Discursul jud. Marius Badea Tudose, Președintele CSM, susținut la conferința Dialogul interprofesional între judecători, procurori şi avocaţi – necesitate în consolidarea Justiţiei în societatea democratică în România, din 23 septembrie 2015

Consiliul Superior al Magistraturii a dat publicității miercuri, 23 septembrie 2015, discursul jud. Marius Badea Tudose – Președinte, susținut în cadrul conferinței Dialogul interprofesional între judecători, procurori şi avocaţi – necesitate în consolidarea Justiţiei în societatea democratică în România, din 23 septembrie 2015.

Discursul integral:

„Doamnelor şi domnilor,
Distinşi colegi judecători, procurori şi avocaţi,

Vă mulţumim că aţi răspuns invitaţiei noastre de a vă implica în dezbaterea unei teme pe cât de vechi, pe atât de actuale: comunicarea între judecător, procuror şi avocat.

Preocuparea Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni faţă de acest domeniu evidenţieză, incontestabil, faptul că, dincolo de a fi unul important, este cu precădere sensibil, necesitând o abordare obligatoriu legală, inter-profesională şi deontologică.

Din parcurgerea documentelor Consiliului Consultativ şi, în special, a Avizului nr. 12 din 2009 şi a Avizului nr. 16 din 2013, rezultă că, în viziunea acestui for, actul de justiţie independent se sprijină pe independenţa judecătorului, procurorului şi avocatului, că independenţa asociată celor trei profesii nu este o prerogativă sau un privilegiu oferit în interesul profesioniştilor, ci o condiţie prealabilă pentru Statul de Drept şi o condiţie pentru cei care caută şi solicită înfăptuirea justiţiei. Consiliul de Miniştri, la paragraful 7 din Recomandarea nr. 12 din 2009, declară că independenţa judecătorilor trebuie să fie o garanţie la cel mai înalt nivel juridic posibil şi că independenţa avocaţilor trebuie să fie garantată în acelaşi mod.

Construcţia legislativă românească a fost consecventă în aplicarea acestor principii, prevederile statutare şi deontologice privitoare la profesiile de judecător, procuror şi avocat, reflectând cu prisosinţă caracterul independent al funcţiei de magistrat şi al profesiei de avocat. Mai mult, noile Coduri de procedură penală şi civilă aduc importante completări, consolidând rolul şi locul avocatului în administrarea justiţiei.

Şi totuşi, ceea ce în teorie pare rezolvat, în practică poate să ridice probleme. Şi aceasta nu pentru că principiul nu ar fi valid, ci pentru că, deşi obiectiv, el este tributar sau susceptibil a fi influenţat de factori subiectivi, specific umani, cum ar fi vocaţia, motivaţia, caracterul, educaţia şi, de ce nu, viciile. Iar actul de justiţie riscă să se sprijine, într-o dinamică vectorială, nu pe suma celor trei independenţe, ci pe rezultanta acestora, riscându-se, astfel, să fie afectat în însăşi esenţa sa.

Din această perspectivă, consider că numai prin asumarea responsabilă şi efectivă a rolului fiecărei profesii în înfăptuirea actului de justiţie şi printr-o viziune comună tuturor profesioniştilor implicaţi în activitatea judiciară, referitoare la valorile etice şi juridice, poate fi garantată funcţionarea eficientă a justiţiei.

Astfel, Avizul nr. 12 din 2009 şi Avizul nr. 16 din 2013 fac referire explict, în termeni neechivoci, la vocaţia de a face dreptate asociată judecătorilor, aceştia fiind responsabili cu luarea de decizii obligatorii pentru persoanele implicate şi de a rezolva litigiile în baza legii. Procurorii sunt responsabili, conform principiilor legalităţii şi oportunităţii, să realizeze activităţile de urmărire penală, aceştia acţionând în numele societăţii, dar îndeplinind şi sarcini faţă de anumite persoane, şi anume persoanele învinuite – faţă de care este necesară corectitudinea – şi faţă de victimele infracţiunilor, cărora trebuie să li se asigure respectarea drepturilor de care beneficiază. Iar avocatul are misiunea şi obligaţia profesională de a apăra drepturile şi interesele clientului său în conformitate cu principiile de bază ale Naţiunilor Unite privind rolul baroului, conform cărora serviciile juridice trebuie furnizate de avocaţi independenţi.

Acestea sunt rolurile şi, implicit, limitele lor. O condiţie necesară, dar nu suficientă, pentru buna administrare a justiţiei este ca fiecare profesionist să exerseze, să experimenteze şi să se formeze în sensul dezvoltării unor mecanisme de gândire, acţiune, comunicare şi comportament compatibile cu rolul şi limitele impuse de profesie.

Altfel, pot fi gândite fel şi fel de coduri deontologice şi sancţiuni cu ficienţă în derularea unor proceduri, dar acestea sunt susceptibile de a trata efectele, nu neapărat cauza. Ori, cauza e în fiecare dintre noi, cei care, în mod conştient şi deliberat, am ales o cale, o profesie şi un sens. Şi, dincolo de imagine, carieră sau statut, am ales o profesie aflată în slujba legii şi a cetăţeanului, în faţa cărora suntem, cu toţii, în egală măsură, responsabili.

Vă doresc succes în dezbaterea temei şi sper ca ea să contribuie la înţelegerea şi asumarea unei comunicări eficiente, constructive şi principiale, aşa cum le stă bine unor profesionişti autentici.

De asemenea, ţin să o felicit pe doamna judecător dr. Rodica Aida Popa pentru strădania sa de a ne oferi importante repere teoretice în formarea noastră interprofesională; publicarea volumului „Noi instituţii ale dreptului penal şi dreptului procesual penal în dialogul interprofesional între judecători şi avocaţi” lansat astăzi, fiind o dovadă elocventă a preocupării autoarei şi colaboratorilor săi de a da consistenţă comunicării dintre judecători şi avocaţi dincolo de uşile instanţelor de judecată.

Vă mulţumesc!”

Citeşte mai mult despre Avizul nr. 16 din 2013, CCJE, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Dialogul interprofesional între judecători, discurs, Marius Badea Tudose, procurori şi avocaţi – necesitate în consolidarea Justiţiei în societatea democratică în România, Rodica Aida Popa! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.