Claudiu Buglea: Iubesc întrebările, uneori chiar mai mult decât răspunsurile pe care acestea își doresc să le provoace
1 septembrie 2015 | Alina MATEI, Daria NICULCEA
Alina Matei: Multumesc, domnule profesor, pentru ca ati acceptat sa acordati un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. Vom vorbi despre haine. Da, despre haine, robe, uniforme in mediul studentesc si juridic. Omul face haina, in sensul ca el o confectioneaza. Dar cum face haina pe om? Ca asa zice proverbul.
Claudiu Buglea: Va multumesc si eu! E un subiect destul de interesant, desi, in momentul in care mi l-ati comunicat, asa cum cred ca va aduceti aminte, am crezut ca este de fapt o propunere… amuzanta… Dar da, cred si eu ca orice tip de subiect poate fi tratat perfect prin imbinarea seriozitatii cu atitudinea relaxata, specifica discutiilor… dintre doi juristi.
Alina Matei: Sa incepem cu studentii de la Drept. Ca va sunt aproape. Nevoia de a avea haine scumpe, de firma, cumparate musai de la mall sau chiar din strainatate, este mai mare in randul lor decat nevoia de a-si defini un stil, a avea tinuta, prestanta atat de importante in cariera. Blugii rupti-taiati, foarte stramti, fustele scurte, cat mai scurte si fireste, stramte – la studente – sau sepcile purtate invers ori pantalonii cat mai lasati – la studenti – fac buna casa cu un viitor profesionist al dreptului? Va marturisesc ca mie imi plac blugii rupti si port, chiar daca am depasit de mult varsta studentiei…
Claudiu Buglea: Sincer, nici pe mine nu ma deranjeaza blugii stramti… si rupti, dar la fete. Si, asa cum banuiti, nici fustele scurte, evident tot la fete.
Adevarul este ca e o placere sa ajungi la facultate, intr-o zi frumoasa (de primavara… vara… si din fericire de toamna), si sa vezi pe scarile facultatii studentele noastre… care mie imi ofera o perspectiva relaxata… si relaxanta asupra zilei de munca ce tinde sa inceapa. Dar trebuie sa mai fac o mica precizare: as prefera ca imaginea frumoasa despre care tocmai v-am vorbit sa nu fie denaturata de fumul de tigara si de tot ce a genererat acel fum. Da, trebuie sa recunosc faptul ca detest in general mucurile de tigara si, in particular, pe cele care poposesc pe scarile Facultatii noastre.
Dar, din intrebarea dumneavoastra razbate si un aer serios, astfel incat va trebui sa incerc si eu un raspuns pe masura. Analizand totusi imaginea generala a tinutei vestimentare a studentilor nostri, va trebui sa va dezamagesc spunandu-va ca, desi sunt extrem de tineri, acestia nu au o tinuta extravaganta in momentul in care participa la cursuri sau seminarii. Au o tinuta decenta, clar in contradictie cu imaginea unor liceeni, de la liceele renumite ale capitalei… Nu a fost un raspuns de coniventa! Uneori mi se par exagerat de decente tinutele pentru varsta celor care le poarta…
Alina Matei: Studentii sunt in cautari, experimenteaza. Li se pare ca sunt cool, trendy. Cred ca exprimarea libertatii prin purtarea hainelor asa, si doar asa, ii face capabili sa inteleaga ca practicarea unei profesii juridice aduce cu sine si o haina noua – roba de avocat, de judecator, de procuror de sedinta, de consilier juridic, de grefier, de magistrat-asistent, de asistent-judiciar. Dar etica? Etica hainei o inteleg? Au unde sa o perceapa, sa auda despre ea?
Claudiu Buglea: Acum sincer, eu, unul, cred ca fiecare om si implicit fiecare student trebuie sa se comporte cat mai natural, in conformitate cu propria personalitate. Iar pana la urma si modul in care te imbraci reprezinta tot un element colateral, e adevarat, al personalitatii noastre. Dar pe de alta parte, asa cum intuiti si sugerati si dumneavoastra prin continutul intrebarii, si eu cred insa ca, inca din facultate, studentul trebuie, incet… incet, sa se obisnuiasca cu un anume formalism, placut insa. Cred ca hainele office nu le dezavantajeaza deloc pe fete, iar costumele pot transforma un tanar student intr-un viitor avocat cu pespectiva succesului in cariera. Iar studentii nostri nu se feresc de aceste ipostaze. Sub acest aspect pot sa va spun ca, participand din calitatea mea de prodecan responsabil cu activitatea studentilor, la cam toate evenimentele ”extracuriculare” ale acestora (serate, balurile bobocilor, banchete), am constatat ca acestia pot sa fie chiar extrem de eleganti… costum si papion (baietii)… iar fetele, cu certitudine, deosebit de atragatoare, in tinute de seara.
Mai trebuie sa fac o precizare insa, in ceea ce priveste participarea la examen, mai ales la un examen oral (cum din intamplare este chiar examenul pe care il organizez eu), imi doresc, desi nu impun, ca studentii sa fie cat mai decent imbracati. E totusi un eveniment cu o anume solemnitate, in care studenta (ul) este principalul personaj. Aceasta dorinta a mea isi are reminiscentele in perioada studentiei, cand, pot spune cu certitudine, la niciun examen, din tinuta mea nu a lipsit camasa, cravata si sacoul (alaturi de pantalon, evident).
Alina Matei: Legiuitorul (nu doar cel roman) a fost si este foarte interesat si preocupat de vestimentatia celor care practica anumite profesii juridice. Roba. Un fel de sac, in realitate. In materie de design vestimentar, inspiratia legiuitorului este si ea limitata… Roba trebuie sa fie de culoare neagra sau gri-petrol, din stofa, larga. Ceva imi place extrem de mult la roba – gulerul gen tunica. Mai intai, vreau sa va intreb de ce nu avem robe pe sexe, adica de un anumit fel pentru femei si de alt fel pentru barbati? De ce a tinut legiuitorul sa faca robe unisex?
Claudiu Buglea: Sincer, nu stiu de ce legiuitorul, cum frumos spuneti dumneavoastra, a dorit sa faca asta, dar m-as hazarda eu sa va spun ce cred. Cred ca, in virtutea tratamentului egal la care ne dorim cu totii sa fim supusi, juristii barbati si femei, si roba ca atare, trebuie evident sa fie… unisex.
Pe de alta parte, mie, la fel ca si dumneavoastra, asa cum am inteles din intrebare, mi-a placut dintotdeauna roba, e totusi un simbol al meseriei noastre…
Alina Matei: Ca aspect, roba e simpla, ca semnificatie, ea este, insa, vitala. E pe termen lung, cu garantia data de caracterul celui care o poarta. Roba este datatoarea unui anume comportament, de datorie, onoare, slujire. In sala de sedinta, si avocatii si judecatorul si procurorul poarta robe, cu usoare semne de distinctie intre ei cu privire la bavetica (baveta corect). Suverane, incoruptibile. Acesta este teritoriul unei sali de judecata. Poate si de aceea oare salile de judecata sunt intotdeauna pline ochi? Adica oamenii se innebunesc sa vada alti oameni in astfel de uniforma?
Claudiu Buglea: Haha… Frumoasa intrebarea dumneavoastra!!! Da, inclin si eu sa cred ca asta e singurul motiv pentru care salile de judecata sunt pline.
De fapt, ar fi prea frumos ca totul sa fie un spectacol interesant la care publicul asista cu placere si relaxare. Din nefericire insa, sala de judecata este o imagine vie a unei realitati cotidiene destul de neplacute. Acolo sunt oameni cu probleme, iar cei imbracati in robe, judecatori, procurori sau avocati, sunt prezenti cu un scop clar definit: sa le rezolve acele probleme, aplicand in mod corect legea. Iar prezenta robelor este benefica, ele dorind sa ofere cel putin prezumtia ca cei ce le imbraca sunt niste profesionisti in ale aplicarii legii, care trateaza cu maxima seriozitate fenomenul juridic ce se deruleaza in sala de judecata.
Alina Matei: Dar procurorul de urmarire penala de ce nu poarta roba cand audiaza invinuitii, inculpatii? Care a fost ratiunea legiuitorului?
Claudiu Buglea: Intrbarea dumneavoastra imi genereaza o amintire din anii studentiei. Eram in anul 3 de facultate si faceam seminariile de Drept penal special, la parchet, in biroul unui domn procuror, cunoscut procuror atunci, cunoscut avocat azi. Si exact intrebarera dumneavoastra a fost una din primele pe care mi le-am pus cand am pasit acolo. Nu cred ca am adresat-o insa domnului procuror, desi sper ca raspunsul dumnealui ar fi venit sa confirme ceea ce credeam inca de atunci si cred inca. In perioada de urmarire penala, inca suntem in faza de a incerca dezlegarea misterului, faza in care rolul procurorului nu este unul eminamente solemn. Si nici nu trebuie sa fie asa. De multe ori, tactica acestuia in a obtine informatii presupune o cat mai stransa apropiere de cel pe care il audiaza. Increderea pe care trebuie sa i-o arate acestuia este de multe ori esentiala in demersul aflarii unor informatii pertinente cauzei. Existenta unei robe ar reprezenta, din punctul meu de vedere, o posibila bariera intre procuror si persoana din fata sa, indiferent de calitatea procesuala a acesteia, o bariera care ar putea impiedica fluxul de informatii ce urmeaza a fi transmise si, evident, receptionate. O precizare, asa cum stiti, nu sunt specialist in drept penal!!!
Alina Matei: Roba, indiferent ca ne gandim la judecatorii romani sau cei de la instantele internationale, la alti profesionisti ai dreptului care poarta roba, este puternic prezenta in viata acestora. Credeti ca se va renunta treptat la roba? Va intreb, pentru ca viitorul este al Internetului si al vitezei si avem deja reglementari europene privind modalitati de exercitare a functiilor platformei de solutionare online a litigiilor.
Claudiu Buglea: Eu, sincer, sper sa nu se renunte la roba. Atata timp cat, bineinteles, procesele se vor derula in salile de judecata. Noi nu trebuie sa uitam ca ele vin, asa cum am stabilit deja impreuna, sa confere o anume solemnitate procesului. Dreptul presupune si foarte multa traditie. Dreptul romanesc, ca orice sistem de drept de altfel, isi are radacinile in dreptul roman, drept in care solemnitatea si formulele sacramentale aveau un rol extrem de important. Iar eu, personal, am iubit si iubesc dreptul roman… deci, evident, sunt subiectiv sub acest aspect.
Alina Matei: La examene orale cu studentii, tinuta, aspectul fac parte din evaluarea generala?
Claudiu Buglea: Mie imi plac oamenii. O tot spun mereu, desi unii nu ma cred. Si, evident, imi plac mult studentii, sunt extrem de interesant de urmarit. Felul in care un student se prezinta, din punct de vedere vestimentar, la un asemenea examen, spune ceva despre el, ca om. La fel cum spun privirea, emotiile, tonalitatea vocii etc. Sunt elemente ce ii configureaza imaginea si implicit personalitatea!! Dar, cu maxima onestitate si seriozitate, pot sa afirm ca tinuta vestimentara, prin ea insasi, nu are niciun efect in ceea ce priveste nota pe care o va obtine la examenul meu!
Alina Matei: Care este esenta vietii pentru dumneavoastra?
Claudiu Buglea: Dupa intrebarile anterioare, aceasta nu vi se pare extrem de… dura????!!! Sper ca nu are legatura cu felul in care ma imbrac? Sau poate chiar are. Eu chiar ma imbrac asa cum simt.
