TUE. Anulare concursuri care obligă candidații să aleagă engleza, franceza sau germana ca a doua limbă
25 septembrie 2015 | JURIDICE.ro
Tribunalul Uniunii Europene a dat publicității joi, 24 septembrie 2015, un comunicat cu privire la hotărârea în cauzele T-124/13 Italia/Comisia și T-191/13 Spania/Comisia.
Comunicatul integral:
Tribunalul UE anulează trei anunțuri de concurs care obligă candidații să aleagă engleza, franceza sau germana ca a doua limbă și ca limbă de comunicare cu EPSO.
În lunile decembrie 2012 și ianuarie 2013, Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene trei anunțuri de concursuri generale în vederea constituirii unor liste de rezervă pentru recrutare[1]. Aceste anunțuri impuneau candidaților cunoașterea temeinică a uneia dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene (la acea dată erau 23), precum și cunoașterea satisfăcătoare a unei a doua limbi, la alegere pentru fiecare candidat dintre limbile engleză, franceză sau germană. A doua limbă aleasă trebuia să fie utilizată pentru corespondența dintre EPSO și candidați, precum și pentru procedura de selecție și desfășurarea probelor de concurs. Anunțurile indicau că această restricție era justificată în special prin interesul serviciului ca toți candidații să fie imediat operaționali și capabili să comunice eficient în activitatea lor zilnică, în caz contrar funcționarea efectivă a instituțiilor riscând să fie grav afectată.
Italia și Spania solicită Tribunalului Uniunii Europene anularea anunțurilor de concurs în discuție. Aceste două state membre consideră, în esență, că anunțurile sunt discriminatorii și că încalcă atât regimul lingvistic al Uniunii prevăzut de „Regulamentul nr. 1” din 1958[2], cât și principiul proporționalității. Italia și Spania contestă obligația impusă candidaților de a alege engleza, franceza sau germana nu numai ca limbi de comunicare cu EPSO, ci și ca a doua limbă pentru concursurile menționate.
Prin hotărârea pronunțată, Tribunalul anulează anunțurile de concursuri atacate.
În ceea ce privește limitarea limbilor care pot fi utilizate în comunicarea dintre candidați și EPSO, Italia afirmă că cetățenii europeni au dreptul să se adreseze instituțiilor Uniunii utilizând oricare dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii și că aceștia au dreptul să primească răspunsurile instituțiilor în aceeași limbă. În consecință, limitarea în cauză ar constitui o discriminare în defavoarea cetățenilor a căror limbă oficială nu este engleza, franceza sau germana. Spania menționează în plus că această limitare conferă, în practică, un avantaj competitiv tuturor candidaților care au ca primă limba una dintre cele trei limbi menționate mai sus.
Amintind o hotărâre a Curții legată de acest subiect[3], Tribunalul subliniază că, deși instituțiile pot stabili modalitățile de aplicare a regimului lingvistic în regulamentele lor interne, instituțiile vizate de anunțurile atacate nu au utilizat această posibilitate, anunțurile de concurs neputând în orice caz să fie considerate regulamente interne. Astfel, în lipsa altor dispoziții în acest domeniu, raporturile dintre instituții și funcționarii și agenții lor intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1.
Situația este similară în aceea ce privește raporturile dintre instituții și candidații din cadrul unui concurs extern care nu sunt, în principiu, nici funcționari și nici agenți. Tribunalul menționează în plus că, spre deosebire de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI), instituțiile vizate de anunțurile atacate nu sunt supuse unui regim lingvistic specific. Tribunalul concluzionează că anunțurile atacate încalcă Regulamentul nr. 1 prin faptul că limitează corespondența cu EPSO la cele trei limbi menționate. Acest motiv este în sine suficient pentru a justifica anularea celor trei anunțuri, fără a fi necesar să se examineze dacă acestea conduc la o discriminare interzisă pe motive de limbă. Tribunalul explică astfel că candidatul are dreptul să alegă limba de redactare a actului de candidatură dintre toate limbile oficiale și că comunicările trimise de EPSO trebuie să fie redactate în limba aleasă de candidat. Utilizarea uneia dintre cele trei limbi de către un candidat care ar fi preferat să comunice cu EPSO într-o altă limbă oficială nu permite, contrar susținerilor Comisiei, garantarea clarității și a înțelegerii comunicărilor dintre EPSO și candidați.
În ceea ce privește obligația candidaților de a alege engleza, franceza sau germana ca a doua limbă pentru concursuri, Tribunalul amintește din nou jurisprudența Curții potrivit căreia limitarea alegerii la un număr restrâns de limbi constituie o discriminare pe motive de limbă. Astfel, este evident că o astfel de obligație permite favorizarea anumitor candidați potențiali (și anume cei care cunosc în mod satisfăcător cel puțin una dintre limbile desemnate), întrucât aceștia pot participa la concursuri și pot fi astfel recrutați ca funcționari sau ca agenți ai Uniunii, în timp ce ceilalți, care nu au astfel de cunoștințe, sunt excluși. Tribunalul examinează motivarea limitării în anunțurile atacate pentru a stabili dacă aceasta poate fi justificată.
Potrivit Tribunalului, afirmația potrivit căreia engleza, franceza și germana rămân limbile cele mai des utilizate, ținând cont în special de practica îndelungată a instituțiilor Uniunii în domeniul limbilor de comunicare internă, este o afirmație vagă care nu este susținută cu nicio indicație concretă. Nu se poate prezuma că un funcționar nou recrutat, care nu cunoaște niciuna dintre limbile vehiculare sau limbile de deliberare ale unei instituții, nu ar fi capabil să presteze imediat o muncă utilă în instituția în cauză.
Tribunalul arată că statisticile prezentate de Comisie nu permit susținerea afirmațiilor acesteia privind utilizarea limbilor în cadrul instituțiilor europene. În ceea ce privește statisticile privind utilizarea limbilor ca limbi străine în statele membre ale Uniunii, prezentate tot de Comisie, Tribunalul consideră că acestea nu exclud existența unei discriminări. Tribunalul concluzionează că Comisia nu a dovedit că limitarea în cauză răspunde interesului serviciului. În opinia sa, obligația candidaților de a alege engleza, franceza sau germana ca a doua limbă nu se dovedește nici justificată obiectiv, nici proporțională cu obiectivul urmărit de Comisie, și anume recrutarea unor funcționari și a unor agenți imediat operaționali.
[1] Este vorba despre anunțul de concurs general EPSO/AST/125/12 în vederea constituirii unei liste de rezervă pentru ocuparea posturilor vacante de asistenți în domeniile audit, finanțe/contabilitate și economie/statistică (JO C 394 A, p. 1), de anunțul de concurs general EPSO/AST/126/12 în vederea constituirii unei liste de rezervă pentru ocuparea posturilor vacante de asistent în domeniile biologie, științele vieții și ale sănătății, chimie, fizică și științele materialelor, cercetare în domeniul nuclear, inginerie civilă și mecanică, inginerie electrică și electronică (JO C 394 A, p. 11) și anunțul de concurs general EPSO/AD/248/13 în vederea constituirii unei liste de rezervă pentru ocuparea posturilor vacante de administratori (AD 6) în domeniile securitatea clădirilor și inginerie în tehnici speciale de construcție (JO C 29 A, p. 1).
[2] Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3), cu modificările ulterioare.
[3] Hotărârea din 27 noiembrie 2012, Italia/Comisia, C-566/10 P.
