Ioan Lucian Alexa, Georgiana Oana Moraru: Efectele concurențiale ale integrărilor verticale
31 august 2015 | Alexandra-Adriana DOBRIȘAN
Ioan Lucian Alexa și Georgiana Oana Moraru au publicat, în Revista Română de Concurență nr. 1-2/2014, articolul intitulat „Efectele concurențiale ale integrărilor verticale”.
Mediul concurențial este un mediu dinamic, așa-numitele relații concurențiale perfecte reprezentând, în esență, un model teoretic utopic. În aceste condiții, este relativ dificil de prevăzut care vor fi următoarele „mutări” ale agenților economici și, mai ales, care va fi impactul acestora în cadrul pieței. Tocmai de aceea, fuziuni ale întreprinderilor, de tipul integrărilor verticale, pot aduce cu sine o serie de beneficii nu atât pentru competitori, cât pentru consumatori. Dimpotrivă, efectele acestora pot fi negative, autoritățile de concurență fiind indicat să acționeze ex ante.
Pentru fixarea cadrului de discuție, autorii articolului decid prezentarea procesului pe care îl presupune orice integrare verticală. Astfel, este vorba despre apariția pe piață a unei noi entități distincte, în urma fuziunii dintre două sau mai multe întreprinderi situate la nivele diferite ale lanțului de producție. Entitatea rezultantă, ca succesoare a întreprinderilor fuzionate, continuă activitatea acestora, putând înregistra progrese pe oricare dintre piețele în care activau acestea sau chiar pe ambele planuri. În această situație, în momentul în care se pune problema unei asemenea fuziuni, autoritățile de concurență sunt chemate a analiza o serie de aspecte, cum ar fi: structura industriei, numărul competitorilor de pe piață, precum și posibilitatea de diferențiere. În funcție de datele obținute, se pot estima viitoarele efecte ale fuziunii, care pot însemna, pe de o parte, sporirea eficienței noii entități, deci, un avantaj clar pentru consumatori. Pe de altă parte, poate fi vorba despre o creștere a influenței acesteia, deci, o predispunere către impunerea unei anumite conduite pe piață.
Articolul citat oferă, ca exemplu, în sprijinul celor expuse, două studii de caz: Philips și Intermagnetics și Evraz și Highveld. În fapt, ceea ce se evaluează este corelația cauză-efect, deci, legătura de cauzalitate existentă între fuziune și denaturarea concurenței. Tote acestea presupun, în primul rând, o posibilitate efectivă de destabilizare a relațiilor concurențiale normale, apoi, un motiv pentru care noua entitate să pună în practică astfel de măsuri neloiale, precum și potențialul impact al acestora asupra consumatorilor. Prin urmare, dacă se efectuează o verificare a situației în care se găsesc întreprinderile înainte de fuziunea propriu-zisă, se poate observa existența sau nu a unei relații de interdependență între acestea sau între produsele oferite de acestea și utilizarea acestora ca materii prime de către întreprinderile competitoare. În plus, trebuie să existe un anumit cadru care să permită noii entități să se orienteze către un comportament anticoncurențial. Acest cadru poate fi stabilit pe baza raporturilor contractuale în care întreprinderile sunt deja implicate.
În concluzie, prin intermediul articolului menționat, sunt scoase în evidență atât laturile pozitive, cât și cele negative care trebuie analizate când vine vorba despre o integrare verticală. Așadar, se recomandă punerea în balanță a acestora, precum și aprecierea in concreto a probabilității producerii lor.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
