ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Punct de vedere privind contestaţiile la executarea tarifelor de despăgubire aplicate prin procese-verbale de contravenţie întocmite în baza OG nr. 15/2002

11.09.2015 | Alin Vasile ENE
Abonare newsletter

1. Invocarea motivelor de netemeinicie şi nelegalitate a procesului-verbal

Potrivit art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate motive de fapt sau de drept privind fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, dacă pentru desfiinţarea sa există o cale specifică.

În cauză, pentru desfiinţarea proceselor-verbale de contravenţie există calea specifică a plângerii contravenţionale prevăzute de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001. Prin urmare, nu pot fi primite în cadrul contestaţiei la executare susţineri privind anularea proceselor-verbale de contravenţie nici pentru netemeinicie (de exemplu, susţineri privind înstrăinarea anterioară a autovehiculului), nici pentru nelegalitate (cum ar fi lipsa semnăturii olografe a agentului constatator).

2. Invocarea efectelor Deciziei nr. 10/2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii

Înscrisul care se execută silit reprezintă un proces-verbal de contravenţie, creanţa constând în contravaloarea tarifului de despăgubire, astfel că cerinţele privind punerea în executare a acestuia sunt prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. În acest sens, potrivit art. 37 din respectivul act normativ, pentru ca procesul-verbal de contravenţie să constituie titlu executoriu trebuie ca acesta să nu fi fost atacat în termenul prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001. Termenul la care face trimitere textul citat este cel de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenţie, în care contravenientul poate formula plângere contravenţională. Prin urmare, procesul-verbal de contravenţie constituie titlu executoriu dacă nu a fost atacat cu plângere contravenţională în termen de 15 zile de la comunicare. Comunicarea procesului-verbal constituie, astfel, o premisă pentru curgerea termenului de contestare şi, pe cale de consecinţă, pentru dobândirea ulterioară a caracterului de titlu executoriu.

Potrivit Deciziei nr. 10/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie prin afişare este subsidiară celei realizate prin poştă cu confirmare de primire. În lumina acestei interpretări, obligatorii pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, comunicarea procesului-verbal efectuată direct prin afişare este viciată. Pe cale de consecinţă, termenul de formulare a plângerii contravenţionale prevăzut de art. 31 nu a început să curgă.

Cum, potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenţie constituie titlu executoriu dacă nu a fost atacat în termenul legal, întrucât, pentru motivele arătate anterior, termenul legal de formulare a plângerii contravenţionale nu a început să curgă, procesul-verbal de contravenţie nu a dobândit caracterul de titlu executoriu, fapt ce constituie motiv de anulare a executării silite.

Desigur că în practică problematica este una diversă, astfel că este necesar ca fiecare caz să fie apreciat în concret, pentru a determina în ce moment contestatorului i-a fost adus la cunoştinţă procesul-verbal de contravenţie. Pot exista astfel situaţii în care, deşi comunicarea s-a realizat direct prin afişare, aceasta să fi fost una efectivă, demonstrată prin faptul că petentul a formulat plângere contravenţională ori a plătit amenda aplicată prin procesul-verbal. Este evident că în asemenea cazuri nu se mai poate susţine că procesul-verbal nu a fost comunicat.

În legătură cu efectele Deciziei nr. 10/2013, trebuie reţinut că deciziile pronunţate în interesul legii nu au caracter de acte normative, însă acestea au rolul de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti. Potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, de la data publicării, instanţele naţionale sunt obligate să interpreteze respectiva problemă de drept doar în sensul care a fost stabilit prin recursul în interesul legii. Aplicarea legii în timp nu este incidentă în cazul recursurilor în interesul legii, tocmai pentru că prin acestea nu se modifică legea, ci doar se stabileşte modul corect de interpretare. Cu alte cuvinte, legea a rămas neschimbată de la data întocmirii procesului-verbal până în momentul judecării contestaţiei la executare, efectul recursului în interesul legii fiind doar acela că obligă şi instanţele care anterior apreciau că este valabilă comunicarea efectuată direct prin afişare să se ralieze opiniei potrivit căreia o asemenea modalitate de comunicare este viciată, fiind necesar a se încerca mai întâi comunicarea prin poştă cu confirmare de primire. Deci organul constatator nu se poate prevala de faptul că la data întocmirii procesului-verbal nu exista obligaţia comunicării prin poştă. Ce s-a schimbat prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este doar modalitatea de interpretare a textului legal, nu însăşi norma interpretată, astfel că se consideră că încă de la data intrării în vigoare a legii analizate singura interpretare corectă este cea stabilită prin recursul în interesul legii. În temeiul acestor considerente, afirmaţia privind faptul că procedura de comunicare s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul respectiv nu este fondată.

