Actul autentic descoperă America. Notarii de drept civil din SUA

Potrivit doctrinei notariale, prin „înscris autentic” se înţelege „acel înscris pe care agentul instrumentator, competent să funcţioneze în locul unde s-a făcut actul, îl întocmeşte, în strictă conformitate cu legea, şi pentru care răspunde pentru tot ceea ce este obligat să constate cu propriile-i simţuri, până la înscrierea în fals[1]”.

O specie a înscrisului autentic este înscrisul autentic notarial, care, potrivit art. 90 din Legea nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare, este „cel întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de către notarul public ori de către personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, în forma şi în condiţiile stabilite de prezenta lege.” Potrivit art. 100 din aceeaşi lege, „înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii”. Reprezintă astfel de constatări personale:
a) faptul prezentării părţilor şi a tuturor persoanelor participante la procedura de autentificare;
b) faptul identificării acestora;
c) locul şi data încheierii actului;
d) exteriorizarea consimţământului.
Aceste constatări fac dovada până la înscriere în fals. Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic notarial fac dovada, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de terţi.

Potrivit legilor române, anumite înscrisuri au forma solemnă prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute, aşa cum arată art. 1.179 alin. (2) Cod civil. Un exemplu în acest sens îl constituie convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează să fie înscrise în cartea funciară, potrivit art. 1.244 Cod civil. De asemenea, potrivit art. 2013 alin. (2) Cod civil, „mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi”. Şi încă, potrivit art. 2.639 alin. (3) Cod civil, „în cazul în care legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic impune, sub sancţiunea nulităţii, o anumită formă solemnă, nicio altă lege dintre cele menţionate la alin. (2) [din acelaşi articol – n.a.] nu poate să înlăture această cerinţă, indiferent de locul întocmirii actului”. Evident, această din urmă dispoziţie nu se aplică decât actelor juridice cuprinse în sfera ei de aplicare, de exemplu nu şi testamentului, pentru care există o dispoziţiei specială în art. 2.635 Cod civil, mult mai liberală.

În ultimii ani, s-a resimţit acut problema că, în afara Europei continentale, există numeroase sisteme de drept care nu cunosc instituţia „actului autentic notarial”, acestea fiind în special din familia sistemelor de common law. Într-adevăr, în numeroase speţe ivite în activitatea notarială s-a arătat că, potrivit informaţiilor deţinute de UNNPR, procedura autentificării nu este reglementată în statele de drept anglo-saxon[2]. Cu referire specială la SUA, s-a arătat că „notarul din Statele Unite ale Americii nu este învestit cu autoritate publică, iar legislaţia americană nu reglementează autentificarea, astfel încât, chiar dacă cel care a instrumentat actul a încercat să îndeplinească cerinţele legii române, nu există certitudinea că le-a înţeles semnificaţia juridică şi că le-a putut explica celui care a semnat actul[3]”.

Problema întocmirii unui înscris autentic notarial în statele de common law nu este specifică numai României, practicienii şi publicul francez lovindu-se de aceeaşi penurie de posibilităţi. O metodă ingenioasă a fost propusă de doamna profesor Mariel Revillard, şi anume întocmirea actului de către un notar public american, dar în prezenţa şi cu ajutorul unui avocat american. Această formulă a fost apreciată însă ca fiind specifică situaţiei franceze, deoarece, din 1 ianuarie 2005, consulilor statului francez li s-au luat atribuţiile notariale. S-a arătat că „folosirea unei proceduri locale asemănătoare autentificării s-ar putea pune numai în acele state în care România nu are misiune diplomatică sau oficiu consular[4]”. Personal, apreciez ca greşită această afirmaţie, deoarece de multe ori prezenţa formală a unei misiuni diplomatice sau a unui oficiu consular nu echivalează cu utilitatea lor reală în privinţa atribuţiilor notariale, din mai multe motive importante, precum lipsa timpului, programul restrâns cu publicul, supraîncărcarea personalului consular, subfinanţarea sistemului şi costurile, durata lungă a procedurilor etc. Iar cel mai problematic factor îl reprezintă distanţele, în condiţiile în care circumscripţiile consulare nu sunt mereu gândite cu cap[5].

Iată vin notarii civili!

În sprijinul tuturor persoanelor afectate de asemenea probleme procedurale majore, câteva state federate americane orientate către încurajarea relaţiilor internaţionale au avut ideea de a introduce instituţia notarului de drept civil („civil law notary”), notar care să aibă competenţele, atribuţiile, puterea publică şi răspunderea specifice unui notar latin, şi ca atare să poată autentifica documente, motiv pentru care s-a introdus în sistemul local de drept şi instituţia autentificării şi a actului autentic notarial.

