Din instanțe adunate (7)
07.09.2015 | Cristi DANILEȚ

Vă spuneam că în prezent verificările psihologice sunt mult mai serioase ca în urmă cu 15 ani. Am avut ocazia să trec de două ori printr-o astfel de testare, de tip nou, atunci când am candidat să devin şef de instanţă. Curios fiind cum decurge noul sistem de evaluare, am aflat că este vorba de două teste: unul scris, constând în zeci de întrebări, şi unul oral, constând într-o discuţie cu psihologul pe marginea rezultatului la testul scris.

Asta cu ”zeci de întrebări” nu este ceva care să te liniştească. De ce aşa de multe? Ce fel de întrebari? Se repetă întrebările? Sunt de personalitate? Sunt de inteligenţă? Sunt de etică? Răspunzi cum vrei tu sau răspunzi cum trebuie? – toate astea mă frământau. Nimeni din cei care dăduseră anterior testul nu ţinea minte vreo întrebare să mi-o dea ca exemplu. Nici chiar eu, după ce am susţinut aceste teste, nu am fost în stare să ţin minte decât două întrebari: ”Ţi-e frică dacă auzi noaptea scârţăit de mobile?” – ei, cui nu i-ar fi? Şi ”La petreceri preferi să stai izolat sau eşti sufletul petrecerii” – evident, gândindu-mă că un magistrat trebuie să fie sufletist, am dat-o pe aia cu sufletul.

Şi totuşi, în cursul timpului, am mai găsit un coleg care să îmi spună o altă întrebare pe care o primise, dar pe care eu nu am întâlnit-o în testele scrise. Îmi spune colegul că a fost întrebat dacă, noaptea, aude voci. ”Şi ce ai spus?”, întreb eu cu nedisimulată curiozitate. ”Aud, dar nu le răspund!”, îmi zice omul. Am rămas fără cuvinte.

Jud. dr. Cristi Danileț
Membru CSM