Dar, revenind la intrebare, as putea sa vorbesc foarte mult despre asta, dar apoi nu as mai avea niciun secret, si un om fara secrete devine totalmente insipid… ceea ce nu e cazul meu, cu certitudine.
Trebuie sa reusesc sa va ofer un raspuns, totusi, ce poate fi cuprins in spatiul unui asemenea interviu. Pentru mine, esential este sa traiesc in conformitate cu propriile-mi principii! Iar unul din principiile de baza este acela de a spune mereu ce gandesc, cu toate riscurile pe care un asemenea fel de a fi mi le-ar putea aduce. Am vrut sa ma opresc aici, dar nu ma pot abtine sa spun ca un alt principiu de baza este acela de a nu face rau niciodata in mod voluntar. Pe acesta nu il incalc niciodata, desi multi studenti care cad examenul la mine ar crede contrariul. Am spus ca pe acesta nu il incalc niciodata, ceea ce, evident, pe cititorii dumnevoastra inteligenti ii va duce imediat cu gandul ca, per a contrario, pe cel enuntat anterior il mai incalc. Si da, va trebui sa le dau dreptate, fiind de asemenea onest, pe acela sunt obligat sa il incalc, dar culmea, doar in relatiile cu oamenii apropiati, carora, de foarte multe ori, le faci un bine, nespunandu-le mereu tot ceea ce simti… sau crezi… in legatura cu ei.
Alina Matei: Ce profesor preferat ati avut? In cazul meu, se numeste Valentin Constantin.
Claudiu Buglea: Intrebarea aceasta nu imi este foarte confortabila. De fapt, raspunsul asteptat de dumneavoastra nu prea este in conformitate cu felul meu de a fi. Si asta pentru ca nu cred in modele!!!! Nu am avut modele si nici nu mi-am dorit sa fiu vreodata unul… pentru cei din jurul meu. Cred in originalitate!!!
Pe de alta parte, asa cum cred ca stiti, am urmat cursurile Facultatii de drept a Universitatii din Bucuresti, si apoi imediat am avut si calitate de doctorand, deci am avut profesori, spun eu cu nedisimulata mandrie, personalitati importante ale invatamantului juridic romanesc, de fapt cele mai importante. Prin urmare, am avut privilegiul de a observa si implicit de a invata de la fiecare cate ceva, lucruri pe care le-am considerat necesare in viitoarea profesie. In plus, si in studentie ca si acum nu am reusit niciodata sa ma debarasez de conceptia in care cred, si anume ca un bun profesor nu este doar cel ce iti transmite niste informatii extrem de valoroase (aspect insa extrem de important pentru un profesor de drept), ci cel care, in paralel, iti poate transmite niste mesaje suficient de clare, care sa iti poata permite, daca esti interesat, si eu am fost si voi fi mereu interesat, creionarea unei personalitati care sa razbata dincolo de bancile salilor de curs.
Pare cam alambicat raspunsul meu. Stiu si imi asum asta. Dar revin la ce am mai spus, mie imi plac oamenii in ansamblu, iar profesorii, vrem, nu vrem, trebuie sa recunoastem, sunt oameni. Deci, cu multe calitati, dar si defecte, iar unele defecte sunt chiar incantatoare.
Alina Matei: Cu ingaduinta dumneavoastra, o sa adaug o intrebare pentru dumneavoastra (nu e chiar una, ca idee doar…) din partea Dariei Niculcea, Manager proiect DEZBATERI JURIDICE, studenta la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti, din toamna in anul IV.
Daria Niculcea: Dumnevoastra ati fost speaker la trei Dezbateri juridice, iar pe data de 7 septembrie 2015 veti participa la cea de a patra, toate cu teme diferite: impreviziunea, logodna, contractele de asistenta juridica si egalitatea intre barbati si femei. La toate dezbaterile ati vorbit din perspectiva Dreptului international privat, ati si precizat la una dintre ele ca va place foarte mult acest domeniu. De ce anume Drept international privat? V-a placut inca din facultate? Ati avut 10 la aceasta materie?
Claudiu Buglea: Domnisoara studenta Daria Niculcea in ce serie este? Asta pentru a sti daca vom avea placerea de a ne intalni in primul semestru al acestui an universitar, la discplina Drept International Privat. Daca nu vom avea acest privilegiu, vom mai avea o a doua sansa, in semestrul al doilea, pentru ca trebuie sa precizez ca, desi asa cum in mod corect ati observat dumneavoastra, in dezbaterile organizate de site-ul dumneavoastra a iesit in evidenta doar partea legata de international privat, mai sunt si titular al cursului de Dreptul comertului international, materie predata in semestrul al doilea al aceluiasi an IV.
Dar, sa revin la intrebarea Dariei. Care, de ce nu, trebuie sa recunosc, ma bucura. Pentru ca da, iubesc aceasta materie. O sa fac insa un nou exercitiu de sinceritate: nu, nu mi-a placut in mod deosebit in facultate!!! Desi, ca sa raspund si la ultima parte a intrebarii, am luat 10 la acel examen, ceea ce insa nu era o noutate. Dar si atunci, ca si acum, nu cred ca nota este totul in legatura cu o materie. Un mare avantaj al facultatii de drept in ansamblu ei este ca, din punctul meu de vedere, toate materiile studiate sunt extrem de importante, astfel incat am considerat si consider ca trebuie cunoscute la fel de bine, iar dovedirea cunoasterii lor echivaleaza in final de semestru sau de an, dupa caz, cu obtinerea unei note foarte bune, de preferat o nota de 10.
Insa, desi nu a fost dragoste la prima vedere, acum cu certitudine este dragoste!!! Ma refer la relatia dintre mine si Dreptul International Privat!!! Si, desi intr-un asemenea tip de relatie argumentele nu sunt necesare, totusi o sa incerc a va destainui unele secrete din interior. Evident ca, fiind intime, aceste argumente pot fi considerate de ceilalti subiective, fapt ce nu ma deranjeaza insa.
Pai, cum sa nu iti placa Dreptul international privat, cand este o ramura de drept pe care asa de putini oameni o cunosc???!! La care la asa de putini oameni au acces. Desi, ea vizeaza toate disciplinele de drept privat, dar toate in care s-a strecurat nastrusnicul element de extraneitate, complicand existenta celor obisnuiti in aplicarea rapida a legii romane. Da, din acel moment, toti trebuie sa ne mai punem o intrebare: ce lege va guverna raportul juridic cu element de extraneitate? Cum vom rezova conflictul de legi? Si da, eu iubesc aceasta latura, pentru ca iubesc intrebarile, uneori chiar mai mult decat raspunsurile pe care acestea isi doresc sa le provoace.
Alina Matei: Un mesaj, va rog, pentru utilizatorii JURIDICE.ro.
Claudiu Buglea: Un mesaj… Hmm…
Urmariti acest site!!! E condus de o echipa de oameni inteligenti, cu un extrem de periculos simt al umorului, acest pericol crescand amenintator prin cooptarea in echipa Dezbaterilor a distinsului domn Bogdan Dumitrache. Sper ca si dumneavoastra, domnilor utilizatori, pe langa faptul ca sunteti buni juristi, (altfel de ce ati rasfoi paginile JURIDICE.ro), aveti capacitatea de a trai viata juridica fara incrancenare si mereu cu un zambet, chiar daca nu in coltul gurii, in interiorul mintii dumneavoastre.
Alina Matei: Multumesc pentru ca ati stat de vorba cu mine.
Claudiu Buglea: Placerea a fost de partea mea, intotdeauna fiind incantat sa fiu chestionat de persoane care reusesc sa formuleze intrebari inteligente. A fost un compliment exagerat? Daca strica ansamblul interviului, puteti elimina toata partea, de dupa „Placerea a fost de partea mea”.
P.S. Pentru utilizatorii JURIDICE.ro: Ne vedem saptamana viitoare, cand vom dezbate, oare(??), despre egalitatea dintre sexe.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