Trei sunt statele americane care au introdus notarii de drept civil: Alabama, Florida şi Louisiana. Voi prezenta, pe rând, aspectele principale legate de instituirea şi competenţele acestor notari, definiţia actului autentic, precum şi procedura şi răspunderea notarială. Concluzia pe care o trag anticipat este că actul autentic întocmit de un asemenea notar de drept civil este pe deplin echivalent actului autentic prevăzut de art. 90 din Legea nr. 36/1995 şi poate fi folosit cu succes în orice situaţie unde este necesar un act autentic notarial (desigur sub condiţia apostilării de către Secretarul de Stat al statului unde a fost autentificat, căci SUA este parte la Convenţia de la Haga din 1961).

A. Instituirea

Notarii de Drept civil sunt instituiţi în Alabama printr-un amendament la Titlul 36, capitolul 20 din Codul Alabama 1975. Potrivit secţiunii 36-20-50, alin. (3), prin „notar de drept civil” se înţelege „o persoană care este admisă să practice dreptul în acest stat, care a practicat dreptul într-o jurisdicţie a Statelor Unite pentru cel puţin cinci ani, şi care este numită de către Secretarul de Stat ca notar de drept civil”.

În Florida, notarii de drept civil sunt instituiţi prin capitolul 118 din Statutele Floridei. Potrivit secţiunii 118.10 alin. (1) lit. (b), prin „notar de drept civil” se înţelege „o persoană care este un membru în bună reputaţie al Baroului din Florida, care a practicat dreptul pentru cel puţin 5 ani, şi care este numită de Secretarul de Stat ca notar de drept civil”.

Louisiana este într-o situaţie unică, deoarece dreptul acestui stat este drept civil, existând un Cod Civil care în art. 1833 defineşte actul autentic. Aproape toţi notarii publici din Louisiana sunt în acest sens notari de drept civil, fiind numiţi printr-o examinare juridică în temeiul titlului 35 (legea notarilor publici) din Codul Louisiana. Excepţiile sunt notarii publici ex officio pentru oficiul stării civile, pentru spitale, pentru Serviciul Forestier al SUA, pentru Autoritatea Râului Sabine şi alţii asemenea (identificaţi mereu ca atare). Notarii publici ex officio îşi îndeplinesc funcţiunile limitate gratuit şi numai pe durata angajării lor.

Trebuie remarcat faptul că, spre deosebire de Louisiana, în Alabama şi Florida există şi notari publici de common law, care nu trebuie să fie jurişti şi nu pot întocmi acte autentice! Diferenţa este dată de titulatura lor. Notarul public de common law se intitulează, potrivit legii „notary public”, pe când cel de drept civil se intitulează, potrivit legii, „International Notary Public” (Alabama), respectiv „Florida International Notary”.

B. Competenţele

Competenţele notarilor de drept civil sunt foarte similare cu cele din sistemele continentale europene de drept. Le voi prezenta într-un tabel comparativ şi exemplificativ.

O normă deosebită în Florida (secţiunea 118.12 Codul Florida) arată că, la cerere, Secretarul de Stat al statului Florida, cu plata unei taxe de 10 dolari, poate să emită nu doar o apostilă pe un act autentic notarial, ci şi un document care să explice calificările juridice şi autoritatea unui notar de drept civil din acest stat. Apreciez că, dacă este nevoie de o probă judiciară, un astfel de certificat poate reprezenta un certificat de cutumă privitor la dovedirea dreptului din Florida, în relaţie cu notarul de drept civil şi actul autentic.

C. Actul autentic

Actul autentic notarial este definit specific în fiecare dintre cele trei state, şi, după cum se va vedea, definiţia corespunde celei din dreptul român.

Astfel, în Alabama (secţiunea 36-20-50, alin. (1) Codul Alabama), actul autentic este „un instrumentum întocmit de un notar de drept civil, care face referire la acest articol, care include datele de identificare şi atestarea capacităţii de exerciţiu a părţilor la tranzacţie, o confirmare a întregului text al fiecărui act juridic necesar, semnăturile tuturor părţilor la tranzacţie sau echivalentul lor juridic, semnătura şi sigiliul unui notar de drept civil, precum şi orice altă informaţie stabilită de Secretarul de Stat”.

