TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Recalificarea contestației la executare îndreptată împotriva unor acte la executare în contestație la executarea silită însăși
21.09.2015 | Ionuț COFARU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

1. Art. 715 alin. (1) Cod Procedură Civilă prevede că:
„(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă;
2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;
3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie” (s.n.).

2. Se poate așadar observa faptul că termenul de 15 zile în care se poate introduce contestația la executare diferă după cum obiectul acesteia este reprezentat de un act de executare, ipoteză în care termenul curge de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă, respectiv după cum este vorba de contestarea executării însăși, ipoteză în care termenul curge fie de la data de la care debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare în cazul în care acesta nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.

3. Termenul de 15 zile prevăzut în art. 715 alin. (1) C. proc. civ. este un termen imperativ, a cărei nerespectare duce la respingerea cererii ca tardiv introdusă. Cu privire la acest aspect, în literatura juridică de specialitate s-a reținut faptul că „normele care reglementează termenul de formulare a contestației la executare au caracter imperativ, iar nerespectarea acestora poate fi invocată pe calea excepției tardivității, excepție de procedură, absolută și peremptorie”[1].

4. Mai mult, în doctrină s-a subliniat faptul că „în faza de executare silită, toate nulitățile, indiferent că sunt absolute sau relative, pot fi invocate, sub sancțiunea decăderii, numai în termenul în care poate fi exercitată contestația la executare”[2].

5. Practic, ulterior expirării termenului de 15 zile prevăzut la art. 715 alin. (1) pct. 3, indiferent de motivul de nulitate invocat, legalitatea executării silite însăși nu mai poate fi analizată în cadrul contestației la executare.

6. Pentru a eluda aplicarea acestor prevederi legale, este posibilă formularea unei contestații la executare împotriva unui act de executare pentru care termenul de 15 zile nu a expirat încă, invocând însă motive de nelegalitate care, de fapt, reprezintă motive de nelegalitate a însăși executării silite (e.g. caracterul cert al creanței, nerespectarea ordinii de urmărire).

7. Cu toate acestea, apreciem că și în acest caz se impune respingerea contestației la executare ca tardiv introdusă, întrucât în această ipoteză instanța poate proceda, în temeiul art. 152 din C. proc. civ., la punerea în discuția părților a recalificării contestației la executare îndreptată împotriva unor acte de executare ca fiind contestație împotriva executării silite însăși.

8. Apreciem că recalificarea contestației la executare se impune tocmai pentru a nu permite contestatorilor să ocolească termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru contestarea executării silite însăși prin invocarea motivelor de nulitate ale acesteia din urmă ca pretinse motive de nelegalitate a unor acte de executare îndeplinite la un moment ulterior al executării silite.

9. În acest sens facem referire la Decizia civilă nr. 1352 din data de 2 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă[3]: „în speță, Tribunalul reţine că, deşi intimata-contestatoare şi-a intitulat contestaţia la executare ca vizând anumite acte de executare, respectiv somaţia din data de 16 februarie 2011, se invocă în esenţă critici de nelegalitate vizând executarea în întregul ei, iar nu critici de formă privind nelegalitatea somaţiei din data de 16 februarie 2011, astfel că Tribunalul apreciază că în prezenta speţă este vorba de contestaţie la executare ce vizează executarea însăşi. O asemenea soluţie este justificată de faptul că potrivit art. 84 C. proc. civ., caracterizarea acţiunii o face instanţa, iar nu partea care a formulat-o, orientându-se nu după sensul literal al termenilor, ci după natura dreptului şi scopul urmărit prin exercitarea acţiunii (în acelaşi sens: TS, s. civ., dec. nr. 434/1982, în I. Mihuţă, Repertoriu IV, p. 243).” Raționamentul instanței este aplicabil și în contextul actualului Cod de Procedură Civilă, deoarece art. 152 din C. proc. civ. reia prevederile art. 84 din C. proc. civ. de la 1865, pe care se întemeiază soluția instanței.

10. În același sens, în doctrină, s-a reținut faptul că „așadar, când pe calea contestației la executare debitorul invocă nulitatea executării silite sau intervenția altor impedimente la executare, precum lipsa titlului executoriu, prescripția dreptului de a obține executarea silită etc., contestând însăși executarea silită declanșată împotriva sa, este obligat să formuleze contestația la executare în condițiile arătate mai sus, în caz contrar, aceste chestiuni nu mai pot fi invocate ulterior, iar instanța nu le mai poate analiza în cadrul contestării ulterioare a unui alt act de executare silită[4].

11. Ca urmare a calificării contestației la executare ca fiind contestație împotriva executării silite însăși, în speță devin incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., fiind posibilă în acest context respingerea contestației la executare ca tardiv introdusă.


[1] Evelina Oprina, Ioan Gârbuleț, Tratat teoretic și practic de executare silită. Volumul I. Teoria generală și procedurile execuționale, Editura Universul Juridic, 2013, p. 606.
[2] Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Drept procesual civil, Editura Hamangiu, 2015, p. 1036.
[3] Disponibilă în programul legislativ Sintact.
[4] Evelina Oprina, Ioan Gârbuleț, Tratat teoretic și practic de executare silită. Volumul I. Teoria generală și procedurile execuționale, Editura Universul Juridic, 2013, p. 609.


Avocat Ionuț Cofaru
SCA RĂZVAN DINCĂ & ASOCIAȚII

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate