Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Corporate
DezbateriCărţiProfesionişti
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

Curtea de Apel Cluj. Suspendare executare acte administrativ-fiscale. Tratament fiscal divizare. Anulare acte în cadrul procedurii administrative
10.09.2015 | Adrian-Petru STEPAN, Roberto TURCHETTO


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Reclamanta din speţa analizată a fost supusă în cursul anului 2012 operaţiunii de divizare, în urmă căreia o parte a patrimoniului său, reprezentând ramura de activitate imobiliară (teren, construcţii şi linia de producţie), a fost transferată unei societăţi nou-constituite. Controlul fiscal efectuat în cursul anului 2015 a concluzionat că, prin divizarea efectuată, nu s-ar fi transmis noii societăţi o ramură de activitate, drept pentru care a fost reîncadrată din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată operaţiunea de divizare, considerându-se a fi o livrare de bunuri în sfera TVA, stabilindu-se astfel o taxă suplimentară şi calculându-se dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Întrucât AJFP Sălaj a procedat la începerea executării silite, societatea a formulat, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cerere de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale.

Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulată şi a decis suspendarea executării actelor atacate, întrucât reclamanta a achitat cauţiunea fixată, a iniţiat procedura administrativă prealabilă, a probat existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele argumente:

i) Prezumţia de legalitate de care beneficiază actele administrativ-fiscale nu echivalează cu imposibilitatea dovedirii unei situaţii contrare. Din starea de fapt şi de drept prezentată în cererea de suspendare, precum şi din înscrisurile depuse la dosar se trage concluzia că există cel puţin o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat. Astfel, cât priveşte existenţa cazului bine justificat, Curtea reţine că, deşi reclamanta invocă mai multe argumente care ţin de fondul cauzei, ceea ce urmează a analiza instanţa este doar aparenţa dreptului care, în cazul concret dedus judecăţii, pare a fi în favoarea reclamantei, fără ca prin aceasta să se aducă atingere soluţionării pe fond a acţiunii. În concret, sumele stabilite cu titlu suplimentar sunt rezultate în urma recalificării care, din perspectiva reclamantei, pare a fi abuzivă, a operaţiunii de divizare într-o operaţiune de livrare de bunuri, adică o vânzare de bunuri individual determinate. Cu alte cuvinte, temeinicia şi legalitatea actelor administrativ fiscale rezidă din modalitatea de interpretare a operaţiunii de livrare de bunuri din perspectiva procedurii administrativ fiscale. Curtea reţine că ICCJ, cu privire la acest aspect, a reţinut că, prin efectul translativ al divizării, societăţile nou înfiinţate dobândesc o fracţiune de patrimoniu, iar nu bunuri concrete, orice interpretare contrară fiind eronată sub acest aspect (Decizia nr. 1203/2008 citată în noul Cod civil).

ii) Tratamentul fiscal al operaţiunii de divizare porneşte de la caracterul de transfer cu titlu universal al acestei operaţiuni, astfel cum este el stabilit în art. 128 alin. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ce relevă cadrul legislativ aplicabil din punct de vedere al TVA în situaţia unui transfer de active. Pe de altă parte, argumentul pentru care organul de control a interpretat operaţiunea de divizare într-o altă manieră rezultă chiar din raportul de inspecţie fiscală potrivit căreia o tranzacţie normală din punct de vedere juridic poate să nu fie luată în considerare sau să fie reîncadrată din punct de vedere economic în scopul aplicării legii fiscale.

Aceasta a fost la baza stabilirii de către organele fiscale a împrejurării că cedarea activelor efectuate de reclamantă către Fidest nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru a putea fi considerat transfer de active şi în aceste condiţii operaţiunea îndeplinind condiţiile unei livrări de bunuri cuprinse în sfera de aplicare a TVA. Pentru aceasta, organul de control ar fi trebuit să indice un argument suficient de temeinic şi evident care să creeze o aparentă legalitate a actului administrativ şi nicidecum aşa cum s-a realizat în cazul de faţă.

iii) Curtea relevă că există o inconsecvenţă a organului fiscal în ceea ce priveşte caracterul nedeductibil al unor cheltuieli, ceea ce constituie o împrejurare suficientă pentru a concluziona existenţa cazului bine justificat care fundamentează convingerea instanţei că susţinerile reclamantei şi argumentele prezentate şi sumar probate sunt de natură a crea o îndoială asupra legalităţii actelor administrativ fiscale contestate. Acestea sunt generate de analiza condiţiilor divizării şi interpretarea normelor de drept. Însăşi organul fiscal relevă faptul că legislaţia TVA nu conţine definiţia transferului de afacere, însă, pentru a-şi justifica interpretarea, preia prevederi din Codul fiscal referitoare la impozitul pe profit, deşi nu există nicio legătură logică cu TVA-ul din prezenta cauză.