3. Invocarea efectelor legii contravenţionale mai favorabile ca urmare a abrogării dispoziţiilor privind tariful de despăgubire

Cu privire la admisibilitatea invocării legii contravenţionale mai favorabile pe calea contestaţiei la executare

Apreciem că interdicţia prevăzută de art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă care prevede faptul că pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate motive de fapt sau de drept privind fondul dreptului cuprins în titlul executoriu nu este aplicabilă în cazul invocării legii contravenţionale mai favorabile.

Pentru înţelegerea problematicii în cauză trebuie efectuată o delimitare clară între efectele pe care le produce apariţia unei legi contravenţionale mai favorabile în funcţie de momentul la care această lege intră în vigoare.

Este adevărat că legislaţia contravenţională este deficitară sub aspectul reglementării legii mai favorabile şi a efectelor acesteia, art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001 tratând într-un mod lapidar doar situaţia în care fapta nu mai este considerată contravenţie. Însă, în virtutea art. 47 din acelaşi act normativ, dispoziţiile OG nr. 2/2001 trebuie completate cu dispoziţiile Codului Penal. Or, în acest domeniu, lucrurile sunt stabilite exact prin art. 5 şi 6 Cod penal şi nu există nicio raţiune pentru a nu aplica aceleaşi principii şi în domeniul contravenţional. Pe cale de consecinţă, ori de câte ori, între momentul constatării contravenţiei şi cel al aplicării sancţiunii apare o lege contravenţională mai favorabilă, sancţiunea şi celelalte consecinţe ale săvârşirii contravenţiei vor trebui aplicate în conformitate cu legea nouă, astfel că, dacă nu mai sunt prevăzute, ele nu se mai aplică, chiar dacă la momentul săvârşirii şi al constatării contravenţiei erau prevăzute de lege. În schimb, dacă legea mai favorabilă apare după momentul aplicării sancţiunii ori celorlalte consecinţe ale săvârşirii faptei, însă până la data executării integrale a acestora, sancţiunea sau consecinţele care nu mai sunt prevăzute de noua lege nu se vor mai executa.

De altfel, aceasta este şi concluzia la care a ajuns Curtea Constituţională a României cu ocazia analizării dispoziţiilor art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001. În considerentele Deciziei nr. 228/2007 Curtea stabileşte că aplicarea legii contravenţionale mai favorabile trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia şi la stadiul derulării cauzei, făcând distincţie după cum sancţiunile au fost sau nu aplicate. Arată în continuare Curtea că în cazul sancţiunilor aplicate la momentul intrării în vigoare a legii noi, dacă această lege nu le mai prevede, ele nu se mai execută. Aceleaşi considerente au fost reluate şi în decizia CCR nr. 112/2014 prin care s-au analizat dispoziţiile art. II din Legea nr. 144/2012.

În concluzie, apariţia unei legi contravenţionale mai favorabile anterior aplicării sancţiunii face ca sancţiunea aplicată potrivit legii vechi, care nu mai este prevăzută de legea nouă, să fie nelegală, finalitatea fiind, aşadar, anularea acesteia.

Pe de altă parte, apariţia unei legi contravenţionale mai favorabile după aplicarea sancţiunii, dar până la data executării integrale a acesteia, face ca sancţiunea care nu mai este prevăzută de noua lege să nu mai poată fi pusă în executare, întrucât a devenit lipsită de temei legal.

În lumina celor arătate, este evident că invocarea legii contravenţionale mai favorabile apărute după momentul sancţionării contravenţionale nu reprezintă nicidecum o critică adusă fondului dreptului cuprins în titlul executoriu, ci doar executării acestuia. Cu alte cuvinte, nu se susţine că aplicarea tarifului de despăgubire a fost nelegală, ci doar că executarea sa după momentul abrogării este ilegală, întrucât odată cu apariţia legii noi acesta a fost lipsit de temei legal şi prin urmare nu mai trebuia executat.

Pe cale de consecinţă, considerarea că invocarea legii contravenţionale mai favorabile este inadmisibilă pe calea contestaţiei la executare se datorează confundării efectului apariţiei unei legi mai favorabile anterior aplicării sancţiunii cu cel al apariţiei legii noi după acest moment.

Pentru toate aceste considerente, apreciem că este posibilă beneficierea de efectul legii contravenţionale mai favorabile pe calea contestaţiei la executare.

Trebuie avute în vedere şi considerentele deciziei CCR nr. 112/06.03.2014, prin care Curtea şi-a menţinut practica anterioară, reluând argumentele expuse în Decizia nr. 228/13.03.2007 şi afirmând că acestea sunt aplicabile şi în cazul Legii nr. 144/2012, deci că principiul retroactivităţii legii mai favorabile trebuie să îşi producă efectele inclusiv în cursul executării silite. Or, singura cale de invocare a legii contravenţionale mai favorabile în cursul executării silite este, desigur, contestaţia la executare.

Întrucât principiul retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile este unul constituţional, acesta reprezintă o normă de ordine publică, astfel că instanţa de judecată învestită cu o contestaţie la executare, chiar întemeiată pe alte motive, are obligaţia de a verifica din oficiu dacă în cauză a intervenit o lege contravenţională mai favorabilă şi în caz afirmativ să facă aplicarea acesteia la speţa dedusă judecăţii.

Cu privire la caracterul de lege contravenţională mai favorabilă al Legii nr. 144/2012

Legea nr. 144/2012 prin care a fost abrogat art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 privind obligaţia achitării tarifului de despăgubire reprezintă o lege contravenţională mai favorabilă. Principiul retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile nu trebuie interpretat doar în lumina art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, ci în sens extensiv, prin prisma art. 15 alin. 2 din Constituţia României. Prin urmare, pentru a constata faptul că o lege conţine dispoziţii contravenţionale mai favorabile nu trebuie neapărat ca prin aceasta fapta săvârşită să fie scoasă în afara ilicitului contravenţional, ci este suficient ca prin ea consecinţele săvârşirii unei contravenţii să fie mai uşoare. În cauză, obligarea la plata tarifului de despăgubire, deşi nu era o sancţiune principală ori complementară, reprezenta o consecinţă a săvârşirii contravenţiei, astfel că eliminarea acestei consecinţe constituie o lege contravenţională mai favorabilă în sensul art. 15 alin. 2 din Constituţia României.

De altfel, chiar Curtea Constituţională a României a stabilit în mod definitiv şi obligatoriu prin Decizia nr. 505/02.12.2013 că dispoziţiile Legii nr. 144/2012 reprezintă o prevedere legală contravenţională mai favorabilă.

Cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 144/2012 la contestaţiile la executarea tarifelor de despăgubire aplicate prin procese-verbale de contravenţie întocmite în baza OG nr. 15/2002

Art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a abrogat art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 care instituia obligarea celor ce săvârşeau contravenţia prevăzută de art. 8 alin. 1 la plata unui tarif de despăgubire.

Art. 15 alin. 2 din Constituţia României instituie principiul retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile ca excepţie de la principiul neretroactivităţii legilor.

După cum a statuat Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 228/2007, reluată şi în Decizia nr. 112/2014, contravenţia, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârşirii şi constatării acesteia, cât şi sub aspectul aplicării şi executării sancţiunii, iar efectele legii noi se aplică inclusiv în cursul executării silite tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate şi neexecutate până la data intrării sale în vigoare. Prin urmare, faptul că o cauză se află deja în cursul executării silite nu constituie un impediment la aplicarea legii contravenţionale mai favorabile, având în vedere că la momentul apariţiei acesteia obligaţia de plată a tarifului de despăgubire nu fusese executată.

În ceea ce priveşte art. II din Legea nr. 144/2012, considerăm că acesta nu constituie o restrângerea a principiului retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituţia României, ci doar o aplicare a acestui principiu, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 505/2013. O interpretare contrară ar fi inadmisibilă, întrucât a considera că, printr-o lege ordinară, se pot aduce restrângeri efectelor unui principiu prevăzut de Constituţie ar însemna în sine încălcarea unui alt principiu constituţional, cel al supremaţiei Constituţiei în ierarhia actelor normative.

Mai mult, Curtea Constituţională a României a stabilit, prin Decizia nr. 214/16.07.1997, ce reprezintă situaţia tranzitorie în succesiunea legilor penale şi cum se determină legea mai favorabilă. Deşi decizia amintită se referea la determinarea legii penale mai favorabile, această decizie a fost pronunţată şi deci se raportează la redactarea pe care textul constituţional o avea anterior revizuirii din 2003, text ce prevedea ca excepţie de la regula neretroactivităţii legii doar legea penală mai favorabilă. În acest context, în condiţiile în care în actuala formă a art. 15 alin. 2 din Constituţie nu se face nicio distincţie între legea penală şi cea contravenţională pe tărâmul retroactivităţii, apreciem că argumentele expuse în Decizia CCR nr. 214/1997 sunt aplicabile prin analogie şi legii contravenţionale mai favorabile. Prin urmare, determinarea legii aplicabile trebuie efectuată potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. 2 din Constituţie, iar nu potrivit dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în legea nouă.

Pentru aceste motive, considerăm că art. II din Legea nr. 144/2012 nu înlătură de la aplicare principiul retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituţie, în sensul şi cu efectele ce reies din interpretarea stabilită în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României. Prin urmare, abrogarea tarifului de despăgubire produce efecte şi asupra proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza OG nr. 15/2002 şi aflate în cursul executării silite, chiar dacă nu au fost contestate în instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012, constituind motiv de anulare a executării silite.

Judecător Alin Vasile Ene
Judecătoria Ploiești

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week