BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
Print Friendly, PDF & Email

Alexandru Ţiclea: Cu privire la durata suspendării contractului individual de muncă pe timpul cercetării disciplinare

07.09.2015 | Andreea BREBU
Abonare newsletter

Prof. univ. dr. Alexandru Ţiclea a publicat în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 7/2015 articolul intitulat „Cu privire la durata suspendării contractului individual de muncă pe timpul cercetării disciplinare”.

Printre alte prerogative pe care le are prin prisma calităţii sale, Codul muncii dă posibilitatea angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă pe durata cercetării disciplinare prealabile. Economia din exprimarea legiuitorului a dat naştere la discuţii doctrinare cu privire la durata suspendării contractului individual de muncă al unui salariat raportat la limita dintre exercitarea unui drept sau comiterea unui abuz din partea angajatorului.

Doctrina şi practica judiciară au stabilit că această măsură are caracter subiectiv şi trebuie să se menţină ca rezonabilă în situaţia de fapt existentă. De altfel, chiar cercetarea disciplinară prealabilă a salariatului este o garanţie a înlăturării eventualelor abuzuri ale unui angajator prin luarea măsurii de concediere fără o astfel de cercetare anterioară în care să se ofere posibilitatea salariatului să îşi exprime punctul de vedere asupra faptelor, ceea ce duce la concluzia că măsura suspendării contractului individual de muncă nu poate fi privită ca fiind abuzivă dacă aceasta este justificată, cu atât mai mult în acele situaţii în care prezenţa salariatului cercetat disciplinar la locul de muncă ar îngreuna cercetarea.

În ciuda unor păreri contradictorii, majoritatea doctrinei consideră însă că, deşi legiuitorul nu a specificat în mod concret în cuprinsul art. 52 alin. (1) din Codul muncii şi durata maximă a suspendării contractului individual de muncă, art. 252 alin. (2) Codul muncii vorbeşte de termenul de 30 de zile de la momentul luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii în care poate fi aplicată o sancţiune disciplinară, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii, deoarece o măsură în afara acestui termen imperativ ar fi lovită de nulitate. Pentru identitate de raţiune şi măsura suspendării contractului individual de muncă trebuie să se situeze tot în acest interval de timp sub sancţiunea amintită.

Aşadar, în concluzia articolului, autorul îşi exprimă acordul faţă de părerea majoritară a doctrinei cu privire la acest aspect, nerespectarea termenelor menţionate ducând în mod firesc la nulitatea măsurilor luate, de altfel, o consecinţă firească a necesităţii de înlăturare a oricăror posibilităţi de comitere a unor abuzuri de drept faţă de salariaţi.

Andreea Brebu

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week