Specie a actului autentic este încheierea (eng. Minute), care este un act autentic scris de un notar de drept civil care conţine naraţiunea exactă a constatării unui fapt sau unor fapte care afectează drepturile unor părţi private, despre care notarul de drept civil are cunoştinţă personală şi care, datorită naturii actului autentic, nu constituie un contract sau o afacere juridică (secţiunea 36-20-50, alin. (4) Codul Alabama). Tipuri de încheieri sunt: încheieri generale; încheieri de notorietate; încheieri de rectificare; încheieri de notare (prin care un document este notat în registrul general al notarului respectiv, sau prin care se sumarizează un document privat). De asemenea, este specie a actului autentic şi Actul notarial („notarial deed”) care este un act autentic care conţine un contract, tranzacţie sau alt act juridic şi care poate de asemenea să includă certificarea unor fapte. Actul notarial poate implica o singură parte, cum ar fi în cazul unui testament, sau mai multe părţi, ca într-un contract (secţiunea 36-20-50, alin. (5) Codul Alabama).

În Florida, actul autentic este definit ca „un instrumentum întocmit de un notar de drept civil, care face referire la acest articol, care instrument include datele de identificare şi atestarea capacităţii de exerciţiu a tuturor părţilor la tranzacţie, o confirmare a întregului text al tururor actelor juridice necesare, semnăturile tuturor părţilor la tranzacţie sau echivalentul lor juridic, semnătura şi sigiliul unui notar de drept civil, precum şi orice altă informaţie stabilită de către Secretarul de Stat” (secţiunea 118.10 alin. (1) lit. (a) Statutele Florida). În legislaţia din Florida nu se dau definiţii speciale pentru speciile actelor autentice. În schimb, se arată explicit că se prezumă corect conţinutul unui act autentic şi toate cele înscrise în acesta (secţiunea 118.10 alin. (3) Codul Florida). Potrivit secţiunii 1C-18.001 alin. (6) lit. (b) pct. 5 şi 7 din Codul Administrativ al Florida, fiecare act autentic va cuprinde o declaraţie tipărită în limba engleză (precum şi în orice altă limbă), cum că „Potrivit legilor Statului Florida, secţiunea 118.10 Statutele Florida, acest act autentic este echivalent juridic cu actele autentice ale notarilor de drept civil în toate jurisdicţiile din afara limitelor geografice ale Statelor Unite şi este emis sub autoritatea Secretarului de Stat al Florida.”

În Louisiana, actul autentic este definit ca „un înscris întocmit în faţa unui notar public sau a altui oficial autorizat să îndeplinească această funcţiune, în prezenţa a doi martori, şi semnat de fiecare parte care l-a întocmit, de fiecare martor, şi de fiecare notar public în faţa căruia a fost întocmit. Numele tipărit sau scris al fiecărei persoane va fi înscris într-un format lizibil imediat sub semnătura fiecărei persoane care semnează actul” (art. 1833 Codul Civil din Louisiana). Potrivit art. 1835 Codul civil din Louisiana, „Un act autentic constituie dovada deplină a acordului pe care îl conţine, faţă de părţi, moştenitorii lor, şi succesorii lor cu titlu universal sau cu titlu particular”. Art. 1836 Codul civil din Louisiana arată că un act sub semnătură privat, chiar recunoscut, nu poate substitui pentru un act autentic atunci când legea prescrie această formă.

Actul autentic trebuie deosebit de actul numit „brevet” (în engleză), care este definit ca „un document privat în care notarul de drept civil atestă autenticitatea semnăturii sau semnăturilor, a unui fapt sau a unui contract. Brevetele pot fi folosite, între altele, pentru a certifica semnături, a prescrie jurăminte, a certifica o traducere sau o copie a unui document care nu este înscris în registrul general al notarului, sau a certifica identitatea unui obiect sau lucru (secţiunea 36-20-50 alin. (2) Codul Alabama. Celelalte state nu au definiţii atât de clare, dar folosesc termenul în acelaşi sens).

D. Procedura autentificării

Aşa cum se va vedea, fiecare stat stabileşte o procedură foarte clară a autentificării, care corespunde în aspectele esenţiale celei din România, mai ales în privinţa caracterului ei juridic.

Astfel, în Alabama, notarul trebuie să întocmească actele autentice potrivit cu cunoştinţele şi înţelegerea proprie, documentele trebuind să reflecte clar dorinţele părţilor contractante adaptate la cerinţele juridice necesare pentru ca documentele să aibă deplină forţă şi efect juridice. Notarul trebuie să reprezinte însăşi tranzacţia, la redactarea actului autentic, acţionând ca un intermediar între părţile la traznacţie. El trebuie să sfătuiască părţile faţă de natura tranzacţiei, în mod egal, corect, deplin şi imparţial, precum şi faţă de efectele juridice ale acesteia. Toate actele autentice se vor înscrie în registrul general al notarului. Acesta poate emite copii certificate ale actelor autentice, cu aceeaşi forţă juridică precum originalul, părţilor sau altor persoane cu un interes legitim (secţiunea 36-20-51 Codul Alabama).

În Florida, normele procedurale sunt incluse în secţiunea 1C-18.001 din Codul Administrativ al Florida. Toate actele autentice vor fi înscrise şi păstrate în copie în registrul general al notarului.

În Louisiana, normele procedurale prevăd, între altele, competenţa teritorială limitată a notarului, faptul că actul autentic trebuie să cuprindă situaţia maritală a părţilor, numele complete ale acestora (fără iniţiale), precum şi numărul de identificare fiscală al persoanelor, în cazul tranzacţiilor imobiliare. Louisiana are organizat un Oficiu Central în Orleans pentru documente notariale.

E. Răspunderea notarului

Alabama. Notarul trebuie să se abţină de la a reprezenta părţile cu privire la orice problemă legată de actul autentic notarial întocmit de acesta. Secretarul de Stat are puterea de a stabili măsuri disciplinare pentru notari.

Florida. În Florida, activitatea notarului de drept civil este guvernată de secţiunea 1C-18.001 din Codul Administrativ al Florida. Aceste norme prevăd în special metoda de numire, educaţie permanentă, examinare şi disciplinare a notarului public. Notarului îi este interzis să întocmească acte autentice pentru folosirea lor într-o jurisdicţie faţă de care Departamentul de Stat al SUA a arătat că nu are relaţii diplomatice cu SUA sau este o ţară teroristă, sau cu care este interzis comerţul, potrivit Legii privind Comerţul cu Inamicul din 1917 (secţiunea 118.10 alin. (3) Codul Florida). Se pot lua măsuri disciplinare, în special pentru frauda în acte autentice.

În Louisiana, răspunderea notarilor este guvernată de Titlul 35 (legea notarilor publici) din Codul Louisiana. Între altele, avocaţii excluşi din barou nu pot îndeplini atribuţii notariale. Notarii din Louisiana au o răspundere nu doar administrativă şi profesională, ci şi penală.

Din cele de mai sus, apreciez că reiese fără putinţă de tăgadă că actele autentice, autentificate de un notar de drept civil din oricare dintre aceste trei state americane îndeplinesc condiţiile ca, sub rezerva apostilării, să fie considerate acte autentice în sensul legii civile române, urmând ca persoanele interesate să aibă o alternativă faţă de folosirea Ambasadei sau Consulatelor României în SUA.

Mai menţionez, în încheiere, că notarii de drept civil din SUA s-au organizat în „Asociaţia Naţională a Notarilor de Drept Civil”, al cărei website prezintă lista lor, poate oferi informaţii despre adresa celui mai apropiat notar de drept civil, şi de asemenea pune la dispoziţie toate normele şi actele care îi privesc pe aceştia. Ea poate oferi ajutor pentru obţinerea de certificate de cutumă privitoare la atribuţiile notarilor şi actul autentic notarial în SUA.

[1] Ioan Popa, Alin-Adrian Moise, Drept notarial: organizarea activităţii, statutul notarului, proceduri notariale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 191.
[2] De exemplu, UNNPR, Culegere de practică notarială. Speţe comentate, vol. II, Notarom, Bucureşti, 2014, p. 168.
[3] Ibidem, p. 167.
[4] Ibidem, p. 166.
[5] Pentru un exemplu practic, Ambasada României la Washington, DC, are competenţă consulară pentru Alaska şi Hawaii, deşi atât Los Angeles, cât şi Chicago, unde avem Consulate Generale, sunt geografic mai apropiate.

Av. dr. Ioan-Luca Vlad
Avocat titular al CI Ioan-Luca Vlad
Consilier Privat onorific al Familiei Regale a României

Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, Drept civil, Notariat, Opinii

Cuvinte cheie: Alabama, Asociaţia Naţională a Notarilor de Drept Civil, autentificare, common law, Florida, Ioan Luca-Vlad, Louisiana, Notari publici, SUA

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi citi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice.

Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro

Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile procesatorului de newsletter Privacy Policy

Da, vreau să primesc newsletter

Abonare

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!