necesară pentru conservarea acțiunii cambiale față de el (care este una directă), el nu are nici dreptul de a scuti de dresarea protestului (V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 150).
[26] M. Niță, op. cit., p. 111 și 137.
[27] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 122. Autorul a mai arătat și că chemarea în judecată nu poate înlocui prezentarea titlului de către posesor, pentru plată, obligatului principal.
Conform art. 51 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 58/1934, posesorul titlului cambial nu are nevoie să facă dovada prezentării la termenele stabilite, el fiind prezumat că a efectuat-o înăuntrul termenului legal de prezentare, dovada contrarie trebuind a fi făcută de acela care opune neobservarea termenelor de prezentare posesorului titlului;
[28] Cerința prezentării titlului la plată, necesară pornirii acțiunilor de regres, nu este îndeplinită în situația în care titlul a fost prezentat direct la plată avalistului emitentului sau trasului acceptant, care a refuzat plata, dresarea protestului de plată fiind făcută față de respectivul avalist (a se vedea ce le ce se vor preciza cu privire la acest aspect la pct. I.3).
[29] A se vedea I. N. Fințescu, op. cit., p. 3 și C. Vicol, op. cit., p. 51.
[30] St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 501.
[31] Trasul nu este un obligat cambial și posesorul cambiei nu are niciun fel de acțiune împotriva lui, dacă prezentându-i-se cambia spre acceptare sau direct la plată, el le refuză (V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 98).
[32] M. Niță, op. cit., p. 111 și 138.
[33] St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 497.
[34] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 122-124.
[35] M. Niță, op. cit., p. 138.
[36] C. Vicol, op. cit., p. 94. A se vedea și art. 48 din Legea nr. 58/1934.
[37] I. N. Fințescu, op. cit., p. 101.
[38] A se vedea V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 157.
[39] St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 501.
[40] Curtea de Casație a decis că trăgătorul este un obligat de regres, chiar dacă trata nu a fost acceptată, cu alte cuvinte chiar când nu avem niciun obligat direct (Cas. III, 19 Martie 1923, Jurisprudența Română, 1923, No. 193, apud I. N. Fințescu, op. cit., p. 3).
[41] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 135.
[42] A se vedea I. N. Fințescu, op. cit., p. 3.
[43] Aceste tipuri de scadență sunt în avantajul beneficiarului, care își poate alege data plății și în dezavantajul trasului, care trebuie să aibă la dispoziție suma prevăzută în cambie, mai ales în cazul scadenței la vedere (M. Niță, op. cit., p. 92).
[44] A se vedea nota 10 de subsol.
[45] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 37 și 102.
[46] C. Vicol, op. cit., p. 34.
[47] Prin ipoteză, nefiind necesar a i se prezenta spre acceptare trasului cambia la vedere, acesta nu avea cum să o accepte, nefigurând ca semnatar al titlului cambial;
[48] M. Niță, op. cit., p. 92.
[49] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 37 și 102. S-a precizat că art. 24 din Legea nr. 58/1934, care prevede în mod generic că orice cambie poate fi prezentată la acceptare, precum și art. 25 din același act normativ, care arată că în orice cambie trăgătorul poate stipula că nu va putea fi prezentată la acceptare, întăresc concluzia că o cambie la vedere va putea fi prezentată la acceptare, dar nu va deveni scadentă decât când se va cere plata.
[50] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 144.
[51] Ibidem, p. 37.
[52] Ibidem, p. 194.
[53] După cum s-a arătat, normele Băncii Naționale a României nu pot modifica și completa Legea nr. 58/1934 (a se vedea M. Niță, op. cit., p. 97, precum și A. Vârgolici, Biletul la ordin în alb, avalul acestuia și intrarea emitentului în insolvență în perioada de completare a biletului la ordin în alb, în Revista “Dreptul” nr. 7/2015, p. 102).
[54] A se vedea nota 43 de subsol.
[55] I. N. Fințescu, op. cit., p. 4 și 66.
[56] Inconvenientul cambiilor la vedere de a obliga pe tras sau pe emitent (în cazul biletului la ordin) să țină asupra sa suma cu care urmează să facă plata este înlăturat de cambia cu scadența la un anumit timp de la vedere, care trebuie prezentată spre acceptare, prezentarea făcându-se în scop de acceptare și nu de plată, având rolul unui aviz dat debitorului, care se poate pregăti pentu plată în decursul intervalului fixat prin titlu, care începe să curgă de la data prezentării (V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 38).