iv) În ceea ce priveşte prevenirea unei pagube iminente, adică a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil (conform art. 2 alin 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004), această condiţie este îndeplinită prin poprirea sumelor existente în cont, ori a celor care vor intra în conturile reclamantei, ceea ce va duce la imposibilitatea onorării obligaţiilor de plată către parteneri contractuali, fapt care va genera multiple consecinţe negative.

v) Nu în ultimul rând, societatea are un număr de 158 salariaţi, iar efectele negative ale activităţii acesteia se răsfrâng cu consecinţe directe şi asupra patrimoniului angajaţilor. Nu este de ignorat nici cele statuate de practica judiciară în ceea ce priveşte verificarea îndeplinirii condiţiei prevenirii unei pagube iminente prin aceea că instanţele trebuie să analizeze cu grijă sporită întreg amalgamul de interese divergente care le sunt prezentate, pentru a alege soluţia cea mai putin prejudiciabilă pentru părţi. Astfel, dacă prejudiciul pe care suspendarea l-ar provoca reclamantei este mai mic decât cel al pârâtului, cererea de suspendare este admisibilă şi cu atât mai mult este admisibilă cererea atunci când pârâtului nu i se cauzează niciun prejudiciu prin suspendare. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în hotărârea BUCHEN contra Cehiei că noţiunea de „bun”, ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat şi protejat de art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol Adiţional al Convenţiei, include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate.

În soluţionarea contestaţiei administrative formulate de către societate, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj a decis admiterea acesteia şi anularea actelor atacate.

Pentru a decide astfel, organul care a soluţionat contestaţia a reţinut ca valide o parte din argumentele contestatoarei:

1) Tratamentul fiscal al operaţiunii de divizare porneşte tocmai de la caracterul de transfer cu titlu universal al unei universalităţi de bunuri. Astfel, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal stabileşte în art.128 alin. (7) cadrul legislativ aplicabil din punct de vedere al TVA în situaţia unui transfer de active:
Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau, după caz, şi de pasive, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operaţiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăţi, NU constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă. Primitorul activelor este considerat a fi succesorul cedentului în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de deducere prevazută de lege.

După cum rezultă din hotărârea judecătorească prin care s-a aprobat divizarea, societatea supusă divizării a transmis cu titlu universal societăţii constituite în urma acestei operaţiuni de reorganizare o parte a patrimoniului acesteia, iar nu bunuri individual determinate.

2) A aprecia că suntem în prezenţa unei livrări de bunuri ar însemna că se înfrâng prevederile art. 126 alin. (1) din Codul fiscal care enumeră drept condiţie pentru calificarea tranzacţiei ca fiind o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al TVA existenţa unei plăţi efectuate ori care se va efectua în contraprestaţie. Or, desprinderea acestei fracţiuni de patrimoniu în cadrul divizării nu presupune vreo plată corelativă.

3) În speţa de faţă, organele de control nu se pot prevala de prevederile art. 11 alin. (1) din Codul fiscal care permit organului de control reîncadrarea formei unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al acesteia, întrucât e vorba de o reorganizarea prin divizare a unei societăţi, validată printr-o hotărâre judecătorească, iar nu de o tranzacţie.

4) Nu pot fi luate în considerare nici susţinerile organelor de inspecţie fiscală că nu s-ar fi transferat active investite într-o ramură de activitate, întrucât societatea supusă divizării nu ar fi putut să îşi factureze ei înseşi chiria pentru imobilele unde se desfăşura activitatea productivă.

5) Primitorul activelor, cât şi societatea divizată au continuat să desfăşoare activitate.

În continuarea „bunei-practici” a organelor fiscale, s-a decis că numai Decizia de impunere va fi anulată, Raportul de inspecţie fiscală, nefiind act administrativ de sine stătător, nu poate fi contestat. Dar, până la urmă, uneori este mai importantă concluzia! (Sentinţa civilă nr. 236/2015 pronunțată în dosarul nr. 354/33/2015 de Secția a II-a civilă a Curţii de Apel Cluj având ca obiect suspendare executare act administrativ)

Roberto Turchetto
Adrian-Petru Stepan
Boscolo&Partners Consulting

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate