ICCJ. Încălcarea principiului disponibilității
11 septembrie 2015 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că instanța de judecată nu se poate dezînvesti de cererea formulată de o parte în proces, decât exclusiv prin actul de dispoziție al aceleiași părți în sensul renunțării la judecată sau la drept, ori prin soluționarea pe fond sau pe excepție, orice altă interpretare încalcând dreptul de acces la justiție și principiul disponibilității. În speță, instanța de apel, luând în considerare exclusiv aspectele vizate în încheierea de dezbateri de la ultimul termen de judecată, dezbateri în care intimata-pârâtă nu a făcut nicio referire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, nu s-a pronunțat pe cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciind că o atare solicitare nu există, cu toate că, prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat cheltuieli de judecată, iar prin concluziile scrise, a stăruit în cererea de obligare a apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, depunând și dovezile corespunzătoare. Înalta Curte a statuat că atâta timp cât, în speță, s-a făcut o cerere expresă din partea unei părți, cerere la care nu s-a renunțat în mod explicit, în mod nelegal, cu încălcarea principiului disponibilității și a dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. (art. 406 NCPC), instanța de apel a reținut că nu s-a formulat o astfel de solicitare. (Decizia nr. 253 din 29 ianuarie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect pretenții)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