Prezentarea pentru acceptare a cambiilor cu scadența la un anumit termen de la vedere este obligatorie și are rolul de a avertiza pe debitor de o apropiată plată (M. Niță, op. cit., p. 93);
[57] C. Vicol, op. cit., p. 35.
Clauza interzicerii prezentării spre acceptare nu poate fi înscrisă în cambiile plătibile la un anumit timp de le vedere sau în cele domiciliate (în acest sens fiind dispozițiile pct. 156 din Norma nr. 6/1994, s. n.), pe când clauza de exonerare de răspundere pentru acceptare poate fi cuprinsă în orice fel de cambie (a se vedea V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 54 și C. Vicol, op. cit., p. 35).
[58] Pct. 229 din Norma nr. 6/1994 prevede că: (1) Momentul din care se calculează data scadenței cambiei la un anumit timp de la vedere este determinat de data acceptării sau, pur și simplu, de data vizei pusă de debitor pe cambie, care atestă că posesorul s-a prezentat cu cambia la debitor.
(2) În caz de refuz de acceptare, termenul curge de la data protestului pentru neacceptare sau refuz de datare.
(3) În cazul în care a fost omisă precizarea datei prezentării, acceptării sau a datei dresării protestului, atunci data de la care curge termenul este ultima zi de înfățișare, adică ultima zi a termenului de un an prevazut de articolul 37 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin;
[59] C. Vicol, op. cit., p. 14 și 36. Autorul precizează că datarea este necesară în cazul cambiei plătibilă la un anume timp de la vedere pentru a determina scadența.
[60] St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 489.
[61] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 101.
[62] C. Vicol, op. cit., p. 38.
[63] Pct. 172 din Norma nr. 6/1994 prevede: Pentru cambiile plătibile la un anumit termen de la vedere și pentru acele cambii care trebuie să fie prezentate spre acceptare într-un termen stabilit de către trăgător sau de către un girant, acceptarea trebuie să fie datată.
[64] Cu atât mai mult, în situația acceptării datate de către tras a cambiei plătibilă într-un anume timp de la vedere, acceptantul și avalistul său sunt ținuți să răspundă față de posesorul titlului, conform art. 35 alin. 1 și art. 58 alin. 1 și 2 din Legea nr. 58/1934 și pct. 309 din Norma nr. 6/1994.
[65] Inserarea unei clauze de dispensă de protest în cadrul cambiei plătibilă la un anumit timp de le vedere, fiind în contradicție cu natura acestui titlu, va fi considerată nescrisă, fiind lipsită de efecte juridice, sancțiunea nefiind nulitatea întregii cambii.
[66] S-a arătat că, chiar dacă exigibilitatea cambiei depinde de producerea unui eveniment viitor, ea este certă (M. Niță, op. cit., p. 95).
[67] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 39.
[68] Art. 26 din Legea nr. 58/1934 prevede: (1) Cambia plătibilă la un anume timp de la vedere, trebuie prezentată spre acceptare în termen de un an de la data emisiunii.
(2) Trăgătorul poate reduce sau prelungi acest termen.
(3) Aceste termene pot fi reduse de giranţi.
[69] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 39.
[70] C. Vicol. op. cit., p. 68.
[71] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 167.
[72] A se vedea pct. 208 raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994.
[73] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 169. A se vedea și cele arătate cu privire la pct. II.2 referitor la ineficiența clauzei de dispensă de protest de acceptare ori nedatare în cazul titlurilor cambiale plătibile la un anume timp de la vedere, respectiv la nota 65 de subsol, clauza de dispensă de protest de nedatare fiind ineficientă în cazul biletului la ordin plătibil la un anume timp de la vedere.
[74] Conform art. 51 alin. 2 raportat la art. 106 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, precum și potrivit pct. 285 raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994, clauza “fără cheltuieli” sau “fără protest” nu scutește pe posesor de prezentarea biletului la ordin pentru plată. Nu este permis a se insera de către debitorii de regres vreo clauză prin care să fie înlăturată această obligație (a se vedea V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 122).


Judecător Adrian Vârgolici
Tribunalul Brașov

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.