Rușinea unui popor ospitalier – România va întări securitatea la frontiera cu Serbia
28 august 2015 | Petru MUSTĂȚEANU
Printre putinele clisee pozitive despre poporul roman se numara si acela care reclama o ospitalitate generalizata si evidenta, o ospitalitate memorabila ce poate constitui trasatura dominanta a acestui popor. Daca adaugam si cliseul cu care ne mandrim nejustificat, acela de a fi natiunea ce nu a dus niciodata razboaie de cucerire, povestea pare sa aiba sens. Dar, dincolo de poveste, realitatea imediata tinde sa contrazica cliseul ospitalitatii. Serviciile din industria turismului oferite de poporul roman sunt de slaba calitate, iar in relatiile dintre noi suntem mai umbriti de zodia caprei vecinului decat de aceea a ospitalitatii excesive. Si atunci, de unde proverbiala ospitalitate?
Ca sa intelegem acest mister este important sa privim reactia romanilor prin ochii occidentalilor veniti in vizita la noi. Nu a oricarui cetatean strain, ci a occidentalului cu un nivel de trai superior noua, a occidentalului in fata caruia ne inchinam, manati de complexul de inferioritate pe care il avem de sute de ani fata de Apus, de Occident, de Europa, de UE. Priviti poporul roman prin ochii cetateanului britanic Charles Philip Arthur George Mountbatten-Windsor, zis Printul Charles, in vizitele binecunoscute din Ardeal, si veti jura ca suntem un popor ospitalier in toate sensurile pe care termenul ar putea sa le aiba. Stiind originea comuna a cuvintelor „spital” si „ospitalier”, ambele importante in limba romana din frantuzescul „hospitalier”, intelegem ca termenul este ales gresit in ceea ce ne defineste si nu ospitalitatea ne defineste, ci linguseala, ploconirea in fata celor puternici in antiteza cu sfidarea celor mai slabi, mai pauperi, mai needucati, mai balcanici decat suntem noi.
Drama emigrantilor sirieni a luat pe nepregatite intreaga Uniune Europeana, prima reactie a statelor membre fiind aceea de a exprima un refuz clar de a primi emigranti, lasand o problema a umanitatii nerezolvata, cel putin pentru moment. Refuzul dureros al statelor Schengen de a primi cetateni straini noi il cunoastem mai bine din perioada in care emigrantii erau romanii, recunoscuti de politicienii britanici drept tigani, iar usa inchisa ne era trantita in nas noua, cetatenilor romani, proverbialilor ospitalieri, uimiti de lipsa de ospitalitate afisata de cetatenii occidentali in ochii carora noi eram orientalii invazivi.
O stire recenta mi-a produs un sentiment greu de definit:
Romania va intari securitatea la frontiera cu Serbia.
„Romania va intari securitatea la frontiera cu Serbia, pentru a evita riscurile pe care le-ar reprezenta atragerea sa in fluxul migrationist care afecteaza statele din vecinatate, a anuntat, joi, vicepremierul Gabriel Oprea, la finalul Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta”, potrivit unui comunicat MAI.
Frontiera cu Serbia pe care astazi o intarim de frica emigrantilor a fost timp de 45 de ani poarta noastra disperata catre Occident, a fost poarta in care zeci de oameni au murit impuscati de granicerii Romaniei comuniste in incercarea de a fugi din tara, o poarta catre libertate pe care sarbii a lasat-o intredeschisa pentru noi, poarta pe care noi astazi o inchidem, intarind incuietorile cand este vorba de alta libertate decat cea a noastra. Altminteri, suntem un popor ospitalier.
Mediator Petru Mustateanu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
