CJUE. Accident cauzat de un vehicul cu remorcă. Vehicule asigurate la două societăți diferite. Acordare despăgubiri. Concluziile avocatului general
25 septembrie 2015 | JURIDICE.roCurtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității joi, 24 septembrie 2015, concluziile avocatului general în cauzele conexate C‑359/14, ERGO Insurance SE/If P&C Insurance AS și C‑475/14 AAS Gjensidige Baltic /UAB DK „PZU Lietuva”, cu privire la: Cooperare judiciară în materie civilă – Stabilirea legii aplicabile – Domeniul de aplicare al Regulamentelor Roma I și Roma II – Directiva 2009/103/CE – Accident cauzat de un vehicul de tractare la care este cuplată o remorcă, fiecare vehicul fiind asigurat pentru răspundere civilă de o altă societate de asigurări – Accidente survenite în alt stat membru decât cel în care au fost încheiate contractele de asigurare de răspundere civilă.
Prezentele cereri de decizie preliminară au fost adresate Curții, în cauza C‑359/14, de către Vilniaus miesto Apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Vilnius), iar în cauza C‑475/14 de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă a Lituaniei) și ridică probleme importante privind domeniul de aplicare și interpretarea legislației Uniunii care armonizează normele privind conflictul de legi, și anume Regulamentele Roma I și Roma II. Se ridică de asemenea întrebarea dacă Directiva 2009/103/CE introduce, în circumsțantele cauzelor, norme speciale pentru stabilirea legii aplicabile în cazul accidentelor auto.
În fapt, un vehicul de tractare la care este cuplată o remorcă este implicat într‑un accident de circulație în unul dintre statele membre, dar ambele vehicule sunt înmatriculate în alt stat membru unde sunt asigurate pentru răspundere civilă de două societăți de asigurare diferite. Asigurătorul vehiculului de tractare (vehiculul de remorcare) plătește integral despăgubirile datorate victimei în urma accidentului. Acest asigurător a introdus apoi o cerere pentru recuperarea unei părți din plata respectivă (o acțiune în regres) împotriva asigurătorului remorcii (vehiculul tractat).
Avocatul general propune Curții să răspundă după cum urmează:
1) Articolul 14 litera (b) din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi nu prevede o normă specială pentru determinarea legii aplicabile.
2) Atunci când doi sau mai mulți asigurători sunt obligați în solidar să despăgubească o victimă care a suferit o pierdere, un prejudiciu sau o vătămare corporală în urma unei acțiuni sau a unei omisiuni ilicite sau delictuale a titularului (titularilor) poliței (polițelor) de asigurare, iar un asigurător a plătit despăgubirile respective și solicită celuilalt (celorlalți) să suporte o parte din valoarea lor, obligația asigurătorului de a plăti suma datorată titularului poliței sau de a despăgubi victima în numele titularului poliței trebuie să fie calificată ca fiind contractuală în sensul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I). Indiferent dacă asigurătorul plătește suma direct victimei sau un asigurător plătește o sumă unui alt asigurător pentru a contribui la acoperirea valorii sale, obligația de plată a despăgubirilor rămâne de natură contractuală. Astfel, legea aplicabilă trebuie să fie determinată în conformitate cu Regulamentul Roma I